3,510 matches
-
care vine goticul vizionar al lui Hawhtorne este și cea din care se desprinde această poveste a lui Pratt. În această tentativă de a reexamina, postmodern, patrimoniul de imagini care îl obsedează pe autorul Casei cu șapte frontoane, Vara indiană mizează pe combinația ficțională și grafică de sexualitate, energie demonică, păcat și promisiune a mântuirii. Cele trei comunități care trăiesc în acest colț de eden promis pelerinilor (triburile indiene, drept-credincioșii ipocriți din New Canaan și familia tulbure și pătimașă a femeii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în acea idee pe care o reiau și pe care o simt ca fiind a mea și, în același timp, ca fiind mine. ٭ Despre arbitrarul legilor. Îndrăznim uneori să considerăm drept infracțiune ceva ce știm că fiecare dintre noi facem, mizând pe faptul că nu vom fi printre cei prinși, sperând astfel ca soarta să nu ne fie nefavorabilă. De fapt, legile reprezintă (cel puțin în societatea noastră) mai degrabă un ideal, la care se adaugă teama și coerciția aleatorie. Cum
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
În hăul cosmic? Oliver se aștepta din partea profesorului la mai multă coerență. Apoi, În salon nu adia nici un fel de vânt, prin urmare cum ar fi putut scârțâi Oliver, chiar dacă ar fi fost cumpănă? În afară de aceasta, profesorul accentuă cuvântul seară, mizând pe reacția lui Oliver. Hotărât lucru, Înalta somitate Încercase să-l scoată pe masterand din starea de nemișcare În care intrase corpul său. Cum putea profesorul să vorbească de seară când abia Începuse vizita de dimineață? Oliver schiță, undeva În interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Tot mai mult facem loc în fiecare grup videocamerei Agentului Ciripel. Vorbim astfel încât reportofonul Contelui Calomniei să prindă fiecare cuvânt. Aceeași bandă sau card de memorie sau compact disc folosit din nou și din nou. Ne ștergem trecutul cu prezentul, mizând pe faptul că următorul moment va fi mai trist, mai groaznic sau mai tragic. Tot mai mult, ceva și mai rău trebuie să se întâmple. Domnul Whittier a murit de câteva zile sau ore. E greu de spus, de când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu intimitatea autoractor) operează găsirea soluției în chiar problema ce definește entitatea umană subiect, comunitate -, antrenând în rezolvare respectiva entitate ce-și cultivă identitatea. În acest caz, ne-o spune aforismul, nu se poate edifica pe nimic; cine, pe piață, mizează pe îngeri? Totodată, „Cunoștințele nu pătrund singure în minte, ca praful în ochi”. Un laitmotiv al operei ce ne preocupă aici este dubla condiționare a edificării umane: să nu se exagereze nici sub aspectul autorității, dar, mai ales, nici sub
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
al secolului nostru.“ 15. Grație unei „manipulări ordinare“ (expresia lui Delevski), pamfletul Împotriva tiraniei și al despoților‑diletanți, ca În cazul lui Napoleon al III‑lea, se va transforma Într‑un program ocult de dominație mondială, În Conspirația. Mistificatorii vor miza În mod cinic pe rapoartele polițienești, care consemnaseră că acidul sulfuric distrusese toate exemplarele cărții lui Joly (În afara unuia singur care nu se știe cum fusese sustras). Schimbând anumite cuvinte, răstălmăcind unele expresia puse pe seama creștinilor, Joly, În fantezia sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
singurei persoane din încăpere care conta. Împărăteasa Isher ședea la locul ei, îmbujorarea feții cedînd treptat locul furiei. Se ridică în picioare, cu o scăpărare primejdioasă în ochi, dar glasul ei nu transmitea decît o frîntură din furia pe care mizase el. Împărăteasa spuse cu încrîncenare: ― Ai fost foarte abil, căpitane Hedrock, să abați conversația în direcția în care ai vrut. Dar vreau să te asigur că asta nu te va ajuta cu nimic. Reacția ta rapidă nu face decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
zar într-un borcan... Deci, nu ai ce pierde, ăsta-i cinstit jocul, dar n-ai voie să pierzi. Bagi zarurile-n într-un pahar, nu în borcan, că vede lumea. Și-n timp ce tu-l mesteci acolo, lumea mizează: ori pe mică (deci ori de la doi la șase), ori de la opt până la doișpe. Sau pe șapte, că-i plătești dublu. Și n-ai voie să pierzi, fiindcă unul din zaruri tot îți vine. Deci ce-i dintr-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-i intră lu’ ăla, iei tu. Deci n-ai cum să pierzi. Deci, e cartea. Aici e 2, 3, 4, 5, 6. Pe mijloc vine 7, 8, 9, 10, 11 și 12. Am băgat zarurile într-un pahar și lumea mizează. Care vrea, pune pe mic, deci în partea asta. Cine vrea, pune pe mare. Dacă n-a pus nimeni la șapte și dai șapte, iei totul. Am jucat și barbut, și pocher, și 21. Trebuie să faci 21, sau până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
altă nebunie de a mea... Cum să vă explic mai bine? Tot firea mea m-a împins și spre asta. Căci, dacă asemănați viața cu un joc de ruletă, îmi era cu neputință să mă învîrt printre mese și să mizez puțin, cu țârâita, ca să nu risc. Nu, eu mizam de fiecare dată tot ce aveam în buzunar. Și ce jalnici mi se păreau cei care își drămuiau pasiunile, ca nu cumva să se trezească săraci. Nu-mi plăcea să trăiesc
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai bine? Tot firea mea m-a împins și spre asta. Căci, dacă asemănați viața cu un joc de ruletă, îmi era cu neputință să mă învîrt printre mese și să mizez puțin, cu țârâita, ca să nu risc. Nu, eu mizam de fiecare dată tot ce aveam în buzunar. Și ce jalnici mi se păreau cei care își drămuiau pasiunile, ca nu cumva să se trezească săraci. Nu-mi plăcea să trăiesc din mărunțiș, aveam alte idei și alt sânge în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îmi ziceam atunci. Și iarăși o luam de la capăt, bănuind că unii murmurau, poate, în spatele meu: "ăsta are nervi de oțel" sau "e nebun"... Mai târziu, lucrurile s-au mai schimbat. Nu mai aveam insolența jucătorului sigur de el, ci mizam strângând pumnii, în vreme ce, în loc de murmure admirative, bănuiam râsete înăbușite. Acum îmi trebuia toată înverșunarea de care eram în stare ca s-o iau de la capăt. Fiecare pasiune mă sărăcea cu totul, mă aducea în pragul falimentului și îmi trebuia un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vorba de o istorie existentă mai mult în mintea mea. § L-ai zăpăcit de tot pe Romancier. L-ai făcut să creadă că e capabil de orice. „Da, un romancier e capabil de orice!” vei sări. „Un poet, de asemenea!” Mizezi prea mult pe posibilitățile cuvântului scris; forța sa este erodată de tehnici noi de comunicare. De cele video, în special. De cele sonore. De cele parapsihologice. Omenirea se străduiește să-și distrugă condeierii. Artiștii verbului. Ai metaforei. Ai epitetului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cafenele, la ore fixe, se plimbă pe același bulevard sau stau în balcoanele lor. Dorințele celor mai tineri sunt violente și scurte, în timp ce viciile celor mai în vârstă nu depășesc asociațiile de popicari, banchetele prietenești și cluburile în care se mizează sume mari la jocul de cărți. Veți spune fără îndoială că asta nu e ceva particular pentru orașul nostru și că, la urma urmei, toți contemporanii noștri sunt la fel. Fără îndoială, nimic nu e mai natural, astăzi, decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
infectate, li se păruse din capul locului istovitor să se mai întoarcă în vreun punct sanitar unde să-și facă instilațiile necesare. Asta era adevărata primejdie, căci atunci lupta însăși împotriva ciumei îi făcea cei mai vulnerabili în fața ei. Ei mizau, în cele din urmă, pe hazard, și hazardul nu e al nimănui. Exista totuși în oraș un om care nu părea nici istovit, nici descurajat, și care întruchipa imaginea vie a satisfacției. Era Cottard. El continua să stea deoparte, păstrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
daune morale - bani, de fapt; poate și exclus din Învățămînt s-ar fi trezit. Putea să renunțe; pînă a doua zi, avea să cîntărească bine. Și-a privit atent legitimația de acces În facultate - femeia sigur nu știa daneză, Thomas miza pe asta; la o adică, i-ar fi spus că publicația din partea căreia venea era una universitară, ar fi potrivit el, Într-un fel, lucrurile. A ajuns cu cinci minute mai devreme. Cumpărase flori. O casă albă, cu etaj, cîțiva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fără o linie/un rând“) atribuită de Plinius cel Bătrân (Istoria naturală, 35) pictorului grec Apelles, care nu lăsa să treacă nicio zi fără a trasa măcar o linie; ulterior a fost aplicată preponderent scriitorilor. De la lat. via „cale“. Unamuno mizează pe jocul de cuvinte între sp. vida „viață“ și lat. via, respctiv sp. vía „drum, cale, itinerar“. „Spre vrerea sa, iar vrerea Lui ni-e pace.“ (Trad. G. Coșbuc.) „Și totuși se mișcă!“, cuvinte atribuite de legendă lui Galileo Galilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ochelari fumurii : bifat. Ruj ciclam : bifat. Nu semăn absolut deloc cu vechea mea imagine. Decât la față, firește. Dacă te uiți foarte de aproape. Dar ideea e că n-o să stea nimeni să mă privească de aproape. Oricum, pe asta mizez. — Bună ziua, spun cu o voce joasă, guturală. Încântată de cunoștință. Vorbesc ca un travestit. Dar nu contează. Cel puțin, bine că nu vorbesc ca un avocat. Plec de la Starbucks cu capul în jos și pornesc pe stradă, apoi dau colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
iubești, ci mai curînd un noroc. Dar vine totdeauna un moment cînd orice labirint ne obosește și singura care strălucește Înaintea noastră e dragostea. Pe scurt, trebuie să alegem Între a iubi și a rătăci. Și cine ar Îndrăzni sa mizeze tot ce are pe lipsa de dragoste? Poate mîine voi avea mai mult curaj să spun acest lucru Într-un fel care să nu mai lase loc la nici o Îndoială. Ariadna Prin ghemul de lînă dat de Ariadna lui Tezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de sînge pe care vrea s-o salveze astfel de la moarte. Gestul sibilei din Cumae, scriind pe frunzele arborelui profetic pentru a le arunca apoi În cele patru vînturi, e un gest absurd. Artă gratuită? CÎnd prin arta sa artistul mizează totul pe soarele ce-i luminează privirea? În spatele unui strigăt tragic care invocă neantul se află aproape Întotdeauna o dureroasă melancolie a vieții. Dacă nu poate să fie etern, artistul răzvrătit Împotriva morții a vrut uneori să nu mai existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Esrig, Macbethul lui Ciulei, dar niciodată Purificare de Andrei Șerban sau Trei surori al lui Afrim. A revedea = chestie de gust, apreciere critică sau feeling. Dar mai ține și de specificul scenariului, ori de lovitura de teatru pe care a mizat regizorul: un final cunoscut, nu mai are nici un haz, uneori. Sau un final insuportabil de trist. Refuzi să revezi, uneori, și fiindcă o operă de artă Îți creează un disconfort spiritual... Glose teatrale pe tema căsătoriei: cînd am montat Căsătoria
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
În 1994, la TÎrgu Mureș, Mircea Cornișteanu (unul dintre puținii care se poate lăuda că a montat toate textele mari ale clasicului !) propune o nouă Noapte : nouă, În primul rînd, fiindcă se juca În costumele și decorul anilor postrevoluționari. Se miza pe anacronism - la televizor se auzea emisiunea de Știri de la ora 20, Zița se apăra de mitocan cu un spray paralizant, pe bandă curgeau manele ș.a.m.d. Spectacolul, evident, a fost primit de o parte a criticii cu rezerve
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ce-și dorea ea de la Matei fèrè că acesta sè-i poatè oferi! Că orice jucètor bun de șah, Vlad cunoștea perfect finalul partidei, dedicându-se calcului rece al unor posibile variante și în care, fèrè voia mea, m-a atras mizând permanent pe atacul prin descoperire, Matei a vèzut totul, felul în care cei doi se coalizau, chiar sub formè amicalè, împotriva lui Matei, Vlad fiind tot timpul de partea ei, susținând-o, încurajând-o sè mè provoace, urmèrind atent jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și am verificat șobolanii morți acum două zile. Unul avea un adenom pituitar, iar celălalt o degenerare a coloanei vertebrale. — Semne de îmbătrânire... — Exact, spuse Tom. Semne de îmbătrânire. Poate că gena asta nu va fi produsul minune pe care mizează Rick. Mai ales dacă produce moarte prematură. Ar fi un dezastru. Cum mă simt? zise Adam, în timp ce serveau prânzul. Mă simt bine, Josh. Mulțumită ție. Sunt puțin cam obosit, câteodată. Și am pielea uscată. Am făcut câteva riduri. Dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mișcare e determinată de anumite cauze mai mult sau mai puțin determinate logic. Rațiunea poate sau nu să controleze această spontaneitate însă tocmai aceste oscilații ce au la bază controlul asupra rațiunii reprezintă unul din punctele pe care dadaiștii au mizat mult; aceste oscilații sunt ridicate acum la rangul de act artistic. Artistul nu mai elaborează schițe, nu mai calculează compoziții, nu mai combină culori, ci pur și simplu crează, nici măcar nu mai elaborează idei, crează și iar crează. Hans Arp
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]