3,291 matches
-
dintre multiplele curente și idei, astfel încât perioadele sau curentele "pure" par a nu exista. Relația modernismului cu postmodernismul nu poate fi suspendată; în același timp, modul în care este gândită și evaluată este foarte important. Astfel, "atunci când încercăm să reevaluăm modernismul în termenii postmodernismului (Poirier) sau inversând această procedură (Kermode), vom sfârși prin a mixa ceva din ambele din moment ce relațiile, analogiile ne permit această idee. Modernismul nu trebuie să se oprească deodată pentru ca postmodernismul să poată începe: ele coexistă acum"187
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modul în care este gândită și evaluată este foarte important. Astfel, "atunci când încercăm să reevaluăm modernismul în termenii postmodernismului (Poirier) sau inversând această procedură (Kermode), vom sfârși prin a mixa ceva din ambele din moment ce relațiile, analogiile ne permit această idee. Modernismul nu trebuie să se oprească deodată pentru ca postmodernismul să poată începe: ele coexistă acum"187. Hassan pare să privilegieze această interpretare care așază în conversație liberă și plurală modernismul și postmodernismul, care îi asigură și posibilitatea de a le concepe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mixa ceva din ambele din moment ce relațiile, analogiile ne permit această idee. Modernismul nu trebuie să se oprească deodată pentru ca postmodernismul să poată începe: ele coexistă acum"187. Hassan pare să privilegieze această interpretare care așază în conversație liberă și plurală modernismul și postmodernismul, care îi asigură și posibilitatea de a le concepe atât în termenii continuității, cât și ai discontinuității, ai diacroniei și sincroniei. Alături de Leslie Fiedler, Ihab Hassan a făcut cunoscut un tip de postmodernism care a fost apreciat de către
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
critică în cultura contemporană. La acest lucru au contribuit și diferențierile pe care le-a evidențiat între cele două curente, în ciuda deselor remarce care privesc caracterul contradictoriu al postmodernismului, ce se eschivează de la o definiție. Astfel, dacă rubricile care aparțin modernismului conțin concepte precum urbanism, tehnologizare, dezumanizare, experimentalism, rubricile postmoderne sunt completate cu termeni precum orașul și satul global, noile media, antielitism, antiautoritarism, ironie radicală, postumanism, ethos postexistențial, antiformalism, simultaneitate etc. De asemenea, aceste aranjări sunt îmbogățite și de "lista" opozitivă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
precum urbanism, tehnologizare, dezumanizare, experimentalism, rubricile postmoderne sunt completate cu termeni precum orașul și satul global, noile media, antielitism, antiautoritarism, ironie radicală, postumanism, ethos postexistențial, antiformalism, simultaneitate etc. De asemenea, aceste aranjări sunt îmbogățite și de "lista" opozitivă a trăsăturilor modernismului și ale postmodernismului 188 din Toward a Concept of Postmodernism, care opune sinteza modernă antitezei postmoderne, distanțarea participării, perfecțiunea epuizării, scopul jocului, metafizica ironiei, profunzimea suprafeței, transcendența imanenței, granița intertextului, logosul tăcerii etc. Fiecare dintre termenii introduși în această schemă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reductivă și profund antipostmodernă prin utilizarea unei logici binare, a opozițiilor, transmite trăsături importante ale fiecărui curent în parte, caracteristici care le pot contura o imagine (chiar dacă nu statică, ci în mișcare și nefinalizată). De altfel, aceste așezări opozitive ale modernismului și postmodernismului au fost destul de contestate; S. Connor observă ierarhia evaluativă implicită a schemei tabelare a lui Hassan, în care modernismul devine eticheta unui trecut obtuz, dominat de ideea totalitaristă a puterii absolute, în timp ce postmodernismul este descris numai prin trăsături
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
le pot contura o imagine (chiar dacă nu statică, ci în mișcare și nefinalizată). De altfel, aceste așezări opozitive ale modernismului și postmodernismului au fost destul de contestate; S. Connor observă ierarhia evaluativă implicită a schemei tabelare a lui Hassan, în care modernismul devine eticheta unui trecut obtuz, dominat de ideea totalitaristă a puterii absolute, în timp ce postmodernismul este descris numai prin trăsături dezirabile și seducătoare. Linda Hutcheon remarcă aceeași preferință explicită a lui Hassan pentru postmodernism, dar arată că "această gândire de tipul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nouă logică a privilegierii din dorința de a demola o alta este un tip de eroare care se întâlnește destul de des și reprezintă o critică ce a fost de multe ori îndreptată asupra scriitorilor postmoderni. 2.3.3.4. Între modernism și postmodernism Există un număr important de autori și de teoreticieni care comentează fenomenul postmodern, îi utilizează terminologia specifică și chiar consideră că este relevantă cunoașterea și diseminarea sa culturală, dar în același timp pendulează între perspectiva modernă și cea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
definitive) Harvey, Rorty, unele luări de poziție de ale lui Lyotard, Jameson, Best și Kellner, care susțin atât continuitatea, cât și discontinuitatea dintre cele două curente studiate. Douglas Kellner afirmă chiar că ne situăm într-o "epocă de tranziție de la modernism la postmodernism", astfel încât apropierea și cunoașterea strategiilor și a teoriilor moderniste, precum și a celor postmoderniste reprezintă o necesitate a cercetării. Chiar dacă este de acord cu faptul că "trăim într-o nouă eră istorică a postmodernismului", iar discursurile postmoderne sunt extrem de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
interpretarea societății și culturii, Kellner consideră că din acestea nu decurge existența unei rupturi postmoderniste în istorie (poziție de care se dezice) și nici nevoia presantă a unor concepte și teorii în întregime noi, diferențiate complet de cele construite de modernism. Astfel, Kellner argumentează că deși "unele teorii postmoderniste iluminează noi trăsături pregnante ale culturii și societății, totuși ipoteza unei noi rupturi postmoderniste în societate și istorie este exagerată"191, iar soluția cea mai bună și care oferă cele mai adecvate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vor avea rareori asemenea luări de poziție și clarificări metateoretice). Alături de Steven Best, D. Kellner își va continua poziția enunțată, pe care o va evalua drept moderată, mai modestă și mai puțin dramatică decât a teoreticienilor radicali. Pornind de la înțelegerea modernismului ca fiind instabil, polisemic și aflat mereu în căutarea noului, Best și Kellner consideră că postmodernismul continuă aceste caracteristici moderne, intensificându-le, mai ales că poate să-și asume tendințele critice ale lui Nietzsche și Heidegger. Expresia "cotitură postmodernă" le
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
moderne, intensificându-le, mai ales că poate să-și asume tendințele critice ale lui Nietzsche și Heidegger. Expresia "cotitură postmodernă" le va da posibilitatea să alăture mutațiile și dezvoltările noi ale postmodernismului mai vechilor discursuri și moduri de gândire specifice modernismului, astfel încât alegerea celor mai bune idei și strategii din cele două curente să prolifereze modele explicative mai utile și mai coerente prin raportare la situația actuală. De altfel, poziția adoptată se înscrie cel mai bine în expresia pe care ei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce pot fi, într-o anumită măsură, verificate, astfel încât nivelurile de plecare nu mai sunt atât de bine diferențiate. 2.3.4. Alte apropieri ale termenului În încercarea de a da consistență conceptuală postmodernismului, acesta a fost alăturat nu doar modernismului, ci și avangardei, kitsch-ului sau paradigmei toate aceste demersuri înscriindu-se mai degrabă în proiectul "negativ" al postmodernității, în ideea de a răspunde la întrebarea "ce nu este postmodernismul?", pentru a trece apoi la o descriere "pozitivă", ca urmare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este postmodernismul?", pentru a trece apoi la o descriere "pozitivă", ca urmare a demarcațiilor realizate. Noua "Ceartă dintre Moderni și Postmoderni" a fost punctată și de alte centre de dispută, multe dintre ele ivindu-se din problemele de definire a modernismului și de încadrare a unor forme de manifestare în interiorul său. Una din cele mai întâlnite "dispute secundare" ține de apropierea postmodernismului de avangardă, situație întânită mai ales în literatură sau arte. Ihab Hassan consideră că aceste asimilări conceptuale derivă din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
parte avem dificultățile ridicate de "relativa tinerețe" a postmodernismului, iar pe de altă parte, "înrudirea semantică cu termeni curenți, ei înșiși instabili. Anumiți critici înțeleg prin postmodernism ceea ce alții numesc avangardism sau chiar neoavangardism, în timp ce alții ar numi același fenomen modernism"196. Deși recunoaște că mai ales din perspectiva schimbării artistico-estetice din ultimii 100 de ani cele trei curente menționate au conlucrat la ceea ce s-ar putea denumi "tradiția noului", Hassan preferă să distingă între ele: avangarda ar desemna mișcările de la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din ultimii 100 de ani cele trei curente menționate au conlucrat la ceea ce s-ar putea denumi "tradiția noului", Hassan preferă să distingă între ele: avangarda ar desemna mișcările de la începutul secolului XX, incluzând cubismul, patafizica, futurismul, dadaismul, suprarealismul etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai apropiat de ideile avangardiste... În pofida
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de la începutul secolului XX, incluzând cubismul, patafizica, futurismul, dadaismul, suprarealismul etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai apropiat de ideile avangardiste... În pofida acestor "contaminări" semantice, Hassan nu crede că postmodernismul ar reprezenta avangarda secolului nostru și realizează chiar o enumerare de teoreticieni care au făcut în lucrările lor diverse asimilări ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismului cu alte curente 197. Astfel, observă că Matei Călinescu are tendința de a asimila postmodernismul "neoavangardei" și uneori chiar "avangardei" (de notat că teoreticianul român aduce și el critici 198 la adresa teoriei lui Hassan: acesta ar distribui avangarda când modernismului, când postmodernismului, ajungând astfel să o elimine din discursul său; această situație s-ar întâmpla tocmai din dorința lui Hassan de a prezerva asemănările și continuitatea dintre postmodernism și modernism, care par a avea ca punct comun chiar avangarda). De
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
198 la adresa teoriei lui Hassan: acesta ar distribui avangarda când modernismului, când postmodernismului, ajungând astfel să o elimine din discursul său; această situație s-ar întâmpla tocmai din dorința lui Hassan de a prezerva asemănările și continuitatea dintre postmodernism și modernism, care par a avea ca punct comun chiar avangarda). De asemenea, criticul american menționează identificarea realizată de Miklos Szabolcsi dintre modernism și avangardă, pe de o parte, și dintre postmodernism și neoavangardă, de cealaltă parte, în timp ce John Barth precizează în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
această situație s-ar întâmpla tocmai din dorința lui Hassan de a prezerva asemănările și continuitatea dintre postmodernism și modernism, care par a avea ca punct comun chiar avangarda). De asemenea, criticul american menționează identificarea realizată de Miklos Szabolcsi dintre modernism și avangardă, pe de o parte, și dintre postmodernism și neoavangardă, de cealaltă parte, în timp ce John Barth precizează în scrierile sale târzii că postmodernismul este încă un curent "pe cale de a se face", iar ceea ce a fost până acum sub
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dintre postmodernism și neoavangardă, de cealaltă parte, în timp ce John Barth precizează în scrierile sale târzii că postmodernismul este încă un curent "pe cale de a se face", iar ceea ce a fost până acum sub denumirea de postmodernism ar corespunde de fapt modernismului târziu. Există, de altfel, și la Umberto Eco o alăturare dintre avangardă și modernism 199, dar și o distincție între postmodernism și avangardă: dacă avangarda a avut ca țel distrugerea trecutului și a tradiției pentru a ajunge la ceva lipsit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
târzii că postmodernismul este încă un curent "pe cale de a se face", iar ceea ce a fost până acum sub denumirea de postmodernism ar corespunde de fapt modernismului târziu. Există, de altfel, și la Umberto Eco o alăturare dintre avangardă și modernism 199, dar și o distincție între postmodernism și avangardă: dacă avangarda a avut ca țel distrugerea trecutului și a tradiției pentru a ajunge la ceva lipsit de formă, abstract, până la tăcere sau la foia albă de hârtie, postmodernismul își manifestă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o modalitate ironică sau parodică. Pe lângă aceste mari dificultăți de discernere între curente, se poate nota și o diferență de teoretizare dintre postmodernismul european și cel american. Astfel, Călinescu observă că în critica americană avangarda ar fi de fapt sinonima modernismului și cea care se opune în mod radical postmodernismului, care este conceput ca fiind un curent mai apocaliptic și de dată recentă, în timp ce în critica europeană, avangarda și modernismul ar fi net distinse, chiar dacă se acceptă raporturile complexe dintre ele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
observă că în critica americană avangarda ar fi de fapt sinonima modernismului și cea care se opune în mod radical postmodernismului, care este conceput ca fiind un curent mai apocaliptic și de dată recentă, în timp ce în critica europeană, avangarda și modernismul ar fi net distinse, chiar dacă se acceptă raporturile complexe dintre ele. Într-o măsură similară, Andreas Huyssen se întreabă dacă nu cumva postmodernismul anilor 1960 reprezintă avangarda americană, chiar dacă din perspectiva europeană aceasta părea că s-a încheiat, răspunsul său
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a fost ambele: o avangardă americană și sfârșitul avangardismului internațional"200 (s. a.). De altfel, Huyssen realizează o distincție între postmodernismul anilor '60 și cel al anilor '70 și '80: dacă primul s-a concentrat pe respingerea unor anumite tipuri de modernism prin revitalizarea moștenirii avangardei europene, începând cu 1970 acest "postmodernism avangardist" și-a epuizat resursele, transformându-se într-un postmodernism afirmativ, care s-a construit prin abandonarea negației și a depășirilor. Astfel, postmodernismul actual îi apare ca profund diferit de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]