3,324 matches
-
care se Întindea pretutindeni. Apoi, cu ochii măriți și gâfâind spasmodic, pătruns de o neînțeleasă nebunie, am Împins cu palmele desfăcute pământul auriu și sticlos, adunându-l În grămezi din ce În ce mai voluminoase. După un timp, mă uitam, stors de puteri, la movila imensă, ce trona deasupra "mormântului" lui Neli. Broboane de sudoare Îmi invadară fața, gura o simțeam schimonosită, bărbia clănțănea cu Înfrigurare. Am Început să alerg Împleticit spre casă, cu buzele strânse, fără Însă a plânge. O ploaie rece, de toamnă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
hămesită care avea să-l cuprindă În scurt timp. Doar Gunnar Andersson Îl privi cum se afunda cu smucituri, coborît În pămînt pe cordoanele groparilor. Îi luceau lacrimile În umbra de barbă de pe obrajii gălbejiți. Cu picioarele sale lungi, Încălecă movila de pămînt jilav cînd săpătorii se Întinseră după cazmale, făcînd să Întîrzie Înhumarea pînă În ultima clipă. La un metru de el, doctorul Sanger fixa cu privirea sicriul. Pieptul slab i se umfla la intervale de zece secunde, ca și cum, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe capacul coșciugului cînd groparii, Îndoiți de șale sub soarele arzător, Începură să arunce În mormînt cu lopețile pămîntul greu. Incapabil să se controleze, Andersson smulse cazmaua de la cel mai vîrstnic dintre ei și se apucă să izbească În marginea movilei, aruncînd nisip și pietriș peste sicriu, ca mînat de dorința de a pune un paravan Între fata moartă și orice imagine a lumii care o lăsase de izbeliște. Participanții Începeau să se risipească, pornind În urma clericului nerăbdător. Se opriră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și stejari importați, printre brazi și mesteceni endemici. Lupta care s-a dat Începând de pe vremea tatei, pentru a Împiedica parcul să se sălbăticească, n-a reușit niciodată să fie Încununată total de succes. Nici un grădinar nu putea ține piept movilelor de pământ negru ondulat pe care le Înălțau mereu labele roz al cârtițelor pe nisipul Îngrijit de pe aleea principală. Buruienile, ciupercile și rădăcinile de copaci ieșite la suprafață traversau și retraversau potecile scăldate În soare. Urșii fuseseră lichidați În anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se sculă de la masă și după îndemnarea babii se duse să-și aleagă calul ce trebuia să și-l iee. Caii cei fără inimi era de un negru strălucit, tretinul cel cu inimele sta culcat într-un colț pe-o movilă de gunoi. - Pe acesta-l aleg eu - zise Făt-Frumos, arătând la calul cel slab. - Da cum Doamne iartă-mă, să slujești tu de geaba! zise baba cea vicleană - cum să nu-ți iei tu dreptul tău? Alege-ți unul din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu-mi simt spatele. - Ce n-ați zis sufragiului s-aprindă focul? Nu va mai fi nimică. A doua sară, iar șterge cheea. Vine iar. - Ce vrei, stăpîne? - Vreu să te duci să-i pui pe ginerele împăratului într-o movilă de omăt, când a dormi și pe mireasă s-o pui în vârful casei. Pe casă frig - frig, da nu era omăt. Ista a degerat. Da tot îi era milă de dânsa. - Numa jumătate - de noapte s-o lași pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
spre Universul, și tot zilnic îi părea rău de ea. Anul trecut se făcuse acolo un moft de fântână, doar pentru vizita lui Franz-Josef, iar acum iar nu mai era decât loc gol. Mormântul era acoperit cu zăpadă, ca o movilă, iar Nicu desenă cu mâna lui o cruce în zăpadă și scrise cu litere mari ușor înclinate spre stânga: „SUNT BINE NICU.“ Apoi scoase văcuța din buzunar, o arătă movilei albe și plecă. Clopotele bătuseră mai de mult amiaza, iar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
decât loc gol. Mormântul era acoperit cu zăpadă, ca o movilă, iar Nicu desenă cu mâna lui o cruce în zăpadă și scrise cu litere mari ușor înclinate spre stânga: „SUNT BINE NICU.“ Apoi scoase văcuța din buzunar, o arătă movilei albe și plecă. Clopotele bătuseră mai de mult amiaza, iar băiatul se hotărî, fiindcă era timp bun și își simțea sufletul împăcat, să mergă în Grădina Cișmigiu. Era duminică, deci nu se cădea să lucreze, adică să caute portmoneul cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
capătul unei pante, pe un deal pitit după copacii albi abia înfloriți, printre numeroasele spaliere de care se sprijineau lăstarii, licărea satul. Printre livezile înflorite și pășunile deja verzi, satul nu era altceva decât o pată cărămizie pe creasta unei movile mai albicioase. Acolo, în pata aceea cărămizie și-a desfășurat primii treisprezece ani de activitate didactică. Poate, cei mai tumultuoși și mai plini din viața sa... Mai aproape de calea ferată, undeva în vale, numai turnul bisericii din centrul comunei se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
erau alte necazuri, grele de tot, de care habar n-aveau nici cei de azi, în schimb mulțumirile și viața lor sănătoasă, nefrământată de atâtea griji mărunte în privința traiului, ne lipsește nouă cu desăvârșire. Apăi, măi Fanachi, daca cobori pe la Movila Roșie la vale, peste pârâul Jigăliei, apoi străbați Valea Elanului, vestită în vechime prin așezările-i răzășești... apoi, peste dealuri pînă pe dealul Belciugului de unde se vede în chip minunat Șesul Prutului... e o priveliște măreață, măi Fanachi, dar de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bătrânul Toma și fecioru-su Anton, se minunară de cele ce făcea Anuca în gospodărie, și cum deretica cu chibzuială toate... și de unde le-a învățat?! „Doamne, ai făcut o minune... Doamne!“, și bătrânul își făcu cruce, mulțumindu-i lui Dumnezeu. Movila Roșie - Măi Toma... mă simt un împătimit de vânătoare până în măduvă! zise moșierul Șipoteanu, cu un tremur în glas. Iarnă, vară, toamnă... oricând și oriunde, la șes după iepuri și dropii, la deal după lupi și vulpi... Să nu uităm
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zăpezi și taine... Toma se uita la sobă cu gura plină de pară, și molcom povestea, povestea întruna... ...De afară răzbătură, prin noapte, țipetele de trompetă ale cucoșilor vestind încă o strajă a nopții. -... Povestește-ne Toma, ce-i cu Movila Roșie... care‟i povestea ei ?!... Îl rugă moșierul de Fălciu, stăpânit de o veche curiozitate. Bătrânul pădurar rămase pe gânduri câteva clipe, apoi, își înfipse privirea în soba plină de pară, căutând parcă acolo răspunsul. - D‟apăi, că pre‟ multe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
răspunsul. - D‟apăi, că pre‟ multe nu‟s de povestit!..începu el molcom. Dacă treci valea pârâului Jigăliei, încolo în sus înspre apus, apare un deal înalt, care se întinde spre miazănoapte ca un povârniș prăpăstios.. Dealul acela se cheamă Movila Roșie... Dar, nimeni nu știe de unde‟i vine numele. De acolo, de sus, vez‟ ca‟n palmă vreo șăsî-șăpti sati răzășăști... - Ce‟i cu satele răzeșești... cum au apărut ele?! ..îl întrerupse moșierul nerăbdător. - Apăi, cum!.. Când oamenii vorbesc despre
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Dar, nimeni nu știe de unde‟i vine numele. De acolo, de sus, vez‟ ca‟n palmă vreo șăsî-șăpti sati răzășăști... - Ce‟i cu satele răzeșești... cum au apărut ele?! ..îl întrerupse moșierul nerăbdător. - Apăi, cum!.. Când oamenii vorbesc despre ea, Movila Roșie, aduc vorba, mai întotdeauna,și de numele lui Ștefan-Vodă cel Mare. Se povestește, că pe vârful acelui deal, mai ridicat decât celelalte, se afla pe vremuri un foișor de strajă. Acolo străjuiau străjile Moldovei vestind prin focuri înalte, urgia
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
131 Și, îndată olăcarii, chemau țara la război, cu oastea la locurile potrivite. După ce trecea furtuna, Ștefan-Vodă, cinstea pe cei vrednici și viteji cu ocini pe moșiile țării. Urmașii acelor oșteni, sânt răzășii din zilele noastre și din satele dimprejurul Movilei Roșii. Tăcu o vreme, scormonind cu privirea șperla din sobă. - Se spune că acolo ar fi o comoară îngropată la!... îl zgândărî moșierul pe bătrân. - Da, da... așa‟i!... Se spunea că acolo este o comoară îngropată, la rădăcina unui
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca un copil să afle povestea comorii, mai ales că-i plăcea mult harul bătrânului de povestitor. - Hm..! făcu Toma, scărpinându-se în creștet și pe ceafă, zâmbind. Și, după ce mai pufăi o dată din țigară, cu ochii mijiți... poate înspre Movila Roșie, începu rar și molcom. Se vorbeau multe despre locul acela necurat... și, în copilăria me‟ îl ocoleam cu grijă, mai ales noaptea dacă ave‟m drum pe acolo. Pe vremea aceea, știam numai că în unele din movile se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înspre Movila Roșie, începu rar și molcom. Se vorbeau multe despre locul acela necurat... și, în copilăria me‟ îl ocoleam cu grijă, mai ales noaptea dacă ave‟m drum pe acolo. Pe vremea aceea, știam numai că în unele din movile se pot găsi comori, dacă ai norocul să le vezi când ard... Dovadă că au umblat hoți pe acele meleaguri. Să știi cucoani, că hoții nu pun niciodată banii de aur și argint la „bangă“, hoții îngroapă totdeauna banii într-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
liniște neclintită de nici o adiere. După aceea s-a înnoptat și s-au aprins stelele într-un văzduh fără nouri. Până la răsăritul lunii mai era preț de un ceas. Înaintea mea se înălța, ca un munte întunecat și amenințător, dealul Movila Roșie. Am închis ochii pentru o clipă... Când i-am deschis, în fața mea se îndesea un întuneric adânc și înfricoșător. Știam că noaptea taina e închisă, cu desăvârșire, până ce s‟arată cândva, cumva, limba de flacăra, ca o părere, ca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la repezeală cu un panou de scânduri putrede. Fără să-l întrebe, Valy îi mărturisise că, deschizând cu greu ușapanou, într-o zi pătrunsese acolo în tunelul care, zice-se ar conduce spre cimitirul subteran și se izbise de o movilă de pământ, mai mult moloz decât pământ curat, de pe care, gata cocoțat, putuse să vadă o încăpere amenajată cu nișe suprapuse și fiecare nișă cu câte un sicriu. - Ca să ajungi în acea încăpere - zicea Valy atunci - trebuie mai întâi să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-se auzi ca prin vis ecoul tremurat al unei voci feminine, grave, de undeva de dedesupt, semn că pivnița ar avea sub ea o altă pivniță și sub acea pivniță, o alta și așa mai departe. Prin fanta formată între movilă de pământ și tavan, Gerard putu distinge trei fete cu alura unor statui de zeițe egiptene, așezate la o masă, și pereții umezi, încărcați doldora cu scene de vânătoare, având-o în centru pe cea cu Uciderea Licornului. Privite mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Gerard și mai tare senzația de indecizie. Privirile bibliotecarei, cea cu nasul întreg, îl atenționau în ceea ce privește cărțile de tarod, în timp privirile celorlalte două bibliotecare îi dădeau de înțeles că e vorba de cărți ce citit, beletristice. Gerard, aflat pe movila de pământ, într-o poziție incomodă, încercă să le observe mai cu atenție, să privească prin orificiul care devenea tot mai larg, pe cele trei bibliotecare, și să răspundă pe cât se poate, coerent la întrebări. I se părea ceva cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Din acel moment ori fanta prin care abia privea anterior, devenise tot mai largă permițându-i să intre, ceea ce era convins că totuși nu se întâmplase, ori ca prin minune, el, Gerard se afla concomitent atât dincoace cât și dincolo de movila de pământ. Ca și cum în el locuiau doi Gerard, ceea ce iarăși nu putea fi adevărat. 9. - Lasă-l să intre totuși - repetă vocea deosebit de feminină. Observă mai întâi îndeaproape cele trei fete cu pleoapele parcă așa de lipite de globul ocular
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
loc de cinste, Uciderea licornului, coborau de undeva din tavan, pe-o frânghie, saltimbanci în haine de cavaleri medievali, cu găleți de mortar încercând să construiască un horn imens ce ducea spre tavan. În același timp Gerard se vedea dincolo de movila de moloz, trecând treptat cu corpul ca o luntre, dintr-o vârstă într-altă vârstă, de la naștere până la bătrânețe, undeva, parcă dincolo de deal. Persistentă era imaginea lui de bătrân cu barbă albă până la brâu, și gata întins pe masa bibliotecarelor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu era important acest lucru. Așa trebuie. Să aleagă fiecare muritor câte o carte și mai apoi, să repete titlul cărții de beletristică pe care o preferă. Închideți, fetelor, blocul operator și treceți la anestezie-făcu cea cu voce gravă-Așezați o movilă de pământ peste pacient și verificați-i pulsul. Trebuie să-l aducem în faza de moarte clinică mai întâi... Da, acuma schimbați-i sângele. Privea de dincoace de movilă, întregul spectacol: din fundul sălii, purtat într-o lectică de patru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
blocul operator și treceți la anestezie-făcu cea cu voce gravă-Așezați o movilă de pământ peste pacient și verificați-i pulsul. Trebuie să-l aducem în faza de moarte clinică mai întâi... Da, acuma schimbați-i sângele. Privea de dincoace de movilă, întregul spectacol: din fundul sălii, purtat într-o lectică de patru cavaleri, asemeni cezarilor, regizorul Ilea verifica dacă cele trei fete își făceau datoria și dădea porunci într-o limbă neinteligibilă. Cele trei desfăcură cu un bisturiu, ușor pieptul lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]