KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...119 120 121 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

slabă a revistei... sînt absolut incredibile ! Rămîn cu gura căscată la el. Deci anunțul meu chiar a avut efect ? — Serios ? spune Nick, făcînd eforturi vizibile de a nu părea prea uimit. Vreau să spun că... e foarte bine ! — Dar de unde naiba ți-a venit ideea de a face reclamă la o ciocolată pentru adolescenți Într-o revistă pentru babalîci ? — Păi... Nick Își aranjează mai bine butonii de la manșete, fără să privească nici măcar din greșeală spre mine. Evident că a fost și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
marketingul Înseamnă muncă de echipă... — Ia nu mă mai lua așa de sus ! Nu a fost vorba de nici o muncă de echipă. A fost ideea mea și numai a mea. Iar reclama am pus-o strict pentru bunicul meu ! La naiba. N-am vrut să se știe chestia asta. — Deci, mai Întîi părinții tăi. Iar acum bunicul tău, spune Paul, Întorcîndu-se să mă privească. Emma, amintește-mi cumva, că nu mai știu, e cumva săptămîna Aduceți-vă Întreaga Familie cu voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
departe ca să nu mă audă. Imediat, formez numărul Jemimei. Îmi intră iar mesageria. Îl formez iar. Din nou, mesageria. Îmi vine să urlu de frustrare. Unde e ? Ce face ? Cum să o țin din scurt, dacă nu știu pe unde naiba umblă ? Rămîn nemișcată, Încercînd să fac abstracție de panica ce-mi dă tîrcoale, Încercînd să găsesc o soluție. OK. Va trebui să mă duc la petrecere și să mă port normal, să o sun Întruna pe mobil și, dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
agitat. Fiindcă, dacă o spui doar așa, de politețe, atunci... — Connor, nu o spun doar așa, de politețe ! Care e problema ta ? — Problema mea e că nu te cred. — Nu mă crezi ? Tipa pare de-a dreptul furioasă. Și de ce naiba nu mă crezi ? Brusc, sînt cuprinsă de remușcări. E numai și numai vina mea. Nu e destul că mi-am distrus relația, acum le-am mai distrus-o și pe a lor. Trebuie neapărat să fac ceva. Trebuie să remediez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

clepfăie. Avea un clepfăit plăcut, de câine sănătos. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Poate c-ar fi bine să încerc și eu. Dacă mai ai puțină pâine poate că încerc și eu. BĂRBATUL CU BASTON: Ce să mai încerci? Să-l ia naiba. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dă-mi o cojiță... una mică. BĂRBATUL CU BASTON: Nu merită, javra. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu e javră. BĂRBATUL CU BASTON: Cine știe pe câți o fi mușcat câinele ăsta. Cine știe ce bestie zace-n el. BĂRBATUL CU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Știu cum e. Nu trebuie să cobor ca să știu cum e. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De unde? N-ai de unde să știi. Până ce nu cobori n-ai de unde să știi. BĂRBATUL CU BASTON: Păi, nu-mi spui tu? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: La naiba! Parcă eu știu ce spun? Spun și eu ce cred. Da’ poate că nu spun exact ceea ce trebuie. BĂRBATUL CU BASTON: Mie mi-ajunge. BĂRBATUL CU: PĂLĂRIE: Mai bine recunoaște că ți-e frică. BĂRBATUL CU BASTON: Recunosc. De ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vor. D-aia nu vine la ei, pentru că stau la taifas și țin fântâna vraiște. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Da’ nu stau la taifas, muncesc. Ai coborât bidonul? BĂRBATUL CU BASTON: Nu-l vezi nici acu’? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLPRIE: Naiba să-l ia de bidon! Văd ca nu ești în stare să cobori un bidon. BĂRBATUL CU BASTON (Bodogănind, schimbă fântâna.): Eu nu știu ce se-ntâmplă azi cu tine acolo jos... (De sus se aude un zgomot puternic ca și cum două trape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Luat prin surprindere, agitat.): Dumnezeule, văd că-ncepem azi mai devreme! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Cum începem mai devreme? BĂRBATUL CU BASTON: Nu știu. Văd că începem mai devreme. Hai sus! Hai sus repede! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Pe unde naiba să vin? Unde-ai lăsat funia aia? BĂRBATUL CU BASTON: Am lăsat-o unde-am lăsat-o. Trebuie s-o vezi, e jos... (Muzica de orgă crește în intensitate.) N-o vezi? Acum o vezi? (Muzică însoțită de voci omenești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și noaptea. VIZITATORUL: Domnule, mă uimiți. Sunt fericit că vă cunosc. (Simultan cu dialogul dintre VIZITATOR și MAJORDOM are loc dialogul dintre GRUBI și BRUNO.) GRUBI: Uite-i! BRUNO: Nu ți-am spus? Au și început să vină. GRUBI: Cum naiba au aflat? BRUNO: Și ăsta nu-i decât începutul. GRUBI: Ar trebui să-i zgâlțâim puțin, să se care. BRUNO: Degeaba. Pleacă doi și vin o sută. (BRUNO și GRUBI nu-și încetează lucrul în tot acest timp; din când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

încă una la colțul cu Doamna Ghica. Și apoi încă una lângă sifonărie, în ultima cârciumă, la marginea orașului. Du-l tu acasă nene, zisese cineva. Dar n-a vrut să-l lase. Ridicase chiar glasul că să-l lase naibii în pace de boșorog cretin. Și-o apucase singur către casă. Boșorogul, după el. ─ Stai mă omule, stai oleacă! Ce să stau? Stai mă c-ai să te-mpiedici și-o să cazi! Nu caz dom’le! Ia pleacă d-aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
dea mai încet. În mii și sute de mii de camere, barăci și văgăuni pe tot întinsul patriei, mii și sute de mii de mâini fac acum exact același gest, într-o simultaneitate care, totuși, nu ne apropie. Ce mama naibii! Dă-l fă Nuțo mai încet! Da’ ce, Gicule, ești paralizat? Dă-l tu! Ce-or da ăștia volumul așa tare, măi frate! Păi altfel cum vrei să intrăm în Europa, femeie? Așa se face și la americani, și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
se duc, intră, trântesc portierele, Angela pornește motorul, pornește din prima, slavă Domnului! S-au dus. Mihai Mihai își face o cruce largă; i se pare că s-a făcut tot numai ureche. Acum răsuflă ușurat. S-au dus, ale naibii! îi spune Iuliei. ─ Doamne-ajută! îi răspunde Iulia. Acum ce facem? Tu cântă acolo mai departe până vine curentul, că nu mai ține pana mult. Eu dau o fugă până la policlinică, mi-o dat ceva prin gând, bine? Nu ți-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
meu, se gândea Plainjones auzindu-l cum hohotește, dacă nu seamănă cu Stalin. Însoțit de experta bunurilor, Harry Kerch coboară scările ambasadei. Când dă cu ochii de Plainjones, îi face un semn cu mâna, la care acesta răspunde fără efuziune. Naiba să-l ia, îl aștept de-un sfert de ceas. În sfârșit, cei trei se îmbarcă, Plainjones în față, Harry Kerch și Naomi Ruth Fisher în spate, agenții F.B.I. și pușcașii marini, câte patru, se îmbarcă și ei, și alaiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Și-a tras cablu! De pe balconul vecinilor, niște proști, habar n-au nici cum să rupă mămăliga! Singur a migălit la el în timpul zilei când sunt ei la muncă, de-acum nu mai stă la mila lui Lazarov, ducă-se naibii la Pamplona, doar-doar l-a lua vreun buhai în coarne! E, acu poate să se uite și el la Realitatea, că zău de nu s-a săturat de Virginica Toader. Deși tot cea mai bună e. Chiar în această după-amiază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-ți-ar al dracului de câine să-ți fie! ─ ... Nea Costache Popa, auzi? Am ceva să-i spui. Adică să-i dau, de fapt. Din partea lu’ bărba-su. Adică a lu’ tac-tu, mă! ─ ... Ți-ar javra a dracului! Na, ia naibii pachetu’ ăsta și fugi cu el în casă și să i-l dai mă-tii când o veni de la serviciu, auzi? ─ ... Auzi mă? Copilul se întoarce în casă și se apucă din nou de scris. Să desfacă pachetul? E un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
A trecut vremea proștilor, Sofronie! Gata cu prostimea, boule! Gata cu bordeiul, cu ziua de avans și de lichidare, cu viața ca-n palmă. Fă și tu ceva! De câte ori nu i-am spus! Cel puțin bine că s-a dus naibii și ne-a lăsat în pace. Se duce din nou la ușă, o deschide în noapte și scuipă. ─ Ptiu! Ptiu! Musca! Să nu te mai prinz pe-aici! Așa să ne-ajute Dumnezeu. Și își face cruce. Și după ce închide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
vinil cu mânere de inox, se clatină atât de violent încât se lovește de peretele vopsit galben și cade la loc, zdruncinându-i pe ceilalți doi ocupanți ai canapelei. Aceștia îi adresează priviri urâte, lipsite însă de orice efect. ─ Vaca naibii! Cât dracu’ mai stă acolo! Și se ridică din nou, calculându-și de data asta momentul forței în așa fel încât nimerește drept în ușa cabinetului, în care începe să bată cu amândoi pumnii. ─ Vacă nenorocită! Cât o să mă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
După ceasul de la mână, își privește împrejurimile imediate, apoi, ridicându-se într-un cot, examinează restul universului vizibil. O cameră necunoscută, pe jos mochetă verde, un antreu probabil spre o baie, ferestre cu jaluzelele trase, mobilă de dormitor asortată, unde naiba e? Din baie se aude dușul. Pe jos se zăresc articole de lenjerie intimă pe care le recunoaște. Ca în reclama aia tâmpită. Brusc își aduce aminte, cel puțin o parte, partea dinspre baie. Scutaru a venit la ea acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
s-a încetinit. Restul lumii nu începe munca așa devreme. Sau lucrează în tura a doua. Undeva la câmp, renaște o zi roz-cenușie ca pieptul turturelei ce trage caleașca Afroditei. Și pe șoseaua Cățelu, vine încet dar sigur, hârâind ca naiba și împroșcând fum negru, un autobuz lătăreț, roșu. La fiecare stație, se oprește. Culege astfel una, două, trei, cinci stații de călători buimaci, înghețați tun, învălmășiți prin fum, cel negru de ulei și motorină, cel alb de apă, din pieptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
ades în călătoriile cu autobuzul, lumea e morocănoasă și scârbită, gata să scuipe înjurături și ghionturi. Femeia cu două sacoșe vernil, de pildă, abia așteaptă s-o îmbrâncească puștiul ăla de liceu, ca să înceapă să-l huiduie și să dea naibii ziua de azi și mama lui de guvern și tineretul fără șapte ani de-acasă. Iar liceanul abia așteaptă să deschidă băbătia dracului gura, ca să-i scuipe în față cojile de semințe pe care saliva s-a congelat deja. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

te rog să accepți să fii agent secret american. — Iisuse Cristoase! am zis. Am zis-o cu furie și fatalism. M-am încovoiat brusc, cu capul în pământ. Când mi-am îndreptat din nou spinarea, am spus: — Ridicol! Nu... pe naiba, nu! — Ei bine..., zise el, de fapt nu sunt prea decepționat, fiindcă oricum nu astăzi îmi vei da răspunsul definitiv. — Dacă îți imaginezi că mă voi duce acasă să mai reflectez, am spus eu, te înșeli. Când mă voi duce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
facă cinstea de a-i lăsa pe ei s-o arunce pe prima. Unde o s-o arunce? am întrebat. — În China, foarte probabil, zise el. — Peste alți oameni de culoare? m-am mirat eu. Se uită la mine compătimitor. — Cine naiba ți-a spus că un chinez e un om de culoare? întrebă el. CAPITOLUL OPTSPREZECE FRUMOASA VAZĂ ALBASTRĂ A LUI WERNER NOTH... Helga și cu mine am fost în sfârșit lăsați singuri. Amândoi eram rezervați. Fiind un bărbat destul de avansat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
a schimbat de ani de zile. — Ziua Veteranilor, am informat-o pe Helga când am pornit mai departe. Îi zicea Ziua Armistițiului. Acum e Ziua Veteranilor! — Te supără? întrebă ea. — Of, e o treabă așa de ieftină, așa de-a naibii de tipică, am zis eu. Asta era o sărbătoare în cinstea morților din primul război mondial, dar cei în viață n-au putut să-și ia mâinile lacome de pe ea, au vrut să aibă ei parte de gloria morților. Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

ăsta chiar vrea să știe ce fac, ce să fac, aștept, poftim, aștept, de ce însoțită, de ce însoțită. N-am mai spus nimic, m-am așezat. - Voi doi vă știți, a spus ea. M-am uitat mai bine la geluit, de unde naiba să-l știu, dracu să-l ia. Avea ochelari de soare agățați de un buzunar al cămășii; am observat asta după ce și-a dat jos haina de piele și a aruncat-o pe banca de lemn. S-a auzit un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
și eu te doresc, orbule, și eu vreau să fim iar una și să reaprindem focul dorinței, suntem tineri, Silviu, suntem frământați, suntem oameni, în definitiv, de ce te complici atât, pune-mi mâna pe grumaz, dovedește-mă, fii bărbat, la naiba, ia ceea ce ți se cuvine, acționează, acționează. - Și ce mai faci? am întrebat-o. Ea a tras un fum și s-a uitat o clipă la baterist. Cavalcada de sunetele percutate devenea insidioasă, bubuielile se loveau de pereții plămânilor. S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]