3,438 matches
-
ce este posibil să prind o poziție avantajoasă, atât cât Îmi permit bunele maniere, mă Întind, mă Înalț, prefăcându-mă că citesc numele unei străzi, că am fost lansat de o frână bruscă, pierzându-mi echilibrul; dar eu aspir, sorb mireasma din codrii capilari, mă Înroșesc de plăcere; e o beție sofisticată, o cădere În transă, un extaz, chiar dacă adulmec doar un miros acru, de sudoare amestecată cu praf, trepidez la fel; reacția mea nu e declanșată doar de rara combinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unor doamne bine, un amestec complicat de parfum, deodorant tare și usturoi, că trebuie să mă păstrez la o distanță respectuoasă, pentru a rezista. Îmi pun problema cum poate să se apropie cineva de o damă cu aura aceasta de miresme, altfel decât din perversiune. Așa de dulce și puhav miroase colega noastră Ursula; de ce oare o fată frumoasă ca ea pute ca un hoit? (luni) Don Fabrizio quella sensazione la conosceva da sempre. Erano decenni che sentiva come il fluido
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știu nici acum de ce E. m-a invitat la ea acasă Înainte de bacalaureat. Locuia singură Într-o Încăpere mică din fundul acelei curți, unde se ridicau mai multe case ale numeroaselor ei mătuși. Totdeauna, curtea aceea mi se părea Înflorită; miresme de sezon Îmbălsămau aerul până În stradă. Trecusem adesea prin fața casei sale, numai pentru a arunca o privire spre acel cuib secret și a trage În piept miresmele grele ale curții Înflorite. Mă intrigau balcoanele pline de perdele albe. Făceam dese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
multe case ale numeroaselor ei mătuși. Totdeauna, curtea aceea mi se părea Înflorită; miresme de sezon Îmbălsămau aerul până În stradă. Trecusem adesea prin fața casei sale, numai pentru a arunca o privire spre acel cuib secret și a trage În piept miresmele grele ale curții Înflorite. Mă intrigau balcoanele pline de perdele albe. Făceam dese expediții la Olt, pentru ca, la Întoarcere, să am ocazia de a trece pe lângă gardul scund de lemn și să arunc o privire iscoditoare. Niciodată n-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sunt hălci desprinse din trupul nostru. (miercuri) Ieri scriam despre cuvinte și moartea noastră continuă În ele, acum nu mai regăsesc nimic din starea ce a provocat acel jet scriptural; sunt obosit, un leșin senzual Îmi Îngroașă sângele, mă lenevește. Mireasma teilor m-a amețit azi, când mă plimbam Într-un grup de colegi pe aleile de la Facultatea de Drept. Mă apucă o disperare profundă că a mai trecut un an și că, iată, nu mai este mult și sărim din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe șirul dinspre fereastră, eu stăteam atunci pe șirul dinspre zidul interior), se așeza alături cu naturalețe, ca și cum ar fi fost ceva foarte firesc să stea acolo la o palmă de mine, să-i simt răsuflarea ușoară, să-i respir mireasma părului negru; din când În când, genunchii ni se atingeau involuntar, câmpuri de Înaltă tensiune vibrau În aer, corporalizând identic structura sentimentelor noastre; prin acea atingere a genunchilor se realiza un dialog secret, irepetabil, prelungindu-se nevăzut de noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sunt anii În care, mereu, ieșind de la școală flămând, te biruia mirosul de tocană și de prăjitură cu marmeladă venind din subsolul liceului Mihai Viteazul, de la bucătărie. Ești obsedat de mâncare ca și cum ai trăi numai ca să mănânci. Alergai acasă cu miresmele liceului fremătându-ți În creier și te aruncai asupra macaroanelor cu bulion. Din când În când, aripa chitinoasă a unei foi de dafin zgâriindu-ți limba. Anii aceia sunt departe, acum este 1965 și se apropie examenul de maturitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și vede În jurul lui lanul de iarbă Înaltă plin de flori Învăpăiate, se uită cu drag la ele și le Întreabă: „Ce-au făcut miroasele?” Și iarba Îi răspunde cu foșnet de vânt, cu sunet mângâietor de gâze și cu mireasmă aspră de maci și stă așa o vreme nemaisimțindu-și trupul, ușor ca un fulg, În inima verii... apoi Într-un timp... „Îs eu, moșu... Mă, Hanț... Eu... Bitancu.... Îs....” și moare Înghețat. Lămpașe galbene urcă dealul În noaptea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
îmi căzu dintr-o dată ca un burduf de armonică, peste ghete. Fata mă trase după ea spre divan, pe colțul căruia se răsturnă înapoi, cu șezutul înălțat pe o pernă. O aromă putredă și dulce ca briza țărmului marin, ca mireasma ascuțită a merelor stătute în vin, îmi biciuia sângele, așa cum îngenuncheat între picioarele ei desfăcute ca un „M”, sărutam musca roșcovană a părului, fixată ca o coroniță peste sex. Fata își trecu o mână prin cârlionții mei dezordonați ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de ani împliniți, am fost încredințat că nu mă minte, deși la început îmi părea mult mai în vârstă. Mă împrietenisem cu ea, pe nesimțite, în ceasurile liniștite de după-amiază, în prăvălia plină de umbră și răcoare, în care pluteau miresme de cuișoare și cafea. Sus, paralel cu tavanul de stejar, odihneau, suspendate skiurile ei enorme, în așteptarea iernii, când Matilda le suplinea bicicletei, ca să parcurgă ci dibăcie de adevărată campioană cei cincisprezece kilometri dintre casa ei de la țară și prăvălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mărginea cerul ca un tiv întunecat. Uneori, norii le umbreau ordinea, apoi începeau din nou să atragă cu lucirea lor argintie. Poate că fânul adunat în clăi ne momise încă de la venire cu oferta lui. Acum mi se părea că mireasma câmpului cosit sporise în intensitate. De îndată ce am știut că gara, împreună cu tovarășul adormit și cu proviziile adunate, se afla la o aruncătură de băț în urmă - sau am avut nevoie de mai mult timp? - am și abandonat căruciorul gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care Își schimbă În fiecare moment statusul. Unele durează mai mult, altele mai puțin; verbi gratia, cei cu nume de familie catalan sau care Începe cu G. Altele, presto dispar, verbi gratia, cei care, În Brazilia sau Africa, inspiră acum mireasma iasomiei sau citesc, mai harnici, un bilet de microbuz. Alte societăți Îngăduie ramificarea În subgenuri care interesează de la sine; verbi gratia, cei loviți de tuse măgărească pot să Încalțe, chiar acum, papuci, sau să o ia năvalnic la goană, urcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ai visat ca mine, cuceritor. Acum, fiind lăngă tine, Omphalos, simți și tu această dulce suferință. Și, V. tînăr, îl simt. Sînt mîngîiat de fantomele ce dorm în real ca poetul căruia visul îi luminează drumul. Lumea eterică e o mireasmă însingurată iar sufletul meu o inspiră și-o simte biciuindu-i instinctele. Fratele meu vede ceva. Nimic din perfecțiunea aceea nu poate fi adunat laolaltă. De aceea zîna gîndită nu e nici o femeie întîlnită în drum. E pur și simplu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
din spate, silueta simiană. Să fug? Să mă feresc? Cum? Spaima mă paralizează dar privirea mea îndreaptată spre camera de luat vederi coboară, doar, o clipă. „-Purtînd Edenul în mine”-spun-“și jertfindumă lui, cel de alături îi va sorbi mireasma florilor. Îi va putea culege fructele. Și astfel, simțind fericirea, o va și dărui. Și frumusețea va transfigura pămîntul.” Acum îi aud pașii. Spaima se topește și eu mă liniștesc. „Nu amîna! Haide, iubitule” -îi spun în gînd. „De vrei
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
flacără venind peste cețuri mi-a sărutat trupul și l-a împachetat peste alt anotimp. Câtă așteptare să dau zorilor iubirea din umbre, să dau tot ce condamnasem inconștient de a se rudimenta în consecvența întâmplării... Peste pleoapele șterse de mireasma ruginită a înserării la o răceală de timp îmi odihnesc venirea prin crăpăturile sacadate ale draperiilor leșinate în așteptări cu toată dulceața vinurilor omorâte în șoapte. Ochii tăi, loviți cu putere de înger, m-au adâncit în vise, să pot
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
toamnele târzii... Sufletu-mi aleargă după primăverile în care soarele îmi va încălzi trupul pentru totdeauna, acel trup desprins de sintagma dulce a dragostei, ce ca o veșnicie își blestemă sângele descompus în emoțiile zilelor ce deformează imaginea ta prin mireasma florilor din pământurile durute ale acestui secol unde ființele nu sunt decât ploi căzute peste această planetă mișcătoare de idei prin tremurul clipelor sălbătăcite... Rămân pământul secular al primăverilor unde dorul de mine te va înrădăcina ca un copac cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu poate trăi decât împărăteasa așteptărilor prin mrejele dorului ce ți-a distrus toate îngemănările nopților. O, tu, iubitule, din glasul norilor ce-mi stăpânește ființa, în cele din urmă, fii tu, cel ce mi dăruiește, nemângâierea la capăt de mireasmă târzie unde poate Dumnezeu îți va binecuvânta această apropiere DIVINĂ. SUFLET DE PIATRĂ PUSTIE Nu poți fi singur atâta timp cât aerul îți încălzește sufletul. Nu poți fi singur dacă-n gândurile tale deții cea mai frumoasă idee despre iubirea absolută. Ea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
la mine și câtă răbdare în alegerea cântărilor de timp când gândul meu refuză fantasmele îmbătrânite. Poate cineva a încercat să-mi pipăie corola trupului în care secundele s-au oprit din mers și au început să se tăvălească prin mireasma zorilor, acolo unde sufletul meu rămâne stăpân. Prietenii mei m-au uitat într-o viață de vânturi. Ca o poveste de dor mă prefac în vălmășeala cunoașterii. Străzile orașului sunt vuiete de sensuri, ele au acele amestecuri de stări și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
preconcepute de tămâioasa aberație a prezentului. În dărâmarea colosului am murit înainte de a vedea ce albă era noaptea înecată în pietrele mărilor... LACRIMI ARSE DE TOAMNĂ în memoria prof. Alexandru Poamă După ce am plecat, norii albăstriți de pustiu își despleteau mireasma durerilor. Mirosea a viteze îmbătrânite-n trupurile dealurilor. În sângele meu dragostea avea plânsul pământului și aduna în lacrimi numai ceruri de liniști. Prin demonii urâcioși și bâlbâiți pășeam cu luare aminte împiedicându-mă de multe întrebări. De ce luceferii au
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
artă, Iubind eternul suflet din visuri sfărâmat. Cum aș putea să-i spun că tălpile timpului dor, Și sufletul de noapte mi-e plâns în sindrofie Departe-n lume e un pământ de flori, Ce sângerează-n zile, cu o mireasmă vie, Renasc, ca o tăcere din plapuma de soare Și port în mine dorul din patul îngeresc Departe-n lume arde un timp de întristare, Și-n urletul de CER, sunt AERUL FIRESC. TRUPUL PĂMÂNTULUI Din pieptul nopților, aud un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
zorile nătângi Eu închinam poemele în lacrima de dor. Iubitule, când aripa de vis plăpândă Te va răpi, din ochii mei de dor, Fii dragostea de ape pe-o secundă Îngenunchiată-n vremuri de fior. Iubitule, la căpătâi să-mi pui Mireasma de iubire și de raze Să-mi lumineze-n trupul vântului Să fiu pământul răstignit pe oaze. Iubitule, fii fulgerul de gând Și-aprinde o lumină-n candela de stele, Când toate s-or preface-n trupul de cuvânt Vei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
arsă-n zile, dar o lacrimă s-a stins. Ca un fulger în iubire, cu un trup ca de fantasmă Ochii lui de nopți rebele ce-au rămas în fior de sânge Sărutând un CER DE STELE, tremurând ca o mireasmă Și prin lumi de pribegie, doar un chip ușor se stinge. Lăsând zarea ca să-mbrace straie de lumini prin nopți Unde amintirile-s uitate prin pământuri legendare Întunericul din umbre se destramă printre sorți, Lăsând sufletul de lună dezmerdat în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
timpul care tace. Și-n înnoptări de clipe sunt răcnetul firesc. Eu nu mai știu nimic din temnița de veac și nsingurată am fost pe un banal blestem, Mă-amestec în dureri cu amintiri ce zac Și-n zile sunt mireasma din trupul ce-l rechem Să se contemple viața în simfonii acerbe, Când sufletul s-a dizolvat prin nopți, Și au trecut atâtea clipe prin deșuete vorbe, Și au trecut prin ceruri, atâtea dimineți. IUBIREA DE AER IUBIREA DE AER
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
supărat, dezvelindu-și dinții egali și foarte albi pe fundalul feței lui frumoase? Oare ea adoarme cu capul pe pieptul lui musculos, cu brațul petrecut peste abdomenul lui, în timp ce brațul lui bărbătesc îi înconjură gâtul? Oare ea adoarme adulmecându-i mireasma discretă a parfumului Tuscany emanată de pielea lui ușor bronzată, așa cum adormeam eu? Oare el o trezește dimineața plimbându-și mâna de-a lungul coapselor ei, așa cum mă trezea pe mine, pentru ca ea să se simtă excitată instantaneu, așa cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
legate de vacă, mamă, grindă sau nevastă. Concomitent, acest muncitor posedă cu briliant dramatism și ceea ce-aș numi parfum isteric, mai ales vara. Prin mijloacele de transport În comun, de la o criză existențială la alta, sau chiar În parcuri, mireasmă prin care-și face-un loc În lume, În viață, În tramvai, mai precis creează un gol circular În juru-i, aproape perfect, care este, pentru el, sinonim cu Prima Regulă de Viață. Și de ce scriu aici despre muncitorul român, veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]