4,695 matches
-
purici care or să transmită infecția în proporție geometrică, dacă nu va fi oprită la timp. Rieux tăcea. În această perioadă, vremea păru să se statornicească. Soarele aspira băltoacele ultimelor averse. Cerul albastru și frumos revărsând o lumină galbenă, avioane murmurând în căldura născândă. Totul în acest anotimp invita la seninătate. În patru zile totuși, febra făcu patru salturi surprinzătoare: șaisprezece morți, douăzeci și patru, douăzeci și opt și treizeci și doi. A patra zi, se anunță deschiderea spitalului auxiliar într-o fostă grădiniță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
UNA DIN VIZITELE ACESTUIA. I-A SPUS LA REVEDERE LA UȘA CASEI ÎN CARE SE AFLA UN BOLNAV SUSPECT. PE CULOAR UN ZGOMOT DE ALERGĂTURI ȘI DE VOCI: SE ÎNȘTIINȚA FAMILIA DE SOSIREA DOCTORULUI. ― Sper că Tarrou n-are să întârzie, murmură Rieux. Avea un aer obosit. Se întinde prea repede epidemia ? întrebă Rambert. RIEUX SPUNE CĂ NU DESPRE ASTA ERA VORBA, BA CHIAR CURBA STATISTICĂ URCA MAI ÎNCET. PUR ȘI SIMPLU, MIJLOACELE DE A LUPTA ÎMPOTRIVA CIUMEI NU ERAU SUFICIENTE. ― Ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pot suporta ideea că o să fie mult până atunci și că ea va îmbătrâni în tot acest timp. La treizeci de ani începi să îmbătrânești și trebuie să profiți de orice clipă. Nu știu dacă mă puteți înțelege. ÎN TIMP CE RIEUX MURMURĂ CĂ I SE PARE CĂ ÎNȚELEGE, TARROU SOSEȘTE, FOARTE ÎNSUFLEȚIT. ― Tocmai i-am cerut lui Paneloux să ni se alăture. \ Și ? S-a gândit și a spus da. Asta mă bucură, spune doctorul. Sunt mulțumit să știu că e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lui. Spectacolul era și pentru mine insuportabil. Rieux s-a întors spre Paneloux: \ E ADEVĂRAT, SPUNE EL. IERTAȚI-MĂ. DAR OBOSEALA TE SCOATE DIN MINȚI. ȘI SUNT ORE ÎNTREGI ÎN ACEST ORAȘ ÎN CARE NU MAI SIMT DECÂT REVOLTĂ. ― Înțeleg, murmură Paneloux. E revoltător pentru că asta întrece puterile noastre. Dar poate că trebuie să iubim ceea ce nu putem să înțelegem. RIEUX S-A ÎNDREPTAT DINTR-O DATĂ. S-A UITAT LA PANELOUX CU TOATĂ PUTEREA ȘI PASIUNEA DE CARE ERA ÎN STARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
omului e un cuvânt prea mare pentru mine. Nu merg atât de departe. Ceea ce mă interesează, este sănătatea lui înainte de toate. Paneloux șovăia. Doctore, spune el. Dar s-a oprit. Pe fruntea lui, începuseră să curgă șiroaie de sudoare. A murmurat: "la revedere" și ochii săi străluceau când s-a ridicat. Era gata să plece când Rieux, care căzuse pe gânduri, s-a ridicat și a făcut un pas spre el. \ Încă o dată, iertați-mă, a spus el. Această ieșire n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dulce si proaspătă scălda tabăra. În pacea serii, zgomote de linguri și farfurii urcau din toate părțile. Lilieci zburau pe deasupra corturilor și dispăreau apoi pe neașteptate. De cealaltă parte a zidurilor, un tramvai scârțâia la un macaz. \ Bietul judecător, a murmurat Tarrou ieșind pe poartă. Ar trebui făcut ceva pentru el. Dar cum să ajuți un judecător ? Existau astfel, în oraș, multe alte tabere de felul acestea, despre care naratorul, din scrupul și din lipsă de informații directe, nu poate spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
au auzit distinct strigăte de oameni, apoi zgomotul unei împușcături de armă și urletele unei mulțimi. Tarrou se ridicase și asculta. Nu se mai auzea nimic. \ Au fost iar încăierări la porți. \ S-a sfârșit acum, spune Rieux. Tarrou a murmurat că așa ceva niciodată nu se sfârșește și că victime vor fi încă, pentru că e în ordinea lucrurilor. \ Posibil, răspunde doctorul, dar știi dumneata, eu mă simt mult mai solidar cu învinșii decât cu sfinții. N-am preferință, cred, pentru eroism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
deja tura de alergare în parcul Rock Creek. Haide! strigă el din baie. Mi-am lăsat liberă ziua asta ca să mobilăm apartamentul. Crate și Barrel; Bed Bath & Beyond; și, la urmă, Macy’s. Am un întreg plan. Nu toată ziua, murmură Maggie, știind că nu putea s-o audă. Avea o programare de dimineață, un interval de timp rezervat clienților care nu puteau ajunge în timpul săptămânii. De fapt, nu toată ziua! strigă Edward reușind să acopere zgomotul dușului. Mai întâi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
constituia un avantaj: putea să vadă mulțimea de capete, cele ale bărbaților acoperite cu fesuri, iar în față un om cu barbă, despre care își închipui că era rabinul. Yitgadal, v’Yitkadash... În cameră se făcu liniște pentru această rugăciune murmurată în amintirea mortului. Apoi rabinul spuse câteva cuvinte în ebraică, întorcându-se din când în când spre un grup de trei oameni așezați pe niște scaune neobișnuit de joase. După ochii roșii și nasurile umede, Maggie presupuse că erau rude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dar era prea târziu: lopata îl lovise deja în cap, doborându-l la pământ. Își dădu ultima răsuflare, dar Nawaf îl mai lovi de două ori cu capul metalic al uneltei, doar ca să fie sigur. —Marea noastră groapă a morții, murmură Jaafar Naasri, mai mult pentru el. Dezbracă-l și îngroapă-l, îi ordonă fiului său. Imediat. Jaafar Naasri ridică geanta, verificând dacă sigiliile și tabla de lut se aflau acolo și intră iarăși. Descuia cea de-a doua dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dădu lui Tal, care și le așeză la fel cum le ținuse și ea, pe o ureche. Vocea de bărbat pe care o auzi e a lui Uri Guttman, fiul decedatului. Vocea de femeie e a americancei, Maggie Costello. —Irlandeza, murmură Tal, mai mult pentru sine decât ca să-l audă femeia. Vocile erau surprinzător de clare. Costello îi cerea lui Guttman să caute un junal. Tal auzea până și fâșâitul hârtiilor. Orice s-ar spune despre Shin Bet, erau o gașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
te băga, m-ai înțeles? — Eu nu... Mâna din jurul gâtului o strânse și mai puternic, până când începu să gâfâie din lipsă de aer. Era strangulată. —Vezi-ți de treabă. Nu te băga. — În ce să nu mă bag? încercă să murmure. Mâna îi eliberă gâtul, putând astfel, împreună cu cealaltă, să o apuce de umeri. O ținu așa cam o secundă, apoi o trase în față câțiva centimetri, astfel că era acum lipită de el. Apoi, ținând-o în continuare de ambii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și mai tare ca înainte, mâna lui rămânând acolo pentru a împiedica orice tentativă a ei de a-i schimba decizia. Ce dracu faci? țipă ea. Uri o privi cu ochii mari, de parcă ar fi avut o revelație importantă. Microfoane, murmură încet. S-ar putea să fie microfoane în mașină. Desigur. Securitatea fusese întotdeauna un factor cheie la negocierile din trecut și ea, la vremea ei, își luase măsuri extreme de precauție, odată informând un ministru străin într-o baie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tot în picioare. Uri, îmi pare rău. Nu știu la ce mă gândeam. Vino încoace, te rog. Uri se apropie și se aplecă, la fel cum se apleacă un adolescent pentru a primi sărutul unei bunici scunde. Rosen îl îmbrățișă, murmurând ceea ce părea a fi o rugăciune. Apoi, zise în engleză: —Vă urez viață lungă ție și surorii tale. Viață lungă, Uri. Maggie se holbă la Uri. —O, da. Domnule Rosen, ea e Maggie Costello. De la Ambasada Americană. Mă ajută puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
domeniul trecutului. Spre deosebire de atunci, Guttman părea obosit și chinuit, ca un om care a fost alergat toată noaptea și nu a dormit aproape deloc. Se apleca înainte, cu fața piele și os. Uri yakiri. —Dragul meu Uri, începu fiul să murmure încet traducerea. Sper că nu va fi niciodată nevoie să vezi asta, că mă voi întoarce cândva săptămâna viitoare în biroul lui Rosen și voi lua plicul pe care l-am rugat să ți-l dea doar în eventualitatea dispariției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care înregistrarea ajunge pe mâini necurate, nu vreau să vadă nimeni ce spune. Știu că voi părea paranoic, Uri. Dar mi-e teamă că unii oameni vor merge foarte departe dacă vor afla de existența acestei tăblițe. E chiar aici, murmură Maggie. Îți vei pune o întrebare evidentă. De unde știu că nu e un fals? Nu te voi plictisi cu detaliile tehnice - calitatea și originea lutului, stilul cuneiformelor, pecetea și limbajul, care corespund toate perioadei lui Avraam -, dar, îți jur, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
până când dădu peste avatarul unei femei cu păr lung, șaten și înfățișare cochetă, pe chipul căreia se zărea o expresie plictisită și absentă. Imediat pe ecran apăru o bulă informativă: Maggie Costello, mediator al Statelor Unite. —Cel puțin sunt în cameră, murmură Maggie pentru sine. Ghici că avatarurile acelea erau neactivate, niște manechine inerte, instalate în Second Life ca recuzită, pentru a conferi autenticitate scenei. Trebuia să-i recunoști comunității de tocilari meritele ei: era într-adevăr atentă la detalii. Abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Étuves, apoi o luă pe Rue Vallin. Nu se afla aproape nimeni prin preajmă, în afară de câteva avataruri cu cap de iepure la un colț de stradă. Maggie coborî pe Rue du Temple ca să le evite. Nu-mi vine să cred, murmură Uri. Vrei să spui că tatăl meu a venit... aici? —Geneva, dar nu orașul pe care îl știe toată lumea. Asta a spus. Kishon nu s-a dus la Geneva la care trebuia să se ducă. Ce-a găsit tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
insulă, ceva care le scăpa din ochi amândurora. — Mă duc să aduc ceva, spuse Uri îndreptându-se spre ușă. Mă întorc imediat. Căutarea cuvântului Guttman se încărca încă, durând mult mai mult decât înainte. Nu apărea nici un rezultat. —Haide, haide, murmură ea. Imediat, ca și cum i-ar fi fost ascultată comanda, se auzi un șuierat și ecranul se goli. Însă, brusc, începu să se încarce cu o priveliște pe care Maggie nu o recunoștea. Fusese teleportată în alt loc din Second Life
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
poate grec sau rus? Nu avea idee, iar în orașul ăsta toate variantele erau posibile. Dintr-o altă direcție venea o gașcă de băieți arabi de optsprezece ani, pe lângă ei trecând o bătrână care citea dintr-o carte de rugăciuni, murmurând incantații, ca și cum nu și-ar fi permis să piardă nici măcar un minut de venerare a divinității. În cele din urmă, zări un indicator simplu, în engleză, care părea scris de mână. Spre Zidul de Vest, spunea acesta, iar o săgeată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Faptul de a-i fi condus până aici era remarcabil, însă nu și dacă nu aveau nici o șansă să găsească tăblița. Se dezmetici dintr-odată. Ridică privirea și văzu un bărbat uitându-se la ea, apoi în altă parte. Oare murmurase? Era atât de obosită, încât nu ar fi surprins-o dacă, în disperarea ei, ar fi gândit cu voce tare. Simți cum i se înroșesc obrajii. Ghidul adună grupul în jurul unui panou de sticlă ce scotea la iveală faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
totul, simțea căldură pe piele. Căldura soarelui. Nu avea nici un sens, dar se simți ușurată. Deci nu avuseseră de gând să o omoare în tunelele acelea; nu avea să putrezească într-un bazin abandonat, unde aerul vibrează de nesfârșiții psalmi murmurați de femei. Dar nu rămase decât câteva secunde afară. Simți aceeași mână metalică ce o apucase de încheieturi prinzând-o de gât și împingând-o în jos. Cu putere, de parcă ar fi vrut să contrabalanseze întregul ei corp. Opuse rezistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îndrăznești să mă atingi, țipă el prin eșarfă. — Ave Maria! Que pato! spuse femeia. Mira, plătești pe loc, maricon. De nu, îți dăm un picior în culo ăla mare pe care-l ai și te aruncăm pe uș-afară. Câtă grație, murmură Ignatius. Eu n-am venit aici să beau cu tine. Pleacă imediat de la masa mea! Respiră adânc, pe gură. Și ia-ți șampania cu tine. — Oye, loco, ești un... Insulta femeii fu acoperită de orchestră, care imită un sunet cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aia tâmpită. M-am săturat! Eu am grijă de tine. Zici că vrai să te odihnești. Pot să-ți aranjez un loc bun de odihnă. — Când mă gândesc la sărmanul, răposatul meu tată, care abia s-a răcit în mormânt, murmură Ignatius, prefăcându-se că-și șterge ochii umezi. — Domnul Reilly a murit acu’ două’j’ de ani. — Douăzeci și unu. Ei și! L-ai uitat pe iubitul tău soț? — Scuză-mă, spuse încet domnul Levy. Am putea sta puțin de vorbă, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sub pat. Myrna sări de pe cearșaful umed, spunând: — Am încercat să te descriu prietenilor mei din grupul de terapie colectivă. Lucrând în camera aceasta, izolându-te de societate. Mintea aceasta stranie, medievală, în mănăstirea ei. — Au fost fără îndoială intrigați, murmură Ignatius. Găsise ranița și îndesa în ea niște șosete aruncate jos, pe podea. În curând mă vor putea vedea în carne și oase. Așteaptă numai să audă despre torentul de ficțiuni plăsmuite de mintea ta! Ignatius căscă. — S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]