5,311 matches
-
În sula goală. Era un bărbos destul de solid, de vreo cincizeci de ani, cu părul lung, cărunt. Îl luă În brațe pe unul din maimuțoi și Începu să-l giugiulească; era grețos. Bruno se depărtă câțiva metri; nădușise. Cu asemenea monștri, la noapte nu va Închide un ochi, garantat. Iar vaca aia alăpta, era clar; păcat, avea totuși țâțe grozave. Bruno merse câțiva metri pieziș, Îndepărtându-se discret de wigwam; nu voia totuși să se depărteze prea mult de chiloței. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vin. Mâinile Îi tremurau cumplit. Bruno continuă: — E greu să-ți imaginezi ființă mai imbecilă, mai agresivă, mai insuportabilă și mai plină de ură decât un preadolescent, mai ales când e cu alți băieți de vârsta lui. Preadolescentul e un monstru dublat de un imbecil, conformismul lui este aproape incredibil; preadolescentul pare cristalizarea subită, malefică (și neașteptată, dacă-l avem În vedere pe copil) a tot ce e mai rău În om. Iar atunci cum să te Îndoiești că sexualitatea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că o crimă comisă În gând pe zi de psihiatru te va scuti. Faptul că eram aspru cu mine Însumi i se părea lui Ravelstein de bun augur. Autocunoașterea presupune severitate, or, eu eram Întotdeauna gata să pun la zid monstrul acela proteic, eul lăuntric, așadar exista speranță În ce mă privea. Dar aș fi vrut să merg și mai departe. Simțeam că nu te poți lăsa cunoscut În amănunțime atâta timp cât nu găsești o cale de a comunica anumite „incomunicabilități” - metafizica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
războiesc la infinit cu soțiile, prieteniile sunt puține și rare. Atlas a sesizat și documentat minuțios, poate neîndurător, toate aceste caracteristici. În romanul pe care-l discut, lipsa empatiei lui „Chick” pentru „Abe” este uimitoare: omul „Abe” este aproape un monstru pervers, sclav al unor instincte și pasiuni contra naturii sau cel puțin ridicole. Scriind despre un intelectual pe care Îl detești ca om, rămâne posibilitatea de a scrie pozitiv despre ideile sale. Dar nici asta nu se Întâmplă În Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
GARDIANUL (Disperat.): Ah, ce v-am făcut? De ce vă purtați așa? Numai dumneavoastră ne mai puteți sălta puțin... ARTUR (Intransigent.): Nu! Nu! Nu! GARDIANUL (Hohotind): Ho-ho-ho! N-aveți pic de recunoștință... ARTUR (Din buze.): Țttt! GARDIANUL: Sunteți o haimana, un monstru, un vampir! Sugeți sângele gardienilor! Îl mâncați de viu pe călău! ARTUR (Demonic.): De o mie de ori nu! GARDIANUL: Sunteți un trădător, un mincinos ordinar! Mi-ați dat speranțe ca să mă vedeți cum mă chinui, cum mă consum... Ho-ho-ho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Toate rolurile sunt egale! TOȚI: Ura! Ura! MARAT: Nu există roluri principale și secundare! Toate rolurile sunt egale în fața societății! Toată societatea are dreptul să joace teatru. Fiecare cetățean este un personaj principal. TOȚI: Așa! Ura! MARAT: Autorul este un monstru. El trebuie să schimbe piesa chiar în acest punct al ei, dacă vrea ca piesa să fie jucată! TOȚI: Așa e! S-o schimbe! MARAT: Nimeni nu are dreptul să fure rolul altuia ori să-și bată joc de rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de vreme ce eu nu lucram pentru naziști în calitate de grafician. O ofer ca probă împotriva mea. Bănuiesc că paternitatea acestei opere este o noutate chiar și pentru Institutul din Haifa de Documentare asupra Criminalilor de Război. Afirm totuși că am făcut acest monstru pentru a-mi consolida și mai mult poziția de nazist. Am exagerat deliberat, producând un efect care ar fi părut grotesc oriunde în afară de Germania sau de subsolul lui Jones și am desenat cu mult mai mult diletantism față de cum puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mai mult poziția de nazist. Am exagerat deliberat, producând un efect care ar fi părut grotesc oriunde în afară de Germania sau de subsolul lui Jones și am desenat cu mult mai mult diletantism față de cum puteam să desenez în realitate. Totuși monstrul meu a reușit. Am rămas uluit de succesul lui. Tineretul hitlerist și recruții SS aproape că nu mai trăgeau în nimic altceva, și am primit o scrisoare de mulțumiri pentru țintele mele de la Heinrich Himmler personal. „Mi-a îmbunătățit sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
despre condiționările sociale, despre tema ei de licență și despre Anna Lesko, despre orice căcat. Poate că, amintindu-mi după o vreme de seara asta, m-aș fi scârbit. Dar trenulețul groazei era bine fixat pe șine, și oricâte răsuciri, monștri sau dușuri de adrenalină s-ar fi abătut asupra mea, la final urma să ies doar cu o experiență. O experiență. Ce mare lucru? Nu aveam nimic de suferit în proprii mei ochi. Ea acceptase această întâlnire ca pretext pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
exprimarea ei e inhibată. Ni s-a spus că limbajul nostru obișnuit e destul de morbid, ne lipsește suplețea stilistică. Acest lucru reflectă o carență afectivă, în sensul în care suntem incapabile de comportamente empatice. Asta nu înseamnă că suntem niște monștri lipsiți de compasiune; resimțim la un anumit nivel nevoia de a fi mângâiate, dar fiindcă ne putem detașa cu ușurință de sentimente, nu ne rămâne decât să ne contemplăm propriile proiecte afective. După cum ai văzut, confictele dintre noi sunt frecvente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să se zguduie cu putere. «E cutremur!» a strigat o asistentă. Mâna experimentată a doctorului Baum a tremurat.ș...ț” RESURSE UMANE Cât de tare își dorea Elena să se inventeze un aparat prin care să deosebești agresorul de amic, monstrul de prieten, prădătorul de aliat! În viața ei nu numai că trecuse prin chinurile unei dislexii juvenile, ale unui accident grav la șold și ale unei interminabile reconstrucții dentare; se născuse însă urâtă, bondoacă, cu un păr slinos și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de parcă îi era teamă să nu-l ardă de viu lumina zilei dacă iese. Știam deja câteva lucruri despre moartea subită, cât de departe își întinde plasa și cum îi poate trage și pe alții la fund; cum frica naște monștri, cum începi să vezi pericole peste tot, care te secătuiesc strecurându-ți-se pe sub piele; o neliniște nedefinită, care crește cu fiecare gură de aer pe care o iei. În acel teatru erau oameni îngroziți. O simțeam. Și groaza lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
balamuc. — De ce?, întrebă ea cu naturalețe. Are dreptate. Și eu sunt de aceeași părere. Ar trebui să-i sterilizăm sau să-i pedepsim pe cei care au mai mult de doi copii. Omenirea se confruntă în anii ăștia cu doi monștri pe care nu i-a cunoscut niciodată: explozia demografică și poluarea planetei. Din pricina mărimii unor asemenea amenințări, obiceiurile și morala vor suferi schimbări radicale. Valorile se vor inversa: conceptele de bine și de rău se vor vedea din puncte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sau să se transforme...“ Care era diferența? Să se transforme însemna să se lase asimilați de civilizația albilor, să fie absorbiți până la a-și pierde identitatea de grup etnic, să se stingă lent, ca să ajungă să facă parte din marele monstru ce devorează tot. Cum să și-l imagineze pe Kano în rânduiala lumii capitaliste...? Ce viitor ar avea el în angrenajul economic al secolului al XX-lea, cu fabricile, sindicatele, grevele și problemele sale sociale...? Să vrei să asimilezi triburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pământul și doborând copacii și, pe măsură ce se apropiau, zgomotul creștea până la a deveni insuportabil. Când ajunseră să vadă luminișul în care evolua primul buldozer ce împingea trunchiul enorm al unui arbore de capoc, indianul yubani rămase încremenit, privind înspăimântat puternicul monstru galben ce dobora tot ce întâlnea în cale. — Nu te teme, îl liniști el. Nu-ți poate face rău. Selva te apără. — Doboară selva... Luă macabrul pachet învelit în frunze de bananier și porni, scârbit, către luminiș. Când ajunse în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nici măcar o frunză în dimineața liniștită, fără vânt, în tăcuta pădure, fără viață, peste mașinile adormite, fără oameni. Din umbră, apăru figura neliniștită a lui Kano, care înaintă domol, cu teamă, în pofida tăcerii, dând înconjur luminișului ca să evite apropierea de monștrii de fier, ținând sarbacana strânsă cu putere, mai dispus la fugă decât la ofensivă. Îi făcu un semn să se apropie, îi arătă solul din fața lui și destupă o sticlă de bere. — Vino! Nu e nimeni... „Tzanza“ i-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-o, că nu face rău. Așa. La dracu’!, exclamă el. E fierbinte... Soarele arde tare... Deodată, rămase tăcut și observă cu atenție, unul după altul, cele șase enorme tractoare împrăștiate pe terenul nivelat. — Nu e ușor să aduci aici șase monștri ca ăștia. Trebuie să-i urce de la Santa Cruz până la Trecătoare pe șoseaua veche, să-i coboare apoi pe drum până la Santa Marta și să-i facă să urce cu bacul pe râul San Pedro. Nu, nu poate fi ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și se îndreptă hotărât spre al doilea tractor. Odată învățată lecția, își îndeplini sarcina cu rapiditate și eficiență. Poate că în mintea lui se vedea deja drept cel mai mare dintre eroii yubani, acela care a răpus de unul singur monștrii de metal ai albilor, în stare să doboare un copac dintr-un asalt. „Kano cel mare“, „Kano, războinicul“, „Kano, incendiatorul“. — Grăbește-te...! Cu atâta fum, în zece minute vom avea aici o întreagă armată. Își fixă privirea spre capătul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
deja strigătele mânioase ale oamenilor. Gloanțele deveniră o ploaie în jurul indianului yubani, care aruncă deodată bidonul în aer și alergă în urma lui. Se făcură nevăzuți în desișul pădurii. — Mare războinic...! Mare războinic, îl felicită el. Tu singur ai dat gata monștrii de fier. În spatele lor rămaseră voci mânioase și împușcături fără rost. „În acele momente, în cele mai ascunse abisuri ale sufletului său, în cele mai îndepărtate clipe ale existenței sale mizerabile, auzi un sunet: nu era decât un cuvânt, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
locul trecerii ei în Lumea de jos. Nucii, umbra, răcoarea, toate opuse căldurii și arsitei apropierii Iadului sunt capcana, sunt ispita cunoașterii, a revenirii, a reîntregirii cu iubita Hildegard-Euridice. Muzica îl face pe Orfeu să poată stăpâni, îmblânzi Umbrele, geniile, monștrii Infernului; îl sprijină pe Gavrilescu-Orfeu, îi permite accesul, intrarea în Lumea subterană. Fata din grădină, „care stătea la pândă”, îl simbolizează pe Hermes Psychopompos, aducătorul, emisarul sufletelor, ghidul lui Gavrilescu în Infern. „Baba” este însăși Șibila, cea insuflată de zeul
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
rog! Multe rugăminți au mai trebuit ca să-i dea voie împăratul, dar, în cele din urmă, a putut pleca. Și-a luat merinde și un cal și a plecat. A reușit să treacă de prăpăstii uriașe, să străbată păduri cu monștri și vrăjitoare, să reziste căldurii din deșerturile arzătoare, căci iubirea pentru părintele său îi dădea forță și curaj. Și așa se făcu, într-o zi, că rămas numai cu un codru de pâine și puțină apă, întâlni o bătrânică. Ea
Pasărea cu pene de foc. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
ai fost luat peste picior? N-ar fi pentru prima oară. Se termină spectacolul, gata, trageți cortina, stingeți reflectoarele, vine Lucia, poate vine și actorașul ratat - trebuie să recunoști că s-a descurcat bine - și o puneți de un chef monstru până dimineață. Doar îți plac chefurile, nu? Îi plăceau. Nu putea să nege. Orice, dar asta nu... În ultimii ani băuse mult, chefuise ca și cum ar fi fost de fiecare dată ultima zi înainte de îngropăciune, nu ținuse niciodată numărul sticlelor și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
frumoși, cu străluciri și licăriri asemeni stelelor... Și, asa, Iorgu povestea rar, molcom, captivant, iar ea asculta cu răsuflarea tăiată. Dar, Andromeda este salvată de la moarte, zice legenda, de Perseu, un fel de Făt-Frumos, care cucerit de frumusețea fetei, ucide monstrul trimis de Hefaistos, zeul mărilor. ”- Și, Perseu nu-i tot o stea ?!” Întreabă ea. ”- Da, ca și Cassiopeea și Andromeda...!” ”- Deci..ființe pământești preschimbate în constelații!” observă ea. ”- Da !... În lumina legendelor!” adaugă el. Vasilica îl urmărea fascinată... cum se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
clipă, și apoi căzu din nou întru-un somn greu. Somnul care îl cuprinsese, era un somn dintre acelea care par a dura ani întregi, un somn greu ca plumbul, care te trage până în fundul bulboanei și te dă pradă monștrilor. Vroia să se trezească, dar nu putea deschide ochii, pleoapele-i cădeau grele... gândurile înotau într-o ceață deasă... Se simți pierdut în această noapte necunoscută și fără sfârșit. ... Se făcea, parcă Iorgu, cu pași șovăitori, mergea pe o margine
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cerem să fim mântuiți. Diavolul este ispita omenească și ispita e diavolul. Pe diavol îl creăm noi, nu l-a zămislit Dumnezeu Tatăl. E păcatul. Toate păcatele noastre; crime, lăcomia de putere, dezmățul... toate alcătuiesc pe diavolul din noi, un monstru zămislit de fiecare dintre noi și de toți la un loc. De aceea ne rugăm în numele tuturor pentru izbăvirea de cel rău. ”Tatăl nostru carele ești în Ceruri... ” Continuă să se roage bătrânul, poate, poate vine somnul... Crede si nu cerceta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]