6,081 matches
-
pe care mii de oameni o împart cu dărnicie în dreapta și-n stânga din zori până-n amurg, fără să trebuiască însă s-o înfrunte ei înșiși? Și, mai ales, fără să verse vreo lacrimă pentru sacrificiul celor care le multiplică miza pariurilor și a câștigurilor. Clatină din cap cu tristețe. Este într-adevăr ușor să fii curajos în aceste condiții. Se întreabă apoi de ce totuși astăzi se simte mai scârbit ca în alte dăți. Poate pentru că nu participă activ. Când arbitrează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
glazura unei prăjituri și era ușoară ca pudra, și-și amintea cum coborau vertiginos, fără zgomot, ca niște păsări În picaj. Rămăseseă blocați de zăpezi la Madlener-haus pentru o săptămână și jucau cărți În fumul lămpilor cu gaz, tot mărind miza pe măsură ce Herr Lent pierdea tot mai mult. Până la urmă a pierdut tot. Totul, banii școlii de schi, profitul pe tot sezonul, apoi capitalul lui. Parcă-l și vedea, cu nasul lui lung, luând cărțile și deschizând sans voir. Jucau Întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din standul În care stăteau antrenorii și jocheii. Da’ știu c-am Învățat câte ceva despre curse tot mergând cu gașca și distracția era că făceam asta zilnic. Mi-aduc aminte când eram odată la St. Cloud. Era un derby cu mize de două sute de franci și șapte cai, și favorit era Țarul. M-am dus În padoc cu bătrânul ca să vedem caii și vă zic că n-ați văzut așa cai. Țarul era un cal grozav, mare și galben, făcut parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
monstruozitatea de cutie doar ca să depozitez niște articole pe care le cumpărasem și n-aveam unde să le pun, urmând apoi să fac coșciugul surcele pentru foc. „Poți depozita o groază Înăuntru“, a Început să-l laude proprietarul crescând puțin miza. Eu am emis cel mai adânc suspin de care eram capabilă și i-am atras atenția să se asigure că oamenii lui Îl livrează În portul Wuhan, de unde urma să fie expediat Împreună cu restul extraordinarelor mele chilipiruri. Gata! Voilà tout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
eram cel mai tânăr (și cel mai prizărit) dintre ei. Eram subestimat și mă tratau ca atare. De aceea nici prin gând nu-mi trecuse că o să mă pună tocmai pe mine să mă duc la cursa respectivă. Era o miză destul de mare. În miercurea aceea, dis-de-dimineață, făceam curat în grajd și strângeam bălegarul, ca de obicei. Antrenorul s-a răstit la mine: «Hei, tu, azi ai cursă, pregătește-te!» Parcă m-a trăznit. M-am speriat, am rămas cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acesta? Mi se părea dubios (sau poate nu era dubios) faptul că nimeni nu era interesat de aceste detalii. Oare de ce? Știrile au venit în flux continuu; tema a fost prezentată de media într-un mod foarte direct. Pentru ei, miza morală era clară: „binele“ contra „răului“, „normalitate“ versus „nebunie“, „boală“ versus „sănătate“. Populația era șocată de incident. Toți spuneau în cor: „Nebunie curată! Ce Dumnezeu s-a întâmplat cu Japonia, cum pot umbla liberi, printre noi, oameni capabili de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Scoaseră fiecare și puseră pe masă bancnote mototolite și mărunțiș, până se făcu o sută. Nu participară toți. Unii pentru că nu aveau bani, iar doi dintre ei, care stăteau puțin mai retrași, ținându-se de mână, pentru că nu-i interesa miza pusă în joc. Apoi puseră într-un chipiu câte un obiect personal o brichetă, un briceag, o monedă, o cheie... și o poftiră pe ea să aleagă. Femeia cochetă, întârziind cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dat vreodată un anunț în ziar "Caut obiecte stranii" o să vă încânte. Dacă nu, nu. Ioana PÂRVULESCU, "ROMÂNIA LITERARĂ" nr. 24-25, 21 iunie-4 iulie 1995 Misterul adevăratei identități [...] Adesea, a comenta plauzibil o carte înseamnă a te plasa corect față de miza pe care o conține: estetică, etică, filozofică, religioasă etc. Adică a-i capta intenția, mai ales atunci când opul final nu vrea să confirme niște legi consacrate ale genului. Eu cred că realizarea este întotdeauna pe potriva intenției. Pentru că intenția (relevabilă în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
amănunte și procedee împrumutate din "glosarele" literaturii ocultiste (specialitatea autorului), în dauna altor mijloace narative. însă ceea ce constituie "dorul", tentația irepresibilă a lui Andrei Oișteanu, pe care o pot împărtăși pe deplin și "profanii" în domeniu, reprezentând în același timp miza, liantul celor două povestiri la un asemenea pariu m-am referit în prima parte a prezentei cronici este decodificarea, valorificarea acestei lumi paralele, secunde, mustind de înțelesuri, care ne exprimă într-un mod tulburător identitatea, cum în Arhivarul valiza gornistului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
încât urmează a fi grabnic eliminate. Vor fi puse în stare de alertă acele instanțe ce răspund de evidența sensului, precum proba empirică și cea logică, supravegherea atentă a cuvântului, delimitarea unor granițe ale imaginației etc. Tocmai aici stă adevărata miză a chestiunii de față: ce ar fi de făcut în fața celor ce apar într-o privință lipsite de sens? Dar în fața celor ce trec dincolo de sfera comună a sensului? Se cer oare aruncate imediat în margine, cât mai departe? Există
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu se rezolvă în datele logicii sau ale unei hermeneutici neutre. Nu cred că e nevoie să aruncăm în joc o altă interpretare, cumva mai potrivită decât cele două de mai sus. Nu aceasta - posibilitatea unei interpretări juste - este adevărata miză a celor afirmate de Tertulian. Aș îndrăzni chiar să spun că exerci țiul interpretării, cu inspectarea unor variante posibile și formularea în cele din urmă a uneia mai sigure, nu face decât să te îndepărteze de neliniștea sa. Mai potrivit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
încât urmează a fi grabnic eliminate. Vor fi puse în stare de alertă acele instanțe ce răspund de evidența sensului, precum proba empirică și cea logică, supravegherea atentă a cuvântului, delimitarea unor granițe ale imaginației etc. Tocmai aici stă adevărata miză a chestiunii de față: ce ar fi de făcut în fața celor ce apar într-o privință lipsite de sens? Dar în fața celor ce trec dincolo de sfera comună a sensului? Se cer oare aruncate imediat în margine, cât mai departe? Există
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu se rezolvă în datele logicii sau ale unei hermeneutici neutre. Nu cred că e nevoie să aruncăm în joc o altă interpretare, cumva mai potrivită decât cele două de mai sus. Nu aceasta - posibilitatea unei interpretări juste - este adevărata miză a celor afirmate de Tertulian. Aș îndrăzni chiar să spun că exerci țiul interpretării, cu inspectarea unor variante posibile și formularea în cele din urmă a uneia mai sigure, nu face decât să te îndepărteze de neliniștea sa. Mai potrivit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Atila - oricum, nu doar în ele. — în fine, Atila nu șovăie să se folosească de trădare, îi atrase el atenția, pe un ton provocator, interlocutorului său. Și din nou Balamber își strânse buzele sub mustățile lungi și ridică din umeri. — Miza era prea mare ca să-și facă... scrupule, așa ziceți voi, nu? Dar spune-mi, urmă el, punând-i o mână pe umăr, am aflat că fiul lui Waldomar e mort. Romanul zâmbi acid. — Văd că ești foarte îndurerat, observă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și traversaseră apoi un vestibul în penumbră, intrau în sala Decemvirilor. La lumina celor câteva lumânări de seu, doi soldați răniți, pe care decurionul îi scutise de serviciu, aranjaseră cu câțiva milițieni întreceri cu gândaci pe podeaua din mozaic, iar miza - pe care o puneau la bătaie mai mult ca o glumă bună, ca o reacție împotriva dezamăgirii și a deprimării - era o sumă reprezentând salariul pe care nu-l mai primeau de cine știe când. în vreme ce se întindea sub manta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Scoaseră fiecare și puseră pe masă bancnote mototolite și mărunțiș, până se făcu o sută. Nu participară toți. Unii pentru că nu aveau bani, iar doi dintre ei, care stăteau puțin mai retrași, ținându-se de mână, pentru că nu-i interesa miza pusă în joc. Apoi puseră într-un chipiu câte un obiect personal o brichetă, un briceag, o monedă, o cheie... și o poftiră pe ea să aleagă. Femeia cochetă, întârziind cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dat vreodată un anunț în ziar "Caut obiecte stranii" o să vă încânte. Dacă nu, nu. Ioana PÂRVULESCU, "ROMÂNIA LITERARĂ" nr. 24-25, 21 iunie-4 iulie 1995 Misterul adevăratei identități [...] Adesea, a comenta plauzibil o carte înseamnă a te plasa corect față de miza pe care o conține: estetică, etică, filozofică, religioasă etc. Adică a-i capta intenția, mai ales atunci când opul final nu vrea să confirme niște legi consacrate ale genului. Eu cred că realizarea este întotdeauna pe potriva intenției. Pentru că intenția (relevabilă în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
amănunte și procedee împrumutate din "glosarele" literaturii ocultiste (specialitatea autorului), în dauna altor mijloace narative. însă ceea ce constituie "dorul", tentația irepresibilă a lui Andrei Oișteanu, pe care o pot împărtăși pe deplin și "profanii" în domeniu, reprezentând în același timp miza, liantul celor două povestiri la un asemenea pariu m-am referit în prima parte a prezentei cronici este decodificarea, valorificarea acestei lumi paralele, secunde, mustind de înțelesuri, care ne exprimă într-un mod tulburător identitatea, cum în Arhivarul valiza gornistului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de lemn - care nu era ageamiu În profesie, nu a forțat decisiv victoria la momentul potrivit. Mai mult. Doctorul cu cinismul unui criminal, forță jocul Într’o așa manieră Încât, Gică picior de lemn, deveni nervos, făcea greșeli elementare, dublând miza jocului atunci când avea șansă minimă - pulsând atunci - când devenea ridicol! În această situație derizorie, În zorii zilei Doctorul deveni - Marele câștigător...! Ultima rostogolire a zarurilor, În care gazda Își juca ultima șansă, atinse un dramatism greu de imaginat. Vreme de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și mai mult de Las Vegas și de viața de petreceri, cu curse, dame și cântărețe. Lucruri legate În mod echivoc de bunătatea lui. Legănându-și umerii ca un pistolar. Purtând haine cu rever dublu. Jucând gin și canastă pe mize mari și vorbind din colțul gurii. Detestând medicii kulturnîi care voiau să discute despre Heidegger sau Wittgenstein. Doctorii adevărați nu aveau timp de asemenea chestii Închipuite. Îi detecta cu iscusință pe Închipuiți. Își permitea fără efort o asemenea mașină, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-i spun despre mine? Că sunt un nimeni, că lumea mă ocoloește și că-mi doream prezența ei fiindcă mă îndrăgostisem fără motiv? N-aș fi vrut să-i devin următoarea victimă. Era mai comod să mă știe prieten, fără mize în relația noastră, fără trofee. Eram acolo pentru ea ca o oglindă în care se vedea cea mai frumoasă ființă, cea mai dorită și lucrul acesta îi dădea putere să creadă în propriile forțe. Știa să relaționeze cu lumea din
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
40-a aniversare a lui 23 August, mă simțeam cumplit de lașă și de vinovată. Cinstit, nu voiam să-mi atârn o pancartă sau să strig ceva contra, fiindcă nu voiam să mor fără el. Planurile mele donquijotești aveau aceeași miză: uciderea. Voiam să-l împușc sau să arunc o grenadă. Aș fi consimțit să mor dacă măcar încercam să-l ucid. În vara lui ’98 am fost la Boston, la un simpozion de filosofie feministă. Acolo, după ce mi-am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la adresa statalității Moldovei, nu se poate vorbi de soluționarea rapidă a conflictului, nu se poate asigura integritatea teritorială a Moldovei... Trebuie să se recunoască rolul Rusiei ca singura țară care dispune de autoritate politică și forță în această regiune".16 Miza pe termen mediu și lung a întregului caz este geografia frontierei euro-atlantice, ceea ce pentru România și nu numai este de importanță vitală. Dezghețarea conflictului nu trebuie să ducă, însă, la "înghețarea" întregii regiuni. Ținând seama de acest fapt, guvernul Republicii Moldova
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
al dreptei, cu 34,9%. Conform Constituției, în această situație, Congresul trebuia să decidă între cei doi candidați. Pentru funcția de președinte aveau să lupte nu numai Allende, Alessandri și partizanii lor, ci și S.U.A., U.R.S.S., C.I.A. și K.G.B., miza fiind foarte importantă: după Cuba, se profila un nou stat comunist în America Latină! Președintele Richard Nixon a ordonat să se ia toate măsurile pentru a evita victoria lui Allende, C.I.A. pregătind în acest scop două planuri, "Track one" și "Track
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dosare delicate. Se desprindea însă, mai ales, preocuparea cvasigenerală față de problemele regionale, de turbulență și instabilitate rezultate de pe urma dezmembrării Iugoslaviei și a Uniunii Sovietice, unele dintre ele cu potențial cert de escaladare. Devenea evident că ceea ce urma să definească adevărata miză a mandatului pe care și-l asuma România era acțiunea în zonele de criză și conflict, O.S.C.E. trebuia să își justifice rolul care îi revenea în acest domeniu. 4. Decizia de preluare de către România a Președinției în exercițiu a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]