3,535 matches
-
a încărcat infinit imaginarul de prezența mamei într-un simbolism de vaste implicații. Și tot acești doi poeți contrazic flagrant clișeele psihanalizei. Deși "răsfățat", în sens pozitiv, de părinți (de mamă îndeobște) Bacovia s-a simțit un "orfan", singur în fața neantului. "Orfan" se pomenește, în cele din urmă, și Grigore Vieru, o dată cu moartea mamei. Până aici ne-am posta pe terenul psihanalizei clasice. Marthe Robert a studiat cele două ipostaze centrale ale orfanului care marchează imaginarul romanesc: "copilul găsit", sub semnul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doilea, copleșit de greutăți și privațiuni la vârsta de aur, realizează o spectaculoasă compensație, impregnându-și imaginarul cu prezența mamei. Verdictul criticului este că amândoi contrazic flagrant clișeele psihanalizei clasice, ceea ce se poate discuta. Amândoi se simt orfani, primul în fața neantului, celălalt la dispariția efectivă a mamei. Brusc, Theodor Codreanu introduce în discuție un nume de referință, Marthe Robert, pentru a susține ipostazele orfanului în spațiul atenție! romanesc. Un atare viraj intempestiv și derutant ține de specialitatea criticului și se înscrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
istorice, denumită postmodernă. Antropocentrismul postmodernist stipulează: ateismul/ moartea lui Dumnezeu, abandonarea sacrului, moartea națiunilor, așezând omului concret în centrul lumii. Lipsit de idealuri, de un centru al ființei sale, trăind un gol istoric, în spatele său și al lumii stă nimicul/neantul. Și totuși postmoderniștii îl proclamă fericit, fiind lipsit de orice constrângere transcendentă. Trăind fără idealuri, omul postmodern nu pare supraom ci mai degrabă un om periferic/subom întrucât tradițiile au murit, arta e un simulacru, un joc steril, amuzant, eternitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acestui fenomen, care la noi se afla pe culme). Chiar teoreticianul Gianni Vattimo își reconsideră poziția, afirmând că arta nu moare ci e într-un continuu amurg și că omul nu poate trăi singur, fără Dumnezeu. În replică la teoria neantului postmodernist, Theodor Codreanu se întreabă cum e posibilă creația din nimic, fără un Creator? Tot el remarcă faptul că, sub amenințarea globalismului, națiunile își cultivă mai puternic tradițiile și specificul. În legătură cu nașterea conceptului de transmodernism, criticul pornește de la observația filosofului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
18 octombrie 2008 Adrian Dinu RACHIERU Drama insignifiației O bogată literatură, fie a "specialiștilor" de fotoliu, fie a eseiștilor sprințari, cercetează firea, specificul, ființa românească, încercând a desluși nenorocul care, cică, ne tot dă târcoale. Spirite înalte, ieșite totuși din "neantul valah", se dovedesc a fi mari colecționari de propoziții negative, observând că imaginarul nostru colectiv e bântuit de angoasele nereușitei. Iar în ultima vreme o puzderie de "ciorănei" (e drept, variante de buzunar, ar spune Eugen Simion) nu obosesc a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
legat destinul de cea care mi-a fost soție devotată 43 de ani. Acum aveam siguranța că, dacă voi dispărea în încleștarea dușmănoasă ce cuprinsese întreaga lume, voi avea posibilitatea să-mi continui existența prin urmașul meu direct. Teama de neant nu mai era așa de grozavă! La sfârșitul lui ianuarie 1943 sunt trimis în concediu. „...Ajung la Buzău pe o vreme de seară, cu ger și promoroacă geroasă...În casa socrului meu, cu negrăită bucurie de mamă, cu o lumină
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cuvinte, iradiind viitoare convorbiri deosebit de amicale, alinându-ne reciproc supărările sau suferințele, mai ales înainte de a afla diagnosticul de la Spitalul militar din București. Încheiam convorbirile cu cele mai alese sfaturi, îndemnuri și urări prietenești. Acum, totul a rămas suspendat... în neant. Nu-mi puteam reveni. Nu am putut dormi... Dimineață, 29 octombrie 2011. La orele 9,30 m-a sunat prietenul și consăteanul nostru, învățătorul Ion V. Tasie din Priponești, care mi-a transmis vestea că în noaptea de 28-29 octombrie
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
aveam și urcam! hai c-a plecat trenul, cît te mai aud mai vorbim, din partea mé ai băut vodca? exagerez din viteză, ființa de pe cîmpuri parcurge stadiul obiectual, expusă la noapte fără protecția geamului și a ferestrei întîmplare, prim efect neantul, ultimul tot neantul, noaptea acoperișul mai negru intrat în ea, șir de becuri roșii de Crăciun, Bacăul intră direct în clădiri, văzduh înțesat de noapte și stăpînit de semnele ei cu lumini, platou de interfluviu ridicat cu dedublarea, nu Rembrandt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
hai c-a plecat trenul, cît te mai aud mai vorbim, din partea mé ai băut vodca? exagerez din viteză, ființa de pe cîmpuri parcurge stadiul obiectual, expusă la noapte fără protecția geamului și a ferestrei întîmplare, prim efect neantul, ultimul tot neantul, noaptea acoperișul mai negru intrat în ea, șir de becuri roșii de Crăciun, Bacăul intră direct în clădiri, văzduh înțesat de noapte și stăpînit de semnele ei cu lumini, platou de interfluviu ridicat cu dedublarea, nu Rembrandt, ci Rembrandt văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
dat cincizeci de mii, trebuia să vii frumos cînd ți-a spus el! criză de autoritate, vorbim noi acasă! bondar șef în cea mai mare oglindă, foarte bine înțeleasă de Florin în intercondiționarea familie, dovadă că stăpînește limbajul în peisajul neant social, alternative nu sînt, pentru ca omul să-și distrugă pînă la capăt propriul mediu, "Mittal Steel" Roman misterul lumini pe geam și ce știi tu, canapé, 50.000! cuvintele aveau la bază inefabilul, continuau prin misterul sensurilor secundare, mă mut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
metoda spațială ne-am redus la singurul nostru aspect călătoria, el ne face restricția libertate, visul acela chiar a fost pe deplasare în timp! "Comcereal SA Vaslui. Baza Băcești" paznicul iese în ilic, scaun la poartă, așează-te bătrînește, Noica neantul occidental, cum să scape Noica de neant rămîne, cine s-a mai urcat? s-a văzut, s-a văzut! vorba deschiderea la evidențe, ora 4,08 cine eram, ce gîndeam, ce ni s-a cerut nouă! Dagîța în rînduirea imprescriptibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
nostru aspect călătoria, el ne face restricția libertate, visul acela chiar a fost pe deplasare în timp! "Comcereal SA Vaslui. Baza Băcești" paznicul iese în ilic, scaun la poartă, așează-te bătrînește, Noica neantul occidental, cum să scape Noica de neant rămîne, cine s-a mai urcat? s-a văzut, s-a văzut! vorba deschiderea la evidențe, ora 4,08 cine eram, ce gîndeam, ce ni s-a cerut nouă! Dagîța în rînduirea imprescriptibilă, legea lipsește propusă la fiecare pas, cf.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
contextul progreselor economice și spirituale care definesc această perioadă, occidentalii au fost cuprinși de o febră a construcțiilor, însă arta "nouă", născută, în multe privințe, la "comandă socială" și sub semnul fervorii religioase a populațiilor creștine, nu a apărut din neantul timpurilor barbare. Ea își află, dimpotrivă, rădăcinile într-o lungă tradiție, căreia îi preia gusturile și tehnicile. Primul val este acela al arhitecturii și dccorațiunilor "romane". Arheologii și istoricii secolului al XIX-lea au calificat cu acest epitet arta Occidentului
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Este minunat! Am ajuns să fiu eu însămi M-am regăsit în toată splendoarea mea Cât mă bucur acum Că tu ești departe de sufletul meu Însă, cel mai mult contează Că nu îmi vei mai umbri sufletul. AM IUBIT NEANTUL Am iubit ce am vrut Însă, nu ce am avut! M-am mințit atâția ani Cum că ești al meu Dar de fapt, tu nu ai existat Chiar din prima clipă Tu ai profitat de “neștiința” mea A fost păcatul
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
am învins suferința Născută din nechibzuința-mi Și am câștigat “dreptul la viață”. Ce mă face să zâmbesc din nou Este faptul că am avut puterea ... Să îți dau drumul din sufletul meu Cu toate că mi-a fost greu! Am iubit “neantul” Credeam că iubesc un om Însă tu nu te-ai lăsat Până ce nu mi-ai arătat, realitatea. Însă ai făcut-o prea târziu Deja îți dedicasem o bună parte din viața Cu un preț prea mare pentru mine Și inexistent
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Fostul corp” coboară. Corpul nu mai simte Celulele au murit Sufletul meu “simte” Cum teama a dispărut. Sunt sub D-zeu Deoarece mă încred în El Și deasupra tuturor Celor care, încă mai plângeți Lângă trupul meu. Lumină, culoare și neant Este minunat! Nu vă pot spune mai multe! Veți descoperi singuri aceste “lucruri”. BANII Există oameni care trăiesc pentru a mânca, și oameni care mănâncă pentru a supraviețui. Diferența dintre aceste două categorii o face chiar mentalitatea lor, modul cum
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
într-un fel, acest fapt are șanse de valabilitate: datorită dominației judicative, însă. Numai că aici nu mai este vorba despre ceva strict formal, așa cum este vorba, preeminent, în orizontul dictaturii judicativului, ci despre altceva: eveniment, act, survenire, ivire (din neant!), surprindere, cruzime (frăgezime), hybris generator de "nou", răsărire etc. Timpul reprezintă toate acestea la un loc: de aceea el este determinat, apărând ca o ființare anume, care de fiecare dată este ea însăși și nu altceva. Ființarea căreia îi este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Puștiul umblă cu iuțeală și în coș curg bani după bani. Cu dexteritate scoate cîte un pumn și-l bagă într-un imens buzunar. Ca să nu fie prea plin coșul. Profesorul continuă să vorbească rar, cu o privire pierdută în neant. Lacrimi încă mai curg, deși nu ca la început. Torn cele trei monede în coșuleț ferindu-mi privirea de ochii puștiului. Acesta mă fixează cu ochii și devine stană de piatră. Mă uit pe geam, dar țîncul ține întins coșul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
datorie împlinită fără corolarul bucuriei. Sensul vieții nu trebuie resimțit drept corvoadă. B. Nici o suferință fără exercițiul corelativ al răbdării. Răbdarea e un mod eficient de a căuta sensul, de a-l aștepta. C. Nici o bucurie fără intuiția extatică a neantului supra luminos dindărătul ei. D. Balastul unei vieți nu poate dizolva sensul ei și nu trebuie disprețuit. El se lasă încorporat, ca soclu, în construcția finală. II DESPRE LUCRURILE CU ADEVĂRAT IMPORTANTE Autenticitate Când spunem despre cineva că este „un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nobil al suferinței, despre curaj și despre neobosita protecție dumnezeiască nu sunt nici măcar auzite, darmite asumate terapeutic. Efectul lor e mai curând iritant. Disperarea se preschimbă rapid în blasfemie: cu alte cuvinte, din dramă circumstan țială, ea devine metafizică a neantului. Sentințe de tipul: „Viața e, totuși, frumoasă!“, „Toți trecem, uneori, prin situații grele, dar nu trebuie să ne pierdem cu firea!“, „Gândește-te ce copii minunați ai“, sau „Ferească Dumnezeu de mai rău!“ nu fac decât să adauge exas pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
teribilă, monșer! Să ne trezim! Să ieșim la bă taie! Cu drepturile omului pe icoane călcând. N-o vom duce mai bine, dar vom muri corect politic, cu ochii pe un perete gol și cu onoarea „reperată“. Vom înfrunta, extatic, neantul liberei cugetări. Moarte și demnitate În ultimii ani, tot mai multe organizații civice militează pentru dreptul fiecăruia de a și alege momen tul morții, atunci când o maladie incurabilă sau o suferință atroce devin dezumanizante și împovărătoare pentru cei din jur
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ai, la rândul tău, propriul tău traseu, proiectele tale, prioritățile tale. Își însușesc timpul tău și se joacă, impetuos, cu nervii tăi. Îți fac agenda. Exiști pentru a-i sluji. Fără să-și dea seama, te tratează ca pe un neant util. Neant, pentru că, substanțial, nu dau doi bani pe existența ta, pe libertatea ta, pe dreptul tău de a decide singur ce vrei și ce nu vrei să faci. Dar neant util, pentru că poți căpăta o funcție în viața lor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
rândul tău, propriul tău traseu, proiectele tale, prioritățile tale. Își însușesc timpul tău și se joacă, impetuos, cu nervii tăi. Îți fac agenda. Exiști pentru a-i sluji. Fără să-și dea seama, te tratează ca pe un neant util. Neant, pentru că, substanțial, nu dau doi bani pe existența ta, pe libertatea ta, pe dreptul tău de a decide singur ce vrei și ce nu vrei să faci. Dar neant util, pentru că poți căpăta o funcție în viața lor. Le poți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să-și dea seama, te tratează ca pe un neant util. Neant, pentru că, substanțial, nu dau doi bani pe existența ta, pe libertatea ta, pe dreptul tău de a decide singur ce vrei și ce nu vrei să faci. Dar neant util, pentru că poți căpăta o funcție în viața lor. Le poți scrie o prefață, le poți lansa o carte, le poți face rost de o slujbă, de o editură, de o bursă, de o relație. Sau, pur și simplu, le
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Îndruma, nu există; sau doarme, ceea ce-i totuna. Decât doar În mitologie. Sau ca antiteză a mea - Îmi remarcați generozitatea? -, constituind o antinomie ce susține o viață care nu e decât o oscilație Între antiteticele naștere și moarte. Izvor și neant. Ambele, ca și gradientul dintre ele, doar experimente... Dar să vă liniștesc. Sunteți un fel de specie Încă nouă... ce Înseamnă 25 de mii de ani, În fața unei sute de milioane cât au dăinuit dinozaurii? Iar Natura mai are multe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]