3,411 matches
-
cernoziomice pseudorendzinice, acestea din urmă favorizând dezvoltarea vegetației forestiere. Pe arii mai restrânse în special în văi pot fi întâlnite lăcoviști și sărături, pe terase soluri aluviale care favorizează culturile de cereale, iar în lunci soluri hidromorfe și solurile de mlaștină. Datorită factorilor fizico-geografici vegetația este diferențiată în funcție de zonarea altitudinală. Din perspectiva aspectelor floristice județul Mureș poate fi încadrat în provincia dacică, partea montană din nord-est face parte din ținutul Carpaților Orientali, iar zona de deal din ținutul Bazinului Transilvaniei. Vegetația
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
situați în sud și în vest, supunerea bastarnilor în est și cucerirea cetăților grecești de la malul Pontului Euxin, întinzându-și regatul de la Pontul Euxin, în est, până la Danubis în Câmpia Panonică, în vest, și de la Munții Haemus, în sud, până la mlaștinile Pripetului, în nord, devenind un potențial adversar de temut al puternicei Republici romane. În prima jumătate a secolului I î.Hr. dezvoltarea societății dacice, întărirea aristocrației tribale militare, transformarea ei în clasă politică, iar pe plan extern invaziile celților și amenințarea
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
în zilele noastre ca Fortăreața Sfinții Petru și Pavel, a avut și ea, la început, numele de "Sankt Piterburh". Fortăreața a fost ridicată pe "insula Iepurelui", pe malul drept al Nevei, la aproximativ 3 km de vărsarea acestuia în mare. Mlaștinile au fost secate și orașul s-a întins în toate părțile, dezvoltarea noii localități fiind făcută sub conducerea inginerilor germani invitați de țar în Rusia. Petru cel Mare a interzis construirea clădirilor din piatră pe tot întinsul imperiului, cu excepția noii
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
elementelor care au format unul din cele mai puternice sisteme de apărare din Transilvania medievală poate sugera amploarea eforturilor materiale și umane investite în afirmarea și păstrarea libertății și autonomiei urbane. Zona vulnerabilă a cetății care nu era dublată de mlaștini și heleștee era practic zona dintre cele două porți din partea de vest a orașului unde însă existau un sistem de două rânduri de canale cu apă care îngreuna un acces frontal spre zidurile fortificației. Apărarea orașului cădea în sarcina cetățenilor
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
mare loc de înmulțire a somonului pe malul estic al Mării Baltice. Sunt 2256 de lacuri cu suprafață mai mare de 1 ha, cu a arie totală de 1000 km. Turbăriile acoperă 9,9% din teritoriul Letoniei. Dintre acestea, 42% sunt mlaștini; 49% sunt bălți; și 9% sunt turbării de tranziție. 70% dintre ele sunt virgine, și reprezintă refugiu pentru numeroase specii rare de plante și animale. Terenul agricol acoperă 1.815.900 ha sau 29% din suprafața totală. După desființarea colhozurilor
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
acțiune viguroasa a celor două extremități ale frontului de luptă să obțină victoria înainte ca breșă să fie larg deschisă. Pe Ourcq, Kluck a încercat să învăluie prin nord armata lui Maunoury. Bulow ducea tot greul pe aripa stânga, traversând mlaștinile de la Saint-Gond și atacând diviziile lui Foch. Eforturile germanilor au fost zadarnice. În 8 septembrie, linia Petit-Morin a fost străpunsa, Armata a VI-a franceză era gata să cedeze, fiind salvată de 6000 de rezerviști, prin intermediul unei coloane de taxiuri
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
de dinastia Jin. Mării Hani le-au dat în schimbul tributului următoarele: șoimi, blănuri, femei și căi. Siberia vestică era controlată de Hoarda de Aur, iar descendenții lui Orda Han, cel mai vârstnic fiu al lui Jochi, a condus zona direct. Mlaștinile din vestul Siberiei erau dominate de stațiile Yam de transport cu sânii trase de câini pentru a facilita colectarea tributului. În 1270, Kublai Han a trimis un demnitar chinez împreună cu câțiva coloniști pentru a servi judecată în regiunile Kyrgyz și
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
apartenența confesională. Această zonă a suferit timpuriu efectele trecerii de la cultura rurală autohtonă la cultura civilă, fapt din cauza căruia au dispărut portul popular, respectiv dansul popular propriu al localității. Această zonă întotdeauna a fost un teritoriu al apelor și a mlaștinii, cu preocupațiile aferente, cum ar fi pescuitul. Obiceiurile populare, legate de nunți sau obiceiurile de Crăciun și de Anul Nou încă sunt cunoscute și practicate. Deși dansul popular cu laitmotivele locale a dispărut, cultura de dans al localității este predominată
Valea lui Mihai () [Corola-website/Science/297074_a_298403]
-
ca să se stingă... Atunci, luându-mi pușca și roibul fără chingă, / pornii spre Olt în goană... De-aici, din stufărișuri, / mi se părea că toamna mă cheamă cu tăișuri / de strigăte de lișiți și gemete de plopi... Din văgăuni, din mlaștini, din bălării, din gropi, / ieșea, adâncă, seara, vuind, ca o bulboană"...» (Ov. S. Crohmălniceanu, "Literatura română între cele două războaie mondiale", vol. II, București, Editura Minerva, 1974, p. 166 sq.). Un rafinat expresionism, cu extraordinare metafore plasticizant-revelatorii, se remarcă și
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Africa, Asia, Australia și cele două Americi, pentru că aici temperaturile sunt mai ridicate și există o mare diversitate de specii cu care se pot hrăni. Multe specii de șerpi trăiesc în arbori, dar altele preferă să trăiască pe sol, în mlaștini sau în câmp deschis. Există șerpi marini care își petrec aproape toată viața în largul oceanului. Cum reptilele au nevoie de căldură mediului, aria de răspândire a acestora este limitată de temperatură și ele sunt din ce in ce mai puțin răspândite pe masura ce ne
Șarpe () [Corola-website/Science/297173_a_298502]
-
mondial și a numărului mare de instituții internaționale situate la Bruxelles, se estimează ca aproximativ 20% din populație are o altă limbă ca limbă maternă. Originea numelui nu este clară. Una dintre posibilități este termenul vechi flamand "Bruocsella", ce înseamnă mlaștină ("bruoc") și casă ("sella"), adică "casa din mlaștină". Conform articolului 194 al Constituției Belgiei, capitala statului este Orașul Bruxelles. Cu toate acestea, fondurile alocate de către guvernul federal și regional pentru rolul reprezentativ al capitalei sunt divizate între cele 19 comune
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
situate la Bruxelles, se estimează ca aproximativ 20% din populație are o altă limbă ca limbă maternă. Originea numelui nu este clară. Una dintre posibilități este termenul vechi flamand "Bruocsella", ce înseamnă mlaștină ("bruoc") și casă ("sella"), adică "casa din mlaștină". Conform articolului 194 al Constituției Belgiei, capitala statului este Orașul Bruxelles. Cu toate acestea, fondurile alocate de către guvernul federal și regional pentru rolul reprezentativ al capitalei sunt divizate între cele 19 comune, iar unele instituții sunt situate în celelalte 18
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
în cea mai mare parte cu păduri (în proporție de 95 % de conifere, pe alocuri și foioase - cum este păduricea de fagi bătrâni de pe înălțimea Făgetului), iar pe alocuri sunt pășuni alpine în regiunile de mare altitudine și vegetație de mlaștină pe lângă cursul unor pârâuri. Rezerva cinegetiecă și piscicolă este bogată. Localitatea își datorează renumele resurselor de ape minerale cu bogate calități terapeutice, ape care au primit medalia Târgului Internațional de la Viena (1873) - apa de Borsec fiind numită "Regina Apelor Minerale
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
diferite legate de originea denumirii orașului. Unii cred că provine din numele vechiului oraș slav "Laburus". Alții cred că provine din latinul "Aluviana" după ce orașul a fost inundat, fapt care se leagă și de înțelesul numelui german, cuvântul "Laubach" însemnând "mlaștină". O ipoteză romantică susține faptul că numele provine din cuvântul slavon "Luba" ("iubit"). Numele german al orașului este "Laibach", folosit oficial până în 1918. Conform legendei grecești, eroul Iason și argonauții săi, după ce au gâsit lâna de aur în Colchis, au
Ljubljana () [Corola-website/Science/297235_a_298564]
-
au mers spre râul Sava și apoi la izvorul râului "Lublianica". Au debarcat, pentru a-și căra barca la Marea Adriatică, înspre vest, pentru a ajunge înapoi acasă. Între orașele Vrhnika și Ljubljana, argonauții au găsit un lac înconjurat de o mlaștină. Acolo se spune că Iason a învins un monstru. Acel monstru era dragonul care astăzi este prezent pe stema și steagul orașului. Mai mulți dragoni înnaripați decorează "Podul Dragonului" (), de multe ori considerat cel mai frumos pod produs de Secesiunea
Ljubljana () [Corola-website/Science/297235_a_298564]
-
legume (tomate) și fructe (pepeni). În trecut, întreaga suprafață a țării era acoperită cu păduri de curmali. Multe au fost tăiate odată cu industrializarea țării, altele s-au uscat din cauza scăderii nivelului pânzei freatice. Partea sudică a regatului este ocupată de mlaștini sărate și pustii. Aici suflă vânturi fierbinți și umede dinspre nord-vest sau brize calde și uscate din sud. Căi rutiere: 3459 km. Din 1986, Bahrainul este unit cu Arabia Saudită prin podul și digul Regele Fahd, cu lungimea de 25 km
Bahrain () [Corola-website/Science/298074_a_299403]
-
lac navigabil din lume. Partea sudică a platoului este aridă. Întinzându-se în estul și nord-estul munților se află marea “Amazonian llanos”, conținând vaste întinderi cu iarbă și, de-a lungul râurilor, dense păduri tropicale. Multe din aceste regiuni devin mlaștini în timpul anotimpului umed (decembrie, ianuarie, februarie); totuși, zone întinse zac sub linia inundațiilor și ajung pășuni bogate. În sud-est, separate de câmpiile Amazoniene prin înălțimile Chiquitos, sunt uscatele câmpii subtropicale Gran Chaco. Patru râuri compun sistemul de drenaj al Boliviei
Bolivia () [Corola-website/Science/298079_a_299408]
-
și ierni blânde și uscate, excepție făcând altitudinile ridicate, unde nopțile sunt mereu reci și, deseori, chiar geroase. Patagonia Argentiniană are verile blânde în jumătatea nordică și răcoroase în cea sudică, fiind friguroasă iarna. Flora Argentinei este foarte diversificată: de la mlaștini subtropicale, păduri-galerii și păduri de roșcove sau de palmieri până la arbuști de deșert, păduri dense de conifere cu frunze căzătoare, stepe întinse și chiar puțină tundră. "Ținuturile înverzite": pampasul estic al Argentinei constă în pășuni întinse, pe când în zonele mai
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
sudic). Coniferele sunt întâlnite ceva mai rar. "Stepa patagoneză:" ca și puna, stepa patagoneză constă în petice de iarbă intercalate cu arbuști spinoși, cum ar fi calafate, care dă fructe comestibile. Văile râurilor sunt, în schimb, acoperite de pășuni abundente. Mlaștinile din Iberá găzduiesc 344 de specii, printre care cormorani, egrete, bâtlani, berze și păsări cu corn; specii tropicale, cum ar fi tucanul, trăiesc în provincia Misiones. Pampasul și pădurile-galerii sunt pline de păsări mici: tero (nagâțul sudic) și bandurria (ibisul
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
plană, iar singurele zone înalte mai importante se găsesc la poalele munților Fouta-Djallon, care ating 400 m în sud-est. Coasta Atlanticului, cu plajele ei tipice de nisip, are 500 km lungime. Deltele râurilor Sine, Saloum și Casamance se sfârșesc prin mlaștini vaste cu mangrove. Caracteristice pentru regiunile coastei de nord sunt promontoriile, golfulețele și dunele acoperite de sare. Populația Wolof reprezintă 40% din populația Senegalului. Aceștia au constituit clasa superioară conducătoare a imperiilor antice și dețin și astăzi funcții importante în
Senegal () [Corola-website/Science/298139_a_299468]
-
unul dintre cele mai mari state din Africa și al șaisprezecelea stat din lume ca mărime. Cu cât se înaintează spre nord, cu atât vegetația este mai săracă. La sud, în depresiunea Nilului Alb, se întind pădurile tropicale și marea mlaștină Sudd. La granița cu Egiptul, în nordul ului, pe ambele maluri ale Nilului se află deșerturi în continuă expansiune. Conform referendumului din ianuarie 2011, acceptat de președintele Sudanului, Omar al-Bashir, Sudanul de Sud s-a desprins și a devenit țară
Sudan () [Corola-website/Science/298148_a_299477]
-
cu lanțul muntos Carmel (care cuprinde și Taborul), munții Ierusalimului și podișul muntos al Negevului. Această creastă muntoasă care străbate Palestina de la nord la sud este limitată la est de profunda vale rezultată din „ruperea sirio-africană”: Iordanul de nord, cu mlaștinile Hula, Lacul Kineret (Marea Galileei), Iordanul de mijloc, Marea Moartă (cea mai joasă mare din lume și cea mai sărată, a cărei apă este o soluție suprasaturată de săruri, în majoritate clorură de sodiu - NaCl, într-o concentrație care variază
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
este că numele provine tot de la grupul de limbi fino-ugurice, mai bine spus din limba merianschii, de la cuvântul "маскá", care înseamnă «медведь» (urs).. După versiunea slavă rădăcina «моск-» înseamnă «вязкий, топкий» или «болото, сырость, влага, жидкость» (în traducere vâscos sau mlaștină, ud, umed, lichid). Mai există versiunea că numele provine de la denumirea baltică a râului. Prima referință este din 1147, când era un orășel obscur într-o mică provincie, cu populație predominant fino-ugrică numită Merya. Moscova a supraviețuit mai multor dezastre
Moscova () [Corola-website/Science/297431_a_298760]
-
multianuale 881 ha, dintre care viile ocupă 476 ha, livezile 404 ha, pășuni și fânețe 485 ha. Spațiile verzi ocupă 768 ha: pădurile 732 ha, restul fiind fâșii de protecție și tufișuri. Terenul fondului apelor ocupă 433 ha, dintre care mlaștinile - 128 ha, iazurile - 39 ha. Terenurile alocate pentru construcții sunt de 272 ha. Călărășiul este pentru prima dată atestat documentar la 1432 - 1433 cu denumirea de Tuzara. Localitatea Tuzara este pomenită într-un șir de documente domnești ce aparțin diferitor
Călărași, Moldova () [Corola-website/Science/297486_a_298815]
-
fie răcoare. Casele din Ierusalim aveau de pildă, acoperișuri plate și împrejmuite cu parapete. În regiunile temperate, acoperișurile erau înclinate, pentru ca apa de ploaie să se scurgă repede. Prin 4000 î.Hr., sumerienii din Mesopotamia își construiau casele din stuful din mlaștini. Ei făceau acoperișuri mari și curbate din mai multe straturi de stuf, dar acestea nu rezistau foarte mult timp, fiind înlocuite o dată la un interval de ani. În jurul anului 3000 î.Hr., oamenii din Europa, Egipt, America de Sud, Orientul Mijlociu și China au
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]