19,563 matches
-
mai mari. 3. Utilitatea recompenselor și pedepselor. Prin internalizare, recompensa conduce la ceea ce se numește motivație pozitivă, iar pedeapsa Ă la motivație negativă. De asemenea, recompensa externă este asociată motivației extrinseci, iar cea internă Ă motivației intrinseci. Recompensa și pedeapsa motivează elevii diferențiat, cercetările psihologice, ca și practica pedagogică confirmând eficiența sporită a recompensei. Reținem, în final, că recompensa și pedeapsa pot fi aplicate în maniere diferite și în grade diverse și că, doar în măsura în care plăcerea studiului, satisfacerea curiozității, sentimentul datoriei
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de cunoaștere a elevilor se realizează în acest capitol, făcându-se referiri în special la cele care por fi utilizate eficient de profesori fără sprijinul autorizat al unui specialist în domeniul psihologiei. Tendința actuală de individualizare a formării și instruirii, motivată prin diferențele dintre capacitățile și structurile de personalitate ale elevilor, impune dezvoltarea la profesori a simțului diagnostic și utilizarea unor metodologii adecvate de cunoaștere. În acest scop, educatorul trebuie să determine, printr-un procedeu de diagnosticare, caracteristicile specifice fiecărei individualități
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
diferite reacții și acte predelictuale care apoi, prin cronicizare, se structurează în personalitatea tânărului, dând naștere la ceea ce se cheamă un caracter deficitar (imatur sau greșit structurat). B. O discuție asupra factorilor externi în determinarea conduitelor de dezadaptare școlară este motivată de faptul constatat de atâtea ori că motivația elevului pentru învățare, perseverența acestuia în activitate, atitudinea sa față de școală sunt în relație strânsă cu realitatea psiho-pedagogică din școală, cu climatul afectiv din familie, cu gradul de dificultate al activității școlare
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
că precaritatea culturală a familiei poate provoca un retard al dezvoltării intelectuale generale a copilului. • Sprijinirea școlii, care trebuie să asigure resurse materiale și umane corespunzătoare unui învățământ de calitate: dotare cu laboratoare și echipamente moderne; cadre didactice calificate și motivate în activitatea lor; programe școlare de calitate, periodic revăzute și îmbunătățite; un climat școlar tonifiant, stimulator etc. • Profesorul reprezintă piesa de bază în acțiunea de asigurare a reușitei școlare. Pentru aceasta el trebuie să dispună nu numai de o bună
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
acestuia” (Neculau și Zlate, 1983, p. 186): 1. Procesul de realizare a sarcinii are o importanță aparte, sarcina constituind ceea ce trebuie să facă grupul pentru a-și atinge scopul. În măsura în care îndeplinirea sarcinii apropie grupul de scopul său, membrii vor fi motivați să depună eforturi pentru realizarea ei. Este foarte important, în cadrul acestui proces, ca sarcina să fie precis formulată, ceea ce nu constituie numai o obligație a profesorului, dar și a grupului de elevi. Sarcina comună este cea de învățare, dar ea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
apartenența la un grup social îi determină pe indivizi să se autodefinească în termenii caracteristicilor grupului respectiv; astfel, grupul conferă membrilor o anumită identitate socială. Dacă această identitate socială este pozitivă (deci satisfăcătoare pentru individ), sau negativă, (nemulțumindu-l și motivându-l să acționeze pentru ameliorarea ei), se stabilește prin compararea grupului de apartenență cu alte grupuri. Un grup nu conferă identitate socială pozitivă decât în raport cu alte grupuri, ale căror caracteristici le împiedică să facă membrilor lor aceeași ofertă simbolică. Identitatea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
intra-roluri, care se rezumă la: • partener contra examinator; • informator contra distribuitor de șanse; • model contra specialist. Stările tensionale sunt inevitabile. Soluția e organizarea unui „învățământ educativ” articulând cele două tendințe: educația fără instrucție e imposibilă, componenta educativă stimulează și motivează instruirea. 4. Stilul profesorului și bazele puterii saletc "4. Stilul profesorului [i bazele puterii sale" Am subliniat deja însemnătatea climatului din clasă pentru participarea elevilor. Se cuvine să observăm că un factor important al evoluției acestui climat îl reprezintă profesorul
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
reușitei școlare. Un alt studiu face distincția între reprezentările a două tipuri de elevi, ambele valorizate: tipul A, a cărui principală caracteristică este participarea în clasă, elev sociabil și activ, și tipul B, centrat pe activitatea de învățare, anxios și motivat să-și depășească slăbiciunile. Rezultate asemănătoare se degajă în urma unei cercetări ce și-a propus să contureze reprezentările elevului slab și ale celui bun, așa cum apar ele la profesorii de liceu. Dacă trăsăturile elevului bun sunt: motivat, inteligent, harnic, adaptat
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
atribuirile pe care le fac profesorii ce privire la evoluția elevilor în școală au funcția de a menține o identitate profesională pozitivă. Prin atribuirile lor, profesorii își asumă responsabilitatea pentru succesele elevilor (ei sunt cei care au știut să-i motiveze) și așează această responsabilitate pe umerii elevilor în caz de eșec (profesorul s-a străduit să-i stimuleze, dar ei n-au acceptat să depună eforturi susținute). Multe studii atestă această strategie de protejare a stimei de sine, demonstrând, de
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
trăsăturile uneu persoane creative. Teoriile implicite ale subiecților se fundamentează pe conjugarea unei serii de factori cognitivi și de personalitate și conțin afirmații precum „face legături între idei”, „percepe asemănările și deosebirile”, „este flexibil”, „are simț estetic”, „este liberal”, „este motivat”, „este curios” și „nu respectă normele sociale”. La nivelul teoriilor explicite, Amabile (1983) afirmă că fenomenul creativității se situează la confluența dintre motivația intrinsecă, abilități și cunoștințe relevante într-un domeniu și aptitudini creative semnificative. Aptitudinile creative semnificative includ: a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și cauzelor bogăției națiunilor (1776) a însemnat un efort voluntar de reunire a multiplelor argumente avansate în favoarea unei științe sociale; reprezintă „aproape o enciclopedie a impactului consecințelor involuntare asupra relațiilor umane (...) Consecințele acțiunii se deosebesc deseori de intențiile care îi motivează pe cei care o fac” (citat în Muller, 1995, p. 85). Din argumentarea sa nu se desprind o atitudine moralistă ori de culpabilizare și nici descrierea pozitivă sau negativă a consecințelor, ci caracterul lor deseori imprevizibil și involuntar. Una dintre
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și Sakamoto (1996) au prelevat dovezi clare care vin în sprijinul nivelului optim în cercetarea creativității din perspectivă psihometrică, developmentală, cognitivistă, educațională și psihoeconomică. Tot ce depășește nivelul optim are tendința de a acționa în detrimentul creativității. Aceste puncte comune nu motivează înglobarea rezultatelor experimentale într-o teorie coerentă și cuprinzătoare, din moment ce nu există încă un model de creativitate care să includă complexa etiologie și numeroasele forme de expresie a creativității. Mai mult, studiile experimentale au fost întreprinse în mod independent. Deși
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
relevante. Este recunoscut că încurajările și contingențele au capacitatea de a distrage indivizii, atrăgând atenția asupra lor, și nu asupra produsului sau a procesului de elaborare a produsului, dar probabil că principala prioritate rezidă în preferința individuală: dacă individul e motivat instrinsec să creeze, îndrumătorii lui - părinți, profesori, supervizori - trebuie să evite orice ocazie de subminare a acestui imbold; însă, în absența motivației intrinsece, este mai util să stimulăm noul comportament sau simplele lui tentative prin administrarea unor recompense. Ambele abordări
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
orice etapă a vieții individului creator, percepția fluctuantă a istoriei, a statutului său actual și a concepției despre evoluția proiectelor sale. Pe lângă funcționarea simultană a numeroase domenii de activitate, există și domenii latente. Utilizarea termenului latent, și nu suspendat este motivată prin faptul că la reluarea unei activități întrerupte un individ nu o reîncepe, ci ia în calcul și rezultatele anterioare ale muncii. Într-adevăr, probabil că persoana creatoare dispune de numeroase instrumente pentru a-și atinge scopul, precum caiete de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
care îl are joaca pentru copii, activitatea creativă le permite adulților să-și rezolve stările conflictuale și le oferă ocazia de a da conținut emoțional unei lumi fictive. Alți teoreticieni adepți ai psihodinamicii au sugerat că creativitatea ar putea fi motivată de nevoia de a compensa impulsurile agresive sau distructive inconștiente (de exemplu, Fairbain, 1938; Segal, 1957; Sharpe, 1930, 1950; Stokes, 1963). Alții au afirmat că ego-ul axat pe realitate ar putea utiliza imboldurile și procesele regresive, amorale ale id-ului
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
face oamenii să fie creativi, aceste idei erau, într-o anumită măsură, tangențiale față de dezvoltarea unor perspective mai solide asupra raportului dintre motivație și creativitate. Direcția predominantă a lucrărilor teoretice și practice s-a format din credința că creativitatea este motivată de delectarea și de satisfacția pe care le obține o persoană din implicarea într-o activitate creativă. O urmare logică este ideea că creativitatea poate fi inhibată de presiuni externe, care micșorează delectarea inerentă acelei activități. Unele dintre primele formulări
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
micșorează delectarea inerentă acelei activități. Unele dintre primele formulări ale acestor idei se datorează unor teoreticieni pentru care creativitatea apare doar în lipsa reglementărilor externe. Unul dintre primii astfel de teoreticieni a fost Carl Rogers (1954), care considera că creativitatea era motivată de tendința oamenilor de a se realiza, de nevoia de a-și manifesta deplin potențialul. Rogers credea că nevoia de realizare există la toată lumea, însă sunt necesare anumite condiții pentru ca ea să poată fi exprimată deplin în realizări creative. Rogers
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ajunge la formele de gândire inconștiente, ludice, de unde susținea el că izvorăsc intuițiile creative. Idei umaniste asemănătoare cu ale lui Rogers au fost formulate de Maslow (1943, 1959, 1968). El a subliniat faptul că creativitatea de tipul autorealizării nu este motivată de o dorință de reușită și nici rezultatul „muncii prin intermediul controlului represiv al impulsurilor și dorințelor interzise” (Maslow, 1968, p. 144), așa cum susținea tradiția psihodinamică. În schimb, pentru el, creativitatea de tipul autorealizării este exprimarea spontană a unei persoane ale
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
folosirea capacității lor [a persoanelor creative] creative este, în sine, o recompensă, iar pentru ele este cea mai mare recompensă” (p. 120). În același mod, Golann (1962) a recunoscut importanța implicării profunde în activitate atunci când a afirmat că creativitatea este motivată de dorința de a interacționa deplin cu mediul, pentru a-și manifesta „la maximum potențialul perceptiv, cognitiv și expresiv” (p. 590). La un simpozion pe tema cercetării în domeniul creativității care a avut loc la University of Colorado în 1962
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
unora mai puțin sigure, dar mai creative. El a sugerat existența unui dezacord fundamental între conformism și gândirea creativă, afirmând că persoanele care au tendința de a adopta părerile sau credințele unei grupări ce sunt contrare celor proprii vor fi motivate mai degrabă de rațiuni ale creației extrinsece sau legate de ego decât persoanele cărora nu le pasă de concordanța cu o grupare. Pe parcursul mai multor studii, Crutchfield a descoperit că persoanele înclinate să cedeze în fața presiunii conformismului prezintă niveluri de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
directă, algoritmică sau progresivă, este reprezentată de o cale dreaptă de la intrare până la ieșire. La soluțiile mai neobișnuite sau creative se poate ajunge doar printr-o abordare mai euristică și prin explorarea labirintului, adică a spațiului problemei. Persoanele care sunt motivate cu precădere extrinsec în găsirea unei soluții vor apela la ieșirile din labirint mai convenționale, mai puțin creative, deoarece nu sunt destul de implicate în activitate pentru a căuta ieșiri mai originale. Pe de altă parte, persoanele motivate intrinsec vor petrece
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creativității 1. Persoana respectivă are un anumit talent? În anumite domenii (de exemplu, muzica și matematica) zestrea genetică poate juca un rol important în dirijarea interesului către un anumit domeniu și în stăpânirea lui. 2. Persoana respectivă este curioasă, interesată, motivată intrinsec? Este nevoie de o uriașă motivație intrinsecă pentru a determina o persoană să-și însușească „memele” relevante și să persevereze în procesul riscant al inovației. 3. Persoana respectivă are o gândire divergentă și este interesată de descoperiri? Capacitățile cognitive
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pe care o are pentru creativitate motivația este stabilită de multă vreme. Cox (1920) a spus că, dacă trebuie să pariem pe cel care are mai multe șanse să facă o mare descoperire creativă, cineva foarte inteligent, dar nu foarte motivat sau cineva mai puțin inteligent, dar mai motivat, să pariem fără șovăială pe cel de-al doilea. Întrucât introducerea unui lucru nou într-un sistem este întotdeauna o treabă riscantă și care, de obicei, rămâne nerăsplătită, este nevoie de o
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
față este, de aceea, mai degrabă o invitație la dialog intelectual adresată altor istorici ai Europei de Est, ai științei și ai genului, decât o Încercare de a oferi o interpretare categorică a mișcării eugeniste În România interbelică. Abordarea metodologică motivează și alcătuirea cărții. Deși am urmărit felul În care s-au modificat opiniile eugeniștilor, precum și efectele ideilor și acțiunilor acestora, intenția mea nu este să realizez o narațiune continuă, liniară, a acestor fenomene. Cred că o astfel de prezentare ar
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
decât să Întărească neîncrederea lui Moldovan În regimurile parlamentare. În același timp, propriile sale idei corporatiste se potriveau mai bine cu retorica dictaturii lui Carol al II-lea. Acceptarea de către Moldovan a poziției În Consiliul Superior era, de asemenea, puternic motivată de Încrederea sa În integritatea și sprijinul lui Dimitrie Gusti. În fapt, Consiliul Superior avea o autoritate foarte limitată În viața politică, Însă membrii săi se bucurau de o oarecare libertate financiară În derularea unor proiecte, printre care se număra
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]