3,219 matches
-
o cursă nebună până la gară, aveam și vreo 25 de tablouri cu mine, legate cu niște sfori ca să le pot transporta fără probleme mari. M-am suit în tren când mai erau doar 2 minute până la plecarea trenului, gâfâind, dar mulțumit că primisem acel premiu. Centrul de cultură „George Apostu” Bacău - 15 Mai 1996 În luna Mai a aceluiași an 1996, m-a sunat din nou Viorel Rău ca să-mi propună să mai fac încă o expoziție personală, de data aceasta
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
puternică, încât să poată crea așa ceva). A fi vedetă presupune succes, bani mulți și admirația celor din jur. Oamenii te arată cu degetul pe stradă, iar unii mai îndrăzneți te opresc să te felicite sau săți zică chestia aia cu mulțumitul pentru că exiști. Nu mai vorbesc de polițistul care tea prins că ai depășit viteza regulamentară; în momentul în care vei coborî, ușor, geamul mașinii frumoase în care te afli, el se va transforma din cerber în copilaș neajutorat și va
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Ulise. Nu numai despre dragoste e vorba, ci despre ceva mult mai complicat. S-o numesc ordinea mea interioară. Să nu uit cine sînt și ce este În mine statornic. Nu există libertate În afara memoriei. Și nici fericire. Iată-mă mulțumit că țin minte totul despre ceea ce am iubit din destinul meu. E cel mai frumos lucru În orele cînd marea repetă fără greșeală marinele impresioniștilor și cînd nu mă mai interesează că Tezeu Întoarce spatele dragostei și memoriei; Ariadna, ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să meargă desculț la Ierusalim, să mănânce numai ierburi și să facă tot felul de pocăințe aspre pe care văzuse că le făcuseră sfinții, nu numai că era consolat în timp ce stăruia asupra lor1, dar și după ce le lăsa deoparte rămânea mulțumit și bucuros. Însă nu-și dădu seama de aceasta și nici nu se opri să cântărească această diferență până în ziua în care i se deschiseră puțin ochii 2 și rămase uimit de această deosebire, oprindu-se să cugete asupra ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
văzu ceva ca o icoană a lui Cristos când era dus legat, fără a fi vorba de o viziune ca celelalte 2. L-au dus de-a lungul a trei străzi, dar nu era deloc trist, ci dimpotrivă, bucuros și mulțumit. El obișnuia să se adreseze tuturor oamenilor cu „dumneata”3, pentru că așa vorbeau și Cristos, și Apostolii etc. Pe când mergea pe acele străzi, îi trecu prin minte că ar fi mai bine să renunțe la acest obicei în împrejurarea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
părea mai potrivită. Apoi, îmbrăcând veșmintele, creștea această înfățișare a ajutorului și iubirii lui Isus, începând liturghia nu fără multă liniștită și tihnită evlavie și lăcrimând puțin, părându-mi-se că, cu mai puține lacrimi, mă găseam mai îndestulat și mulțumit de a mă lăsa ocârmuit de Maiestatea dumnezeiască, de care ține a da și a retrage harurile cum și când e mai potrivit; și cu acestea, la foc, mulțumirea mea creștea, cu o înnoită mișcare lăuntrică și iubire pentru Isus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
atunci când nu eram astfel vizitat, mi se părea că acest lucru 1 era atât de desăvârșit, încât eram neîncrezător sau mă temeam că nu voi putea dobândi acest har. Apoi, altădată, cu multe vizite, mi se părea că eram șmaiț mulțumit socotind că ar fi fost mai bine dacă nu eram vizitat de Dumnezeu, Domnul nostru, căci mi se părea că vizita îmi lipsea din cauză că nu m-am pregătit și străduit în timpul întregii zile, sau că am făcut loc unor gânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de la el cum să iubească și se simțea iubită. Îi așteptau vremuri bune sau poate și mai puțin bune. O cuprinse o mulțumire nespus de mare gândinduse la rugăciunea pe care o rostise înainte de a intra în acest adăpost. Era mulțumită. Bărbatul își pusese în minte să o „captureze” definitiv și exact asta făcea. - Lasă-mă să te mai țin în brațe, să te sărut, să nu mă satur de tine niciodată. Gura lui căuta din nou cu disperare gura ei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mireasă și vei fi cea mai iubită dintre femei. Vom deveni un tot, o singură ființă. Nicole avea o privire ușor zâmbitoare, atât cât sufletul ei fecioresc îi îngăduia în acel moment lipsit de ascunzișuri meschine. Absorbit de dragoste și mulțumit, Alin, la rândul lui, vrăjit ca de un înger, ardea ca un foc de o dorință interioară. Cu siguranță această întâlnire dintr-un cuibușor ca acela pe care-l aveau, merita o dragoste trăită din plin. Ambii erau tineri și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
uitîndu-se la mine cu ochii scînteindu-i de zîmbet pe fața murdară de negru de fum. Le spun că instalația se va extinde cu o linie de fabricație pentru filamentele de douăzeci, aflate acum în studiu, și operatorii dau din cap mulțumiți. Îi salut, ducîndu-mi mîna la cască și plec. Urc încet spre birou, ținîndu-mă de balustrada scării. Sînt atît de obosit, că, dacă n-ar fi Livia, care mă așteaptă, m-aș întinde pe birou și-aș dormi tun pînă mîine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îi replic eu. Au fost acuzații. Va trebui să le dovediți. Dovezi au existat. Va trebui să văd unde s-au pierdut. Să aflu cum s-a transformat o acțiune criminală în "zel negustoresc depus la depășirea planului de vînzări"... Mulțumit? Interesant ce spuneți... Ha! "Interesant", surîd eu, îndreptîndu-mă spre ieșire. Vorbim de parcă ne-am afla într-o expoziție, în fața unui tablou abstract... "Interesant" e pentru dumneata, care te plimbi cu mîinile băgate pînă-n cot în buzunarele hainei de piele, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
decît să iau cîmpii, cum îmi vine uneori. Am visat atît de mult de la viață și... Singur mi-am făcut-o, lua-m-ar dracu'!... Mă consolez totuși că am doi copii, care mă iubesc, iar la serviciu sînt foarte mulțumit... Spune-mi, ridică el privirea spre mine, ce naiba ai mai făcut azi?! De ce? Lucram în interiorul tabloului de comandă împreună cu doi electroniști. Dispecerul de la pupitru fusese trimis după un chibrit. Au rămas în sală prim-secreatarul, directorul, secretarul de partid, apoi a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îți scriu astea și ca să te pun în gardă de miraj la distanță. Moicuța, draga mea, mamy mic, îți scriu mereu vrute și nevrute. Mâine la 8 voi merge la Poștă să duc amândouă scrisorile odată. Vei primi două. Vreau să fii mulțumită chiar dacă aceasta din urmă e anostă, insipidă. Mi-a tăiat elanul Mihai. Și eu sunt monocordă, prin viața pe care o duc. Teatru, deloc. Cinematograf, deloc. Lecții și sindicat. Nu. Tu mereu, cu mine peste tot. Îți închipui, Monica, nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
camera ta [...], având fericirea să sosesc pe neașteptate, să fiu acolo, lângă tine. Știu foarte bine, micuța mea dragă, că cer prea mult de la Providență și că ar trebui să mă socotesc fericită știin du-te la adăpost de primejdii, mulțumită, aproape fericită. [...] Vezi tu, poate că e mai bine pentru noi să îndurăm acest calvar, decât să ne fi ciondănit pentru fleacuri. Poate atunci s-ar fi sleit și s-ar fi făcut țăndări marea dragoste care ne leagă. Să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dulcea mea dragă. Azi sunt 33 de ani de la ziua nunții mele. Încă o dată, teoria mea: ce legătură este între acea tânără îmbrăcată în alb din cap până-n picioare, puțin rebelă, puțin emoționată, poate foarte fericită și cu siguranță foarte mulțumită, în cadrul acela tomnatic, de vis și de feerie, de la Crușeț, și această bătrână cu piciorul drept în ghips, căreia îi joacă proteza în gură, care trăiește izolată în acest cadru, aplecată asupra amintirii marelui om, a marilor oameni, și asupra
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pleoștită, dar aici am găsit cărțile tale poștale de pe 16, 18 și 19 și am fost fericită, în nefericirea mea, să știu că noi două formăm, ca și în trecut, o mică insulă aparte în arhipelagul familiei. Am răsuflat ușurată, mulțumită. Noi două vorbim o altă limbă și asta creează o rudenie indisolubilă, în ciuda distanței. [...] Singurul lucru perfect la Slatina e finuța ta care îți zice „Nata“, din nu știu ce toană de copil. Poate vine de la „Nașa“? „Nata tu mac-mac“ - a zis
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
acum, chiar în clipa asta, pentru a-mi spune că îi pare rău, că mă iubește, că va face totul pentru mine... Doamne, ce-mi place sexul de împăcare! Opt A doua zi dimineață mă trezesc foarte sigură pe mine, mulțumită și fericită. Așa cum stau în pat, cuibăruită lângă Luke, știu extrem de clar ce vreau. Mi-am trecut în revistă prioritățile. Și nimic nu mă va face să îmi schimb părerea. — Luke? spun, în clipa în care el dă să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
au fost ordonate percheziții și la avocat Olărescu s-au găsit arme, muniții manifeste, scrisori printre care și o scrisoare a lui Codreanu, un manifest semnat de legionari. S-au făcut în județ 212 descinderi. Populația este pașnică și disciplinată, mulțumită că a scăpat de politică. Prin ordin telefonic, nr.128 din 11 februarie 1938, Ministerul de Interne, comunică Prefecturii Dorohoi că de la primirea prezentului ordin nu se vor mai lăsa să apară în ziare nici o informație despre viața de partide
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
stare de spirit îi distrage de la orice alte preocupări în afară de eforturile ce fac spre a scăpa de o eventuală evacuare. Nu au fost constatate manifestări de propagandă cu caracter subversiv în rândurile lor... Românii în ce privește regimul de azi se declară mulțumiți însă mai declară că dacă vor pleca toți evreii din oraș vor fi și mai mulțumiți, căci și în privința transporturilor lor s-au comis o sumedenie de nereguli de către autoritățile mari nu s-au sesizat deloc” șef poliție, Gh.Pamfil
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de o eventuală evacuare. Nu au fost constatate manifestări de propagandă cu caracter subversiv în rândurile lor... Românii în ce privește regimul de azi se declară mulțumiți însă mai declară că dacă vor pleca toți evreii din oraș vor fi și mai mulțumiți, căci și în privința transporturilor lor s-au comis o sumedenie de nereguli de către autoritățile mari nu s-au sesizat deloc” șef poliție, Gh.Pamfil 344 Anexa 9. Notă informativă privind atitudinea funcționarilor români în timpul evacuării evreilor din Dorohoi. (DJANB, Fond
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de epuizarea ei în timp record, încît nici pentru mine nu mai pot face rost de cîteva exemplare de care aș avea nevoie. Și dacă și alte volume ce le am la edituri ar avea aceeași soarta aș fi foarte mulțumit. Dar destul despre toate aceste proiecte pe care le visăm, în care sperăm și, vai, s-ar putea dovedi doar o proiecție iluzorie a dorințelor noastre. Aș mai vrea să vă scriu cîte ceva, și-n legătură cu exagerările lui
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
materială medie; 5% trăiesc din diferite expediente, și au o stare materială rea; 8% fără nici un fel de profesie și mijloc material din care să-și tragă existența. La aceștia se mai adaugă și cei veniți din Transnistria (subl.ns.)”. Mulțumit sau nu, Terdiman Își informase ștabii că „...80 dintre aceștia sunt membri ai P.C.R.”. Î. Manifestație antisemită la Epureni?! Un capitol special al raportului a fost dedicat unei Întâmplări petrecute În comuna fălciană de mai sus. Pentru a nu denatura
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Cursești Vale, Elena lui Potoroacă, l-a scos în mijlocul horei, până când un holtei mai îndrăzneț a strigat: „Siminoc și busuioc, cui e rândul, treci la loc”. îndemnul a fost ascultat de perechea din mijloc, ei se simțeau din cale afară de mulțumiți și bucuroși că au putut juca în mijlocul horei. Elena a intrat în cercul horei lângă tânărul de lângă care plecase, iar Costache a trebuit săși caute altă pereche. Privește printre dansatorii din față la cei de pe margine și zărește o fată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au mai stat de vorbă, spre a cunoaște mai bine familiile din care proveneau. Fetele și flăcăii au băgat de seamă tendința de apropiere a celor doi și că s-ar părea că pierd un tovarăș de distracții, dar sau mulțumit doar să glumească pe seama lui Costache. Maria nu venise singură la horă, o însoțea mama ei, Elena Cocuz, apoi erau și frații săi Ion și Neculai pe care Costache avea să-i cunoască mai târziu. în mintea lui Costache fata
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vine repede și-mi spune, luăm o lumânare, o aprindem și mergem la el; la vederea noastră și a lumânării, Costache a deschis ochii mari, încearcă să ne arate spre peretele pe care vedea el îngerul, întinde mâna spre lumânare, mulțumit, apoi închide ochii liniștit și-și dădu ultima suflare plecând împreună cu îngerul ce-l vedea pe perete, să-l ducă la Dumitru. N-am putut să zic decât doar atâta: „Dumnezeu să te ierte, Costache, că ai fost un om
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]