3,037 matches
-
încrucișate suprapuse de trei frunze de crin stilizate, preluate din vechiul blazon al Scaunului Sibiului. Cea mai veche spadă din fier descoperită până acum pe teritoriul României este cea de la Dobolii de Jos, comuna Ilieni, județul Covasna. Aceasta păstrează în morfologia mânerului elemente specifice pumnalelor "akinakes" (butonul cu "antene" sau "gheare de vultur" și gardă antropomorfă) dar este prevăzută cu o lamă dreaptă cu lungimea neobișnuită de 1,12 m. și dotată cu șănțuiri. Se estimează că sabia datează din secolele
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
Vârful Muncelu (810 m) - sau pe conglomerate, gresii și marne: Vârful Măgura (804 m) și Muchia (809 m). De asemenea, tot spre Depresiunea Hațegului apar nivelele secundare acestui complex sculptural, sub formă de trepte marginale și umeri de vale. În morfologia văilor se disting lunci cu lățimi de 200-300 m, discontinue datorită confluențelor sau eroziunii selective (Valea Grădiștei), terase sau umeri de terase (văile Văratecului și Dreptului), iar în profil transversal prezintă numeroase rupturi de pantă. Pe versanți, prezența argilelor favorizează
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
fuzionează treptat în spini lungi îndreptați spre partea din spate, sugerând o distribuție neîntreruptă de-a lungul întregului corp, în cincisprezece perechi. Probabil că toate tipurile de osteoderme au fost distribuite în două rânduri de-a lungul spatelui animalului. Din cauza morfologiei reconstituirile clasice au plasat un spin pe șolduri, în timp ce mai multe reconstituiri recente îl introduce pe umăr, pentru că la stegosauridele Gigantspinosaurus și Huayangosaurus, acesta se afla pe umăr. Primele fosile de Kentrosaurus au fost descoperite în Expediția Tendaguru din 1909
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
de badlands. Suprafețe afectate mai apar la Valea Iașului, la Corbeni, la Arefu și pe terasele de la Capu Piscului. Șiroirea, ravenarea și organismele torențiale Dezvoltarea acestor procese nu mai depinde foarte mult de roca de bază ci mai degrabă de morfologia zonei (înclinarea versantului, gradul de fragmentare, profunzimea nivelului de bază local) și de gradul de împădurire a acesteia. De la nord la sud Subcarpații Argeșului se evidențiază prin concordanța trăsăturilor morfologice subcarpatice determinate de tipul și forma de relief. Se disting
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
forma ulterior terase fluvio-glaciare. Activitatea ghețarilor de calotă (continentali) prezintă multe elemente comune cu cea a ghețarilor montani. Glaciațiunea actuală de calotă ocupă suprafețe întinse în Antarctica, Groenlanda, Islanda, Spitzberg, în insulele Franz Iosef, Novaia Zemlia, Severnaia Zemlia. Dupa extindere, morfologie și dinamica, actualii ghețari de calotă pot fi grupați în patru tipuri: Tipul antarctic, în Antarctica calota are aprox. 14 mil. km. În jurul Antarcticii gheața de pe continent se prelungește mult și în apa oceanului, formând o platoșă relativ unitară, uneori
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
Finlanda 9% din suprafața țării) se prezintă fie sub forma de salbe legate de râuri scurte, fie izolate. Relieful morenei frontale. Salpausselka și pradolinele. Ghețarii de calotă au transportat importante cantități de morene în zonele lor periferice, sau frontale. În morfologia actuală a Finlandei se păstrează bine asemenea lanțuri de morene frontale, denumite "salpausselka". Lățimea acestor culmi deluroase este de câțiva km, înălțimea relativă de peste 60-80 m, iar lungimea de ordinul câtorva sute de km. Versantul dinspre ghețar este mai abrupt
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
făcută la scară, cea ce însemna cartografiere făcută la fața locului, sau ochiometric, cartografierea urmînd să se facă ulterior pe baza schitelor. Se desenează planul, profilul longitudinal pe axa galerilor și sălilor și secțiuni transversale prin galerii și săli. Deoarece morfologia peșterilor, de cele mai multe ori, este foarte complicată, e necesar mult tact în abordarea măsurătorilor și schițelor. În primul rînd măsurătorile trebuie reduse la orizontală (la dimeniunea proiecției lor pe planul orizontal) prin calcule trigonometrice. Profilul de obicei este desfășurat, sau
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
Werber. Este primul roman din trilogia , alături de Ziua furnicilor ("Le Jour des Fourmis") și Revoluția furnicilor ("La Révolution des fourmis"). Această carte a fost vândută în peste două milioane de exemplare și a fost tradusă în peste 30 de limbi. Descrierile morfologiei furnicii, ale comportamentului și organizării sociale, precum și interacțiunile lor cu alte specii sunt detaliate și riguroase, bazate pe date științifice, deși Werber exagerează în mod semnificativ raționamentul și capacitățile de comunicare ale furnicilor (lucru pe care se bazează această trilogie
Furnicile () [Corola-website/Science/323109_a_324438]
-
atinși de Bolek. Acesta revine în luna August a aceluiași an și reușește să-și depășească recordul anterior, înaintând până la adâncimea de 85 m, aflată la 250 m de la intrare. Și peșteră continuă. La această adâncime însă se schimbă și morfologia, galeria lărgindu-se, iar tavanul nu se mai vede... În luna Octombrie 2002 grupul revine, fără Bolek. În condiții asupra cărora încă se mai pot face speculații, Rafał Garsk, un “veteran” al Tăuzului și conducător al expediției, își pierde viață
Izbucul Tăuzului () [Corola-website/Science/325635_a_326964]
-
și are o suprafață de 13.485 Ha. Se învecinează în N cu Bordușani, la E cu Movila și Fetești, la V cu județul Constanța, iar în partea de S cu județul Călărași. 1.2. Forme de relief, specificități, influențe Morfologia teritoriului este treapta joasă, având interfluviile cu aspect plat. Suprafața localității se găsește în cadrul luncii Dunării (zona estică) a Podișului Hagieni (zona vestică). Altitudinea medie este de aproximativ 55 m, cea mai joasă înregistrându-se în Lunca Dunării (4,5
Stelnica, Ialomița () [Corola-website/Science/324532_a_325861]
-
al acestei lucrări, din motive politice. Activitatea didactică a profesorului a integrat atât predarea de cursuri ("Geografia omenească a României, Principii de geografie umană, Populațiile Africii și ale Americii, Geografie Generală, Etnografie"), cât și conducerea de lucrări practice ("Geografie umană, Morfologie terestră, Antropogeografie") sau îndrumarea lucrărilor de licență și doctorat. Calitățile didactice ale lui Gh. I Năstase sunt surprinse de Nicolae Poni (fostul său student), în revista "Viața Basarabiei": "„Am asistat cursul profesorului Năstase și de la primele vorbe am fost impresionat
Gheorghe I. Năstase () [Corola-website/Science/324676_a_326005]
-
a condus la alegerea sa ca membru. În 1770, el a înlocuit pe Louis-Guillaume Le Monnier la postul de demonstrator la Grădina regelui. El a dezvoltat ideile unchiului său Bernard de Jussieu asupra clasificării vegetalelor după un sistem bazat pe morfologia plantelor. În 1774, a publicat lucrarea să "Exposition d'un nouvel ordre des plantes, adopté dans leș démonstrations du Jardin royal"/ «Expunere a unei noi ordini a plantelor, adoptată în demonstrațiile Grădinii regale», în "Memoriile Academiei Științelor ", completată ani cincisprezece
Antoine-Laurent de Jussieu () [Corola-website/Science/322558_a_323887]
-
nu curgă cu ușurință iritând ochii utilizatorului. În industria vopselurilor, caracteristicile reologice vor determina aplicabilitatea vopselei, gradul de șiroire și de uniformitate a dispersiei, prevenind sau controlând sedimentarea pigmenților. În industria de polimeri, metoda de preparare a amestecurilor polimerice controlează morfologia amestecului care, la rândul ei determină proprietățile reologice ale amestecului. Pe de altă parte, proprietățile reologice determină alegerea condițiilor de prelucrare (temperatură, grad de forfecare etc.), care, la rândul lor, au o influență determinantă asupra proprietăților fizico-mecanice ale produsului finit
Reologie () [Corola-website/Science/322216_a_323545]
-
este publicat în 2001, Al. Gafton, "Evoluția limbii române prin traduceri biblice. Studiu lingvistic asupra Codicelui Brațul în comparație cu Codicele Voronețean, Praxiul Coresian și Apostolul Iorga ") și, în 2005, sub forma unei ediții bibliofile, "Codicele popii Brațul" (1559-1560), Grafie și fonetica, morfologia, vocabularul, textul facsimilat, indice de cuvinte și forme românești C. Dimitriu. Deși s-au emis cîteva opinii privind identitatea autorului, zona de proveniență a textului, caracterul de traducere sau de copie, cauzele producerii sale și cauzele pentru care reunește texte
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
vizează lupta împotriva contaminării fecale. Tricocefalii sunt helminți care fac parte din familia "Trichuridae", fiind prima dată descriși de Roederer în 1761. Roederer în 1761 a conceput numele de "Trichuris" ("coada în fir de păr"), pe baza înțelegerii greșite a morfologiei. Genul a fost redenumit în "Trichocephalos" ("cap în fir de păr") de către Goeze în 1782, și modificat în "Trichocephalus" de Schrank în 1788. Ambele denumiri generice sunt în uz comun. Există mai multe specii de tricocefali parazite a unor mamifere
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
Un arabist este un specialist nearab în limba arabă (literară sau colocvială, fonetică, fonologie, morfologie, sintaxă, semantică, pragmatică, stilistică), în literatura arabă (din perioada preislamică și până în zile noastre, creată fie în spațiul arabofon, fie în alte spații ce au folosit sau folosesc limba arabă ca mijloc de exprimare culturală), în sociolingvistică arabă (analize de
Arabist () [Corola-website/Science/327993_a_329322]
-
producerea de sunete. Odată cu descoperirea unui os hioid aparținând unui bărbat Neanderthal în Peștera Kebara în Israel s-a confirmat faptul că laringele lor era coborât, astfel având capabilitățile necesare de a vorbi. Totuși, alți oameni de știință pretind că morfologia osului hioid nu este un indicator în poziția laringelui. Este necesar să fie luate în considerație baza craniului, mandibula, vertebrele cervicale și un plan de referință craniană. Din cauza din poziției sale, osul hioid nu este predispus la fracturi. Într-un
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
naștere la femele tinere morfologic similare cu adulții. Producția de masculi și reproducerea sexuată, corespunde, în general, deteriorării condițiilor de mediu. Proporția de masculi de multe ori rămâne foarte scăzută; la unele specii, masculii sunt încă necunoscuți. Masculii au o morfologie diferită de cea a femelelor: ei sunt mai mici, antenulele lor sunt mai mari și adesea înzestrate cu cârlige, primele picioarele toracice poartă un cârlig utilizat în timpul copulației, postabdomenul este modificat. Femelele care se împerechează și depun ouă fecundate nu
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
născut în aceleași centre: Siria-Liban, Egipt, iar către sfârșitul secolului, Londra și Paris. Au avut în comun, de asemenea, preocuparea pentru opera de reînnoire culturală, într-o arabă înviorată de contactul cu lumea modernă, dar care respecta normele esențiale ale morfologiei și ale sintaxei. Și tot în comun, deși cu diferite nuanțe, atitudinea față de Occident: dorința de a se inspira din progresele sale tehnice și politice, de a liberaliza, după exemplul lui, structurile administrative ale Orientului Apropiat. În plus, ambele mișcări
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
ani, probabil în Fărs. Sībawayhi a scris o singură lucrare, fără titlu, care este cunoscută îndeobște ca "Kităb Sībawayhi" ("Cartea lui Sībawayhi") sau pur și simplu "al-Kităb" ("Cartea"), în care a expus pe rând normele generale ale analizei gramaticale, sintaxa, morfologia și fonetica limbii arabe. Lucrarea este structurată în 571 de capitole (dintre care 7 introductive) în care sunt analizate araba coranică, araba folosită de poeții preislamici și islamici, dar și araba unor vorbitori nativi provenind din triburile din Peninsula Arabă
Sibawayh () [Corola-website/Science/330948_a_332277]
-
conceptele de "’i‘irăb" ("declinare, flexiune") și "‘ămil" ("operator"). Sunt expuse toate schemele lexicale cunoscute pentru nume, verbe și particule, grupate după numărul de consoane radicale (minimum două, maximum cinci). De asemenea, este discutată în detaliu derivarea ("ištiqăq"). Secțiunea dedicată morfologiei arabe ocupă aproximativ jumătate din corpul lucrării, în vreme ce ultimile șapte capitole sunt consacrate foneticii și fonologiei. Lui Sībawayhi ca și mentorului său al-Farăhīdī li se atribuie o multitudine de concepte, termeni tehnici și structura intelectuală specifice disciplinei lingvisticii arabe. "Kităb
Sibawayh () [Corola-website/Science/330948_a_332277]
-
Ibn Jinnī a ajuns mândria curții hamdanide de la Alep. El i-a succedat profesorului sau al-Fărisī la Bagdad și a murit în anul 1002. Ibn Jinnī s-a dedicat în special studierii gramaticii, dovedind un interes major pentru lexic și morfologie. Este văzut ca cea mai mare autoritate în domeniul disciplinei lingvistice "tașrīf" (derivarea); de asemenea, este socotit întemeietorul științei etimologiei ("al-ištiqăq al-’akbar"). Că filolog se considera că a ocupat o poziție de mijloc între cele două faimoase școli de
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
În "Sirr șină‘at al-’i‘răb" (“Secretul formării "’i‘răb"-ului”) a expus o descriere a sunetelor limbii arabe, trăsăturile și clasificarea lor, natura segmentelor, slabe sau țări, asimilarea, metateza, substituția și alte procese fonetice. Lucrarea să "Tașrīf al-mulūkī" (“Morfologia regală”) este un tratat ce descrie în detaliu procesele de derivare ale limbii, fiind analizate forme morfologice simple și complexe deopotrivă. De asemenea, Ibn Jinnī a elaborat lucrarea "Kităb al- ḫașă’is fī ‘ilm ’ușūl al-‘arabiyya" despre principiile gramaticii
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
plus, este autorul unei lucrări "Al-munșif" ce constituie un comentariu în mai multe volume la "Tașrīf", tratatul despre derivare al lui al-Măzinī. Ibn Jinnī nu a fost doar filolog, ci și om de litere. Pe langă lucrări de fonetica, sintaxa, morfologie și semantica, el a scris și poezii. De la el ne-au rămas de asemenea două comentarii la "Dīwăn"-ul prietenului sau al-Mutanabbī, precum și un comentariu la poezia lui ’Abū Nuwwăs (756-814).
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
de-Al Doilea Război Mondial. A urmat școala generală și liceul în orașul Brașov. A absolvit, în 1949, Facultatea de Științe (Secțiile de Științele naturii și Geografie) din cadrul Universității București. În 1974 obține doctoratul cu o teză despre geologia și morfologia carstului și a peșterilor, la Universitatea din Cluj. Își începe activitatea didactică la Catedra de Geologie din cadrul Universității București, activând ca asistent, șef de lucrări și conferențiar între anii 1949-1961. Este epurat politic din învățământ, reluându-și cariera universitară după
Marcian Bleahu () [Corola-website/Science/331489_a_332818]