12,372 matches
-
excepționale? De câte ori?". Pe urmă, a făcut un lucru unic până atunci: a povestit cu amănunte! câteva fragmente din propria sa biografie: cum a fost respins și el de o domnișoară de care se îndrăgostise. Maestrul Ludovic L. are un simț narativ desăvârșit, așa că dinspre public au venit numeroase suspine. Iar când a istorisit cum chiar și el, pe vremea cât a fost tânăr și necunoscut, a fost refuzat de către o gazetă, când a trimis acolo un reportaj despre culesul strugurilor de către
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
ale naivității de obârșie ancestrală, într-o lume impură și pervertită de demonizarea perisabilului. Le Paresseux [Leneșul] reactualizează în schimb, meditația existențială în jurul unei atitudini de „sabotare a istoriei”, reflectată epic cam în același mod în care a evidențiat-o narativ și Blaga în Luntrea lui Charon, dar nuanțând mai exact sugestiile și aluziile simbolice din cunoscuta poveste cu iz didactic a lui Creangă. Tot un substrat parabolic și un recurs poematic la semnificațiile satului arhaic românesc se străvăd în „povestea
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
pe care o va scrie A. Pătrunse de fiorul liric al comuniunii cu oamenii întâlniți (țărani mai ales), încercând să le descifreze taina comportamentului în împrejurări insolite, căutând cu dinadinsul faptul ieșit din comun, reportajele se constituie în adevărate nuclee narative, pe care stilul alert, limbajul colorat, gradarea subtilă și mai ales predilecția spre caracterologie le apropie de proza propriu-zisă. Deși independente, povestirile din volumul O zi de toamnă (1997) se circumscriu aceluiași univers cunoscut îndeaproape de autor, satului său natal
ANDREIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285354_a_286683]
-
unii 100% „negativi”, alții 100% „pozitivi” - toți fiind, deopotrivă, eroizați. Combinarea unei scheme cultural-valorice maniheiste și naturalizante (lupta Binelui și Răului, legea celui mai puternic, înfruntarea ca trăsătură a interacțiunii umane din zona interpersonală intimă - ceea ce vedem sistematic în schema narativă a serialelor americane difuzate și de televiziunile din România) cu procedeul tehnic al filmării preferențiale în „plan apropiat” (deci asocierea dintre o anumită schemă narativă și anumite procedee de vizualizare), favorizează reprezentarea violenței și agresivității ca un fapt uman natural
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
înfruntarea ca trăsătură a interacțiunii umane din zona interpersonală intimă - ceea ce vedem sistematic în schema narativă a serialelor americane difuzate și de televiziunile din România) cu procedeul tehnic al filmării preferențiale în „plan apropiat” (deci asocierea dintre o anumită schemă narativă și anumite procedee de vizualizare), favorizează reprezentarea violenței și agresivității ca un fapt uman natural (mai puțin cultural), ceea ce conduce la o reprezentare a violenței televizuale într-o perspectivă apropiată darwinismului social. Consecința mai generală a acestei combinații de schemă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și anumite procedee de vizualizare), favorizează reprezentarea violenței și agresivității ca un fapt uman natural (mai puțin cultural), ceea ce conduce la o reprezentare a violenței televizuale într-o perspectivă apropiată darwinismului social. Consecința mai generală a acestei combinații de schemă narativă și de tehnică a filmării constă, în cele din urmă, în a amalgama până la anulare elementele specifice tramei narative ficționale și a modurilor în care oamenii își fac dreptate. În lucrarea pe larg citată în acest paragraf, Divina Frau-Meigs și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
conduce la o reprezentare a violenței televizuale într-o perspectivă apropiată darwinismului social. Consecința mai generală a acestei combinații de schemă narativă și de tehnică a filmării constă, în cele din urmă, în a amalgama până la anulare elementele specifice tramei narative ficționale și a modurilor în care oamenii își fac dreptate. În lucrarea pe larg citată în acest paragraf, Divina Frau-Meigs și Sophie Jehel (1997) precizează că reprezentarea violenței la televiziune conține cel puțin două abdicări textuale și discursive: 1. Preluarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
fac dreptate. În lucrarea pe larg citată în acest paragraf, Divina Frau-Meigs și Sophie Jehel (1997) precizează că reprezentarea violenței la televiziune conține cel puțin două abdicări textuale și discursive: 1. Preluarea într-o formă pervertită a „contrastului” și „codului narativ” așa cum l-a decodificat Roland Barthes (1970, pp. 24-25 și 266-268). Adică un cod al acțiunii și al reprezentării sale în narațiune, care situează în centrul „povestirii” noțiunea de întârziere-așteptare, adică ceea ce îi ține pe telespectatori cu „sufletul la gură
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
trucuri” ținând de „arta fentării”: răspuns parțial, răspuns suspendat, chiar blocaj al răspunsului. Un joc care exploatează solicitarea implicită a așteptărilor și obișnuințelor telespectatorului. „Dar programele care reprezintă violența pentru violență denaturează noțiunea de întârziere (suspans), confiscând și suspendând jocul narativ al rezolvării și chestionării acțiunilor: interogația asupra lui «pentru ce-ul» lucrurilor este mutată spre «cum-ul» desfășurării lucrurilor, atenția fiind concentrată asupra aspectelor obiectelor (de pildă, arsenalul armamentului folosit), aspectelor corpului (panoplie de corpuri zdrobite, cadavre, răniți etc.) (p.
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
desfășurării lucrurilor, atenția fiind concentrată asupra aspectelor obiectelor (de pildă, arsenalul armamentului folosit), aspectelor corpului (panoplie de corpuri zdrobite, cadavre, răniți etc.) (p. 49). 2. Și logica povestirilor a lui Vladimir Propp (1970) este denaturată în reprezentarea violenței. Din schema narativă complexă a lui Propp se reține în programele violenței televizuale aproape o singură fază/formă, lupta fizică, în detrimentul celorlalte (ajutor, reîntoarcere, recunoaștere, pact înșelător, substituție, răpire, furt, prezentarea, dezvoltarea și restabilirea ordinii, complicare, transfer/căutare, recunoaștere). Prezentarea violenței la televiziune
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
aproape o singură fază/formă, lupta fizică, în detrimentul celorlalte (ajutor, reîntoarcere, recunoaștere, pact înșelător, substituție, răpire, furt, prezentarea, dezvoltarea și restabilirea ordinii, complicare, transfer/căutare, recunoaștere). Prezentarea violenței la televiziune, aproape ca un „dat natural” amplifică și chiar deturnează modelele narative identificate de R. Barthes și V. Propp în alte categorii de povestiri, modele care și ele pun accentul pe acțiune și mai puțin pe personaj: astfel, acțiunea violentă se află în centrul structurii culturale și ideologice de semnificare, iar „violența
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de adresare de „zona intimității” până la punctul confundării lor (ibidem). Combinarea unei scheme cultural-valorice maniheiste și naturalizante (lupta Binelui și Răului, legea celui mai puternic, înfruntarea ca trăsătură a interacțiunii umane din zona interpersonală intimă - ceea ce vedem sistematic în schema narativă a serialelor americane) cu procedeul tehnic al filmării preferențiale în „plan apropiat” (deci asocierea dintre o anumită schemă narativă și anumite procedee de vizualizare), favorizează reprezentarea violenței și agresivității ca un fapt uman natural (mai puțin cultural), ceea ce conduce (după cum
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și Răului, legea celui mai puternic, înfruntarea ca trăsătură a interacțiunii umane din zona interpersonală intimă - ceea ce vedem sistematic în schema narativă a serialelor americane) cu procedeul tehnic al filmării preferențiale în „plan apropiat” (deci asocierea dintre o anumită schemă narativă și anumite procedee de vizualizare), favorizează reprezentarea violenței și agresivității ca un fapt uman natural (mai puțin cultural), ceea ce conduce (după cum afirmă cele două cercetătoare) la o reprezentare a violenței televizuale într-o perspectivă apropiată darwinismului social. Consecința mai generală
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
favorizează reprezentarea violenței și agresivității ca un fapt uman natural (mai puțin cultural), ceea ce conduce (după cum afirmă cele două cercetătoare) la o reprezentare a violenței televizuale într-o perspectivă apropiată darwinismului social. Consecința mai generală a acestei combinații de schemă narativă și de tehnică a filmării constă, în cele din urmă, în amalgamarea până la anulare a elementelor specifice traumei narative ficționale și a modurilor în care oamenii își fac dreptate. Violența nu apare doar ca legitimă (în anumite situații ale povestirii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
cercetătoare) la o reprezentare a violenței televizuale într-o perspectivă apropiată darwinismului social. Consecința mai generală a acestei combinații de schemă narativă și de tehnică a filmării constă, în cele din urmă, în amalgamarea până la anulare a elementelor specifice traumei narative ficționale și a modurilor în care oamenii își fac dreptate. Violența nu apare doar ca legitimă (în anumite situații ale povestirii), ci chiar ca ceva natural, ceva care ține de firea lucrurilor: logica narativă a acțiunii și interacțiunilor violente se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
până la anulare a elementelor specifice traumei narative ficționale și a modurilor în care oamenii își fac dreptate. Violența nu apare doar ca legitimă (în anumite situații ale povestirii), ci chiar ca ceva natural, ceva care ține de firea lucrurilor: logica narativă a acțiunii și interacțiunilor violente se impune ca o logică naturală a lumii reale a oamenilor. Scenarizarea violenței „Televizorul însoțește acum copiii în călătoriile de pe glob chiar înainte ca aceștia să aibă permisiunea de a trece strada.” - Josuha Meyrowitz „Banalizarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
televizuală, cum este cazul UCLA (Center for Communication Policy, condus de Jeffrey Cole). Aceste studii procedează la o analiză calitativă a reprezentărilor violenței urmărind aprecierea: 1. contextului violenței TV; 2. nivelului de gratuitate al scenelor violente; 3. modului de integrare narativă în trama discursivă; 4. formelor de reprezentare a violenței inacceptabile pentru americani, inclusiv cele incluse în desene animate care valorizează excesiv violența („Batman”, „X-men”, „Power Rangers”) sau în seriale difuzate internațional, ca „Texas Walker Ranger”, „X-files” etc. Studiile mai constată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
necesitatea acestei corelații în analizele violenței ficționale. Extinderea acestei corelații la analiza violenței din desene animate s-a impus odată cu trecerea de la desenul animat care se centra pe gaguri, la un desen animat complex, asemănător, de multe ori, în ceea ce privește firul narativ, intriga etc., cu filmele artistice și serialele. Aceasta face ca să devină interesant de aflat nu numai care este cantitatea de violență la nivel general (în „desene animate”), ci și distribuția acesteia pe diferite tipuri/genuri de desene. Grila folosită în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
fost o îmbinare de teoretic cu empiric, încercându-se ca genurile clasice/uzuale de emisiuni ficționale să fie adaptate la desene animate. S-a ajuns la următoarea grilă: gen sit-com, „drum inițiatic”, aventură, de dragoste, extra-toon (desen scurt, fără fir narativ, bazat, în general, pe gaguri), memorialistic, istoric/legendar, informativ/educativ, altul (care?). În programele difuzate de canalul Fox Kids, în întreaga perioadă monitorizată, au fost regăsite doar următoarele tipuri de emisiuni: aventură/acțiune, gen sit-com, memorialistic, drum inițiatic, informativ/educativ
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
genuri de desene animate Sursa: Cercetarea CSMNTC, beneficiar CNA, decembrie 2004. Rezultatele monitorizării violenței ne-au indicat că cele mai violente emisiuni de desene animate, sub aspectul frecvenței scenelor de violență, sunt cele de tip „extra-toon” (desen scurt, fără fir narativ, bazat, în general, pe gaguri). În mod oarecum surprinzător, desenele animate care s-ar încadra în genul sit-com au același număr de scene violente ca și desenele din categoria aventură/acțiune. Un alt rezultat interesant, care justifică percepția publică referitoare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Se au în vedere următoarele contexte de semnificare: contextul gratuității (unde violența este propria ei rațiune; cum ar fi în cazul uciderii oarbe, uciderea în serie etc.), cel logic (în care violența face parte din trăirea realității sau din structura narativă; cum spuneam că este cazul basmului, dar nu numai, o serie de narațiuni utilizând această schemă), cel legitim (în care apar acte de autoapărare, acte ca recompensă și pedeapsă), violența ca avertizare (unde violența este folosită ca prevenție, atrăgându-se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
există o oarecare diferență, în cazul violenței psihologice primele două locuri sunt, aproape la egaliate, ocupate de contextul logic și cel ludic. Aceasta înseamnă că un copil vede în număr aproape egal scene de intimidare psihologică ce decurge din firul narativ și scene de intimidare, de amenințare, de creare a unui disconfort psihologic care sunt decodabile în registrul ludic. EMBED Excel.Chart.8 \s Figura 12. Repartiția diferitelor tipuri de violență (sub aspectul frecvenței) per context de semnificare în cazul canalului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
prin anii premergători primului război mondial și până în prezentul scrierii romanelor, anii ’70 și ’80 ai secolului al XX-lea. În romanele cu acțiune „de epocă”, cum ar fi Dealul viilor, narațiunea amintește - desigur, prin omologii tematice și de tehnică narativă - de un filon romanesc tradiționalist în literatura română. Și sub raportul tipologiei proza lui A. se încadrează unei tradiții, și se poate spune astfel că, de pildă, un Vasile Becherescu, podgorean violent, viclean și lacom (din Dealul viilor), se înseriază
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
De necredzuta viață... sfidează pudibonderia mic-bugheză, ca și albumul Casa cu perdelele lăsate. Autorul alege un subiect „scandalos”, o suită de întâmplări decameronești, având în centru un neobișnuit de viril căpitan Ioniță. Licențiozitatea e atenuată prin proiectarea pe un fundal narativ „în stil de hronic”, după modelul lui Al. O. Teodoreanu. Umorismul se valorifică și în biografiile romanțate, îndeosebi în Cetățeana Tallien, precum și în reportaje și note de drum. Un capitol aparte îl formează scrierile dedicate scenei. Disociind între cronica dramatică
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
scriitor, prin contribuția editorială și critică a lui N. Iorga și a lui Șerban Cioculescu. Autoarea reia toate datele cazului și, după un succint excurs biografic, procedează la o analiză sistematică a elocventului memorial al Drăgușanului, având în vedere tehnica narativă, structura compozițională, semnificația „voiajului”, așa cum se desprinde din Peregrin, pusă în comparație cu semnificația voiajului la predecesorii și contemporanii lui (Alecsandri, Bolintineanu, Filimon, mai vechiul Dinicu Golescu). Diferența specifică în cadrul genului, atunci în formare în literatura noastră, ar consta în faptul că
ANTONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]