6,725 matches
-
în gramatica română, predat până mai deunăzi în școalele noastre, care începe cu faimoasa frază: "Gramatica este arta de a vorbi și a scrie corect", și introducția unui curs de literatură, admis de Ministerul Instrucției ca manual școlar. E de mirare cum cu astfel de metodă au fost capete cari au mai ieșit sănătoase din școală. Potrivită minții omenești, folositoare și practică e desigur metoda genetică; aceasta este metoda după care d. Maiorescu va urma prelegerile d-sale. Se înțelege că
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
s-au moderat". Astfel, daca în urma sosirii d-lui Panu la Iași, care a fost ieri, monitorul moderaților va părăsi cestiunile Afganistanului în interesul tutulor liberalilor, lucrul va fi foarte explicabil. [ 25 noiembrie 1880] ["N-AR TREBUI SĂ NE PRINZĂ MIRAREA... "] N-ar trebui să ne prinză mirarea daca patrioții ar pretinde într-o bună dimineață că ei au inventat universul. Despre România îndeosebi nu mai e nici o îndoială; ea nu există decât de atunci de când patriotul Serurie și-a scris
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
d-lui Panu la Iași, care a fost ieri, monitorul moderaților va părăsi cestiunile Afganistanului în interesul tutulor liberalilor, lucrul va fi foarte explicabil. [ 25 noiembrie 1880] ["N-AR TREBUI SĂ NE PRINZĂ MIRAREA... "] N-ar trebui să ne prinză mirarea daca patrioții ar pretinde într-o bună dimineață că ei au inventat universul. Despre România îndeosebi nu mai e nici o îndoială; ea nu există decât de atunci de când patriotul Serurie și-a scris poeziile grecești, patriotul Pătărlăgeanu Orele de repaos
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cea a Basarabiei bunăoară. Și atunci " Romînul" striga contra Rusiei, iar Basarabia se ducea, precum de mai nainte se hotărâse între guvernul nostru și cel din Petersburg. Această părere o au îndealtmintrelea toți în privința guvernului actual. Nu ne va prinde mirarea așadar când voința roșiilor de a rămânea la putere va căta să se pună în armonie cu cerințele modificate, însă în esență aceleași, ale monarhiei austro-ungare. Aceste cerințe au desigur în d. Boerescu un călduros sprijinitor. [ 27 noiembrie 1880] {EminescuOpXI
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
într-o marfă pe care nimeni n-o caută, toți o oferă. Oferta fiind prea mare, de vreme ce moneta în circulațiune e aproape esclusiv rubla, se-nțelege că marfa oferită cată să se ieftenească numaidecât, și nu e {EminescuOpXI 436} de mirare daca, cu tot prețul oficial de 3, 50, rubla nu e primită de schimbători decât pe 3, 30 sau cel mult pe 3, 35. Dar să venim la marele inconvenient, la acela al scabroaselor afaceri. Statul nu e-n stare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a ridicat neștiința la rangul de titlu de recomandație. Orice ignorant ambițios [î]i poate cere d-lui Brătianu o laudă egală. Când, în chiar Camera roșie, unii membri ai partidului guvernant, oameni poate simpli, dar cinstiți, se-ntreabă cu mirare de unde amicii apropiați ai d-lui Brătianu sau protejații de aproape ai d-lui C. A. Rosetti, cari până alaltăieri n-aveau nimic, au astăzi, după câțiva ani de guvernare, averi mari, e evident că, în sistemul de guvernământ al
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
întîmplă. Dar de la o explicare curat cauzală până la scuză, până la legitimare, până la justificare, care implică un act de aprobare din partea simțului nostru de dreptate și a conștiinței noastre, e o deosebire cât cerul de pământ. E în adevăr vrednică de mirare analogia cazului. Paraschivescu era bănuit de delapidare, Pietraru a delapidat în adevăr. Deosebirea e numai că d. Lascar Catargiu n-a voit să-l numească în funcție pe cel dentîi, d. Brătianu l-a numit pe cel din urmă funcționar
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Când în chiar Camera roșie unii membri ai partidului guvernant, oameni poate simpli dar cinstiți, cari n-ar merita poate să fie pe scara socială pe care se află, dar cari n-au furat încă pe nimenea, se-ntreabă cu mirare: de unde amicii apropiați ai d-lui Brătianu, protejații de aproape ai d-lui C. A. Rosetti au făcut averi în 3-4 ani de zile de unde n-aveau nimic, când acești oameni, simpli poate, dar cinstiți se declară în grevă contra
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de care nu te saturi. "Neînțelesul" acelei neguri este lumina pe care-o caută Eminescu în celălalt: "izvoarele uimirii". Eminescu identifică în acea magmă voința de-a trăi (latura ei dionisiacă, nietzscheană) mai puternică decât orice ființă. Nu e de mirare când deasupra întregii lumi el simte raza unui ochi mai mare ("sâmburele vieții"?), guvernator, prototipul Ochiului Divin: "Ce plan adânc!... ce minte! ce ochi e colo sus! Cum în sămânța dulce a patimei a pus Puterea de viață..." (Mureșanu) 2
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pentru că el deja cunoștea la acea dată Sătmarul, unde în 1868, își susținuse examenul de maturitate. Dar referințe, relatări ale lui V. Lucaciu privitoare la aceste (posibile) întâlniri ne lipsesc. Rămâne doar relatarea în alb-negru a lui Ioan Slavici. De mirare, deoarece V. Lucaciu primea vederi de la I.L. Caragiale alt prieten al lui Eminescu în Laczfalu (Șișești), comitatul Szátmar, încheiate astfel: "Cu dragoste și respect, al dtale devotat prieten și admirator, Caragiale"32. Să fi rămas umbre, față de M. Eminescu, în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sa...". Ce îi reproșează autorul articolului din Revista Catolică lui Eminescu "poetul-gazetar"? E interesant să urmărim cum încearcă să-l separe pe "poet" dar, prin ricoșeu, rândurile îl învăluie în chingile "principiilor evanghelice" pentru "încercările de speculație metafizică". Din nou mirarea noastră: V. Lucaciu era doctor în filosofie și elaborase la Satu Mare (între 1881-1884) compendiul "filosofic" Instituțiuni filosofice ("prelucrate de Dr. V. Lucaciu, profesoriu de religie greco-catolică și de limbă și literatură română în Gimnaziul Superior de Stat din Satu Mare") în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
după depărtarea dlui Babeș, la rugarea mea și a dlui Coroianu, au declarat că nici ei, nici amicii lor nu și-au schimbat de loc politica..." (op.cit., p. 60). Să nu-i fi reproșat niciodată I. Slavici aceste rânduri? De mirare este și faptul că nici într-o scrisoare, din corespondența celor doi oameni politici ai luptelor pentru drepturile românilor din Ardeal, nu este vreo referință la poetul M. Eminescu! Sau evitarea numelui său a putut păstra prietenia lor? Să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
24 august Da, statuia regelui Carol I (sculptor, Oscar Han, 1933) e la locul ei, străjuind promontoriul Peleșului. De fiecare dată, revenind, într-acolo îmi îndrept privirea: mai există?, nu mai există? Există. Dar ceva nelămurit persistă, o stare amestecînd mirarea cu încrederea, mirarea că simbolul unei Românii încă rîvnite rezistă, an de an, după 1989, încrederea că nația profundă e mai persistentă decît succesiunile comuniste și postcomuniste de după așa-zisa abdicare din 1947. Da, Carol este tot acolo, într-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
statuia regelui Carol I (sculptor, Oscar Han, 1933) e la locul ei, străjuind promontoriul Peleșului. De fiecare dată, revenind, într-acolo îmi îndrept privirea: mai există?, nu mai există? Există. Dar ceva nelămurit persistă, o stare amestecînd mirarea cu încrederea, mirarea că simbolul unei Românii încă rîvnite rezistă, an de an, după 1989, încrederea că nația profundă e mai persistentă decît succesiunile comuniste și postcomuniste de după așa-zisa abdicare din 1947. Da, Carol este tot acolo, într-o țară în care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scriitoare: chipul acelei femei, de-acum îmbătrînite, era al mamei mele. La trei zile după vernisaj, cineva s-a apropiat și mi-a spus: formidabil! e chipul mamei mele. În preajma închiderii expoziției, altcineva mi-a mărturisit cu voce gîtuită de mirare: cum se poate! e portretul mamei. Am notat atunci în Jurnal: iată efectul (scontat? nescontat?) al voinței de a picta cu orice preț "modern", de a te ține departe de... "canonul" asemănării, atît de în dauna picturii "pure"... 11 septembrie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-mi, cine ești. Pip-Narcisa, nu știu dacă-ți mai spune ceva numele meu, dar dac-ai uitat, uite, îți spun eu, meștere, tu mi l-ai dat. Pip-Narcisa! mă extaziez, ce-i cu tine la ora asta? Nu-mi lasă mirarea întreagă, vino, zice alintat Pip-Narcisa și vei vedea, vino! În zece minute sînt sub feericul brad. Ce văd? Un fel de sabat, dar nu unul sumbru, ci bucuros, ferice, bun, întremător. Cine-s? Mă prind și pe mine în... jocul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și rămîneam așa, de profil, o oră, două, neprivindu-ne, urmărind, fiecare în parte, ce se petrecea în locantă, cine intră, cine iese. Ca și cum n-am fi fost la aceeași masă. Din cînd în cînd, cîte-o vocaliză tabagică, lungă, cîte-o mirare cu sprîncenele circumflexe, cîte-un rîs înecat în fumul de Carpați fără filtru. Atît. Ne era suficientă muțenia asta (atît de elocventă, ar spune inspirat metaforistul de serviciu). N-aveam ce ne spune? Oho! Într-o noapte, după un spectacol, după
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a fost dat nouă, rumânilor: să trăim cum trăim aici, pe-un picior de plai, să dăinuim aici, de 2000 de ani... și să ne văicărim. E un dat. Mă și minunez cum un lucid Alexandru George găsește motiv de mirare în similitudinea frăsuielilor noastre de la începutul secolului cu cele de-acum. Ia să nu ne mai mirăm atîta! Mă arunc în iazul de la Horpaz. De abia la fund, îmi aduc aminte că știam cîndva să înot. La revedere. 13 august
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înainte, fără riscul oprobriului unei societăți românești care tinde (dramatic) să se emancipeze de servituțile istoriei recente! Să revin la anecdotic. Ies acum pe ușa atelierului, o iau pe Ulița Mare (și pe cea mică) și ascult iar, cu indispusă mirare, cum difuzoarele (unor de tristă amintire stații de amplificare) sparg lumina dumnezeiască a dimineții cu vocile slujbelor. Atît de tari, atît de discreționar-orgolioase, atît de nepotrivite. În locul oficierii strămoșești în taină și în reculegere aceste melisme de muezini ieșiți în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încă e; pegra are, și ea, tresăriri neașteptate. Tîrziu, în zori, spre Copou, am tăiat-o amîndoi prin Florilor și am fredonat stenic nepieritorul "Trăiască Regele!" Nu cumva îl auzirăm cîndva pe dl. ing. Cunescu, republican pur-sînge, ironizînd ideea monarhică? Mirare că partidul onorat acum, la domiciliu, de domnia sa, fuzionează cu partidul proletarilor cu ochi albaștri? Nu, nici o mirare: oricum, printre inițialele firmei d-sale se afla și un P.S. (chiar dacă și Democrat) mai mult decît elocvent. Cînd văd pe unu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Florilor și am fredonat stenic nepieritorul "Trăiască Regele!" Nu cumva îl auzirăm cîndva pe dl. ing. Cunescu, republican pur-sînge, ironizînd ideea monarhică? Mirare că partidul onorat acum, la domiciliu, de domnia sa, fuzionează cu partidul proletarilor cu ochi albaștri? Nu, nici o mirare: oricum, printre inițialele firmei d-sale se afla și un P.S. (chiar dacă și Democrat) mai mult decît elocvent. Cînd văd pe unu' îmbrăcat țopește, nu zic: prost gust! ci: prost! Regele adolescent, în '45, '46, sfidînd prin ținuta lui militară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ireală aici, în vecinătatea zăpezii. Ce-mi pot dori mai mult? La întoarcerea în Sinaia, șoseaua care leagă orașul de Cota 1400 este (se vede bine din cabină) atît de degradată, cu porțiuni atît de părăginite, încît nu-i de mirare că nu vezi țipenie de mașină. Și ce trafic era! Cine ar trebui să intervină? Statul. De altfel, situație generalizată. Acolo unde proprietarul e un particular bogat și întreprinzător totul arată nou și prosper. Vilișoarele "noastre" de la Cumpătu, gestionate de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cunoștințe cîteva minute pentru edificare întru pictură. Gracila ființă practică aspra îndeletnicire în taină și și-ar dori o ieșire în lume cu lucrările care s-au tot adunat. Accept și mă aflu în fața unei făpturi de o incredibilă gingășie. Mirarea-mi tocmai aici își are impactul, între finețea de heruv cu fustă (foarte scurtă) și presupusa asprime a pasiunii divulgate. Iar cînd, îndemnată să-mi spună cam ce pictează, îmi mărturisește că o pasionează constant portretul atît de îndepărtatului Saddam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aici își are impactul, între finețea de heruv cu fustă (foarte scurtă) și presupusa asprime a pasiunii divulgate. Iar cînd, îndemnată să-mi spună cam ce pictează, îmi mărturisește că o pasionează constant portretul atît de îndepărtatului Saddam Hussein, atunci mirarea-mi se convertește brusc în... Nerămînîndu-mi decît să-i urez plăpîndei pictorițe succes deplin în... nobila... Ce vogă aveau, după '89, modelele! Cel mai agreat de acitiviștii eșaloanelor doi și trei ale CC-ului, convertiți, chiar sub gloanțele diversiunii din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prin aplombul restaurării. Dar surprinderea nu e decît reacția momentului, pentru că, dacă ne gîndim la destinul acestei provincii românești, cu istoria ei tragic asumată, atunci recentul recul spre turlele Kremlinului pare a sta în firea lucrurilor. De altfel, nimic de mirare, din moment ce însăși țara mumă, din trupul căreia a fost ruptă provincia, și-a pierdut parcă pentru totdeauna memoria, uitînd de întinderea civilizat-europeană ce era cîndva Regatul României Mari, ușurînd astfel sarcina (de partid) a comunismului remanent să pună acum iar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]