5,491 matches
-
e rău pentru niște pelerini. Care e vrăjitoria? Cum le-ați venit de hac? Tocmai voiam să le răspund, când Bovo a venit în mare goană. - Nu trageți, sunt prieteni. Era contrabandistul Marcello, care venea să le dea sare acelor nefericiți. Nu fiindcă ar fi fost deosebit de bun și de generos, ci fiindcă de la leproși și de la ceilalți loviți de morb, care încă erau pe picioarele lor, primea informații despre mișcările trupelor bizantine în zonă. Arcurile au fost lăsate în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-i crească faima, de îndată ce a fost ales rege, fără s-o repudieze totuși, sub pretextul sterilității, a surghiunit-o la mănăstirea de femei Sant’Eustorgio, în afara zidurilor orașului, și și-a umplut patul de concubine. În pofida stării ei de ostatică nefericită și umilită, Gundeperga era la curent cu tot ce se întâmpla și, exercitându-și puterea din mănăstire, întreținea relații epistolare, secrete și necontenite, cu papa Onoriu și cu Dagobert, regele francilor. Își păstrase de asemenea importante relații politice și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că era bine să dispar o vreme din Brescia, drept care m-am instalat într-o casă din vecinătatea mănăstirii. Trebuie să spun imediat că succesul nu mi se datorează decât în mică parte. Ea mânca și se îngrășa din pricină că era nefericită și singură, ceea ce a înțeles perfect, și nu voia decât să fie ajutată să se elibereze ce acel lințoliu de grăsime. S-a străduit din răsputeri, dar a început să se hrănească corect. Am chemat de la Brescia negustori cu stofe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se vor stabili iarăși legăturile dinainte, se vor restabili Într-o asemenea măsură Încât eu nu voi simți vreo schimbare În viața mea. Dumneavoastră poate sunteți nefericit, dar eu nu am nici o vină și de aceea nu pot să fiu nefericită. Lev Tolstoi, Anna Karenina prima oră Turnul din beton armat se Înălța În Întuneric, scorojit și sinistru În lumina rece a lampioanelor. Țâșnea, ca un ultim avanpost al orașului, Între o pajiște presărată cu băncuțe și un teren viran pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care desfigurează chipul rotofei al lui Kevin și-l face să pară dezorientat și orb. Maja Își dădu seama, În clipa aceea, că tocmai acel bandaj reprezenta motivul interesului arzător și secret pe care Îl simțea Camilla față de acel copil nefericit și ridicol și lipsit de relații sociale. Camilla, dezamăgită. Dezamăgirea ei, prima din viață, o găsește cu totul nepregătită și-i va strica petrecerea de aniversare. E important ca petrecerea să reușească. E important ca fiul lui Buonocore să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
toate astea? Că nu fusese reconfirmată? Contractul ei se termina În 14 mai. Mai erau zece zile. Lucra pentru compania aceasta de șase luni. În decembrie, anul trecut, se oferise să facă schimbul de pe douăzeci și cinci. Petrecuse un Crăciun trist și nefericit, cu căștile pe urechi, În timp ce copiii desfăceau cadourile la casa fratelui ei din Ladispoli - și chiar Îi reproșaseră, Kevin refuzase să-i vorbească două zile de supărare. Nu-și luase nici măcar o zi pe caz de boală. Nici măcar pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
asta. Există Întotdeauna cineva care să aibă grijă de ea. De altfel, contează calitatea timpului pe care Îl petrec alături de ea. Va Înțelege asta când va fi mare. N-ar ști ce să se facă având o mamă frustrată și nefericită. Când m-a văzut la televizor alături de Hillary Clinton era atât de fericită și de mândră de mine. Dacă trebuie neapărat să vină și Kevin Buonocore, măcar să fie prezentabil. Adică așa, ca toți ceilalți. Era atât de comic din cauza plasturelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
meniul l-a ales Kevin, cotlet și cartofi prăjiți, imaginează-ți, spuse Emma deschizând portiera. Mașina lui Sasha mirosea a mentă. Scaunele erau acoperite cu pânză albă. În aparat, iubitul fantomatic lăsase Eternal Caballé. Carcasa CD-ului Înșiruia titlurile: Trăiește nefericit alături de ea. Eu sunt umila ta umbră. Mereu liberă. Mon cœur s’ouvre à ta voix. Sasha se așeză la volan, Își Înfipse degetele În ochi și Își scoase lentilele. Cu un gest eliberator, care Îi provocă o mare plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe care ea i-o Împărtășise, Își ridică privirea și Întâlni lumina ochilor ei. Erau strălucitori de fericirea aceea nouă și necunoscută. Înghiți În sec, uimit. Trădat. — De ce nu mi-ai spus? — Pentru că tu nu voiai, răspunse Camilla nespus de nefericită. O strânse În brațe. Respirația ei Îi aburi ochelarii și chiar În clipa aceea, În timp ce-și măcina sufletul la gândul fiicei pierdute și se Întreba cum putea s-o recucerească, cum putea s-o răpească de la petrecerea nunții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poarta Mănăstirii Snagov, simțise pentru prima oară această legătură. Îl considera vinovat, știa că e un ticălos, însă suferința lui, lacrimile, cuvintele venite parcă dintr-o altă existență, parfumată și inaccesibilă, l-au făcut pe Zogru să se simtă la fel de nefericit ca și Ioniță, înrudit cu nefericirea lui și bucuros că are loc în mintea și în sufletul acestui om. Nu l-a cunoscut în timpul vieții, e-adevărat, dar tot așa este că l-a cunoscut prin toți ceilalți pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îl puteau ține captiv. Stătea în sângele lor 40 de zile fără să poată ieși, până când aceia mureau, iar abia atunci era din nou liber. Se mai putea să evadeze și în alt mod, mai riscant și cu un deznodământ nefericit. Anume dacă pleca departe, dincolo de zona viețuirii sale, cum s-a întâmplat în 1912, când, agitat și imprudent, Zogru a nimerit din greșeală într-un hahol beat și n-a mai putut să se elibereze până când omul n-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
supravegheze astfel, să vadă cum evoluează lucrurile, dar mai ales stătea aci pentru că era gelos pe Andrei Ionescu. Nu putea să abuzeze, nu voia să intre în sângele lui prea des, dar nici nu putea să stea deoparte, era agitat, nefericit, dar aștepta cu sufletul la gură s-o vadă pe Giulia. Și chiar a apărut la timp. Avea o geacă fistic peste jeanșii Kenvelo și părul căzut pe umeri ca o plasă de pescuit. Zogru se uita spre ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-i nimic, o să mă tot vezi. Ce-o fi cu omul încununat de suflete? Fantoma s-a uitat în direcția arătată și a răspuns privind la Zogru, care se așezase pe căpătâiul unei cruci: - Ce să fie? E un om nefericit. Vine la mormântul unei femei care a murit în aceeași zi cu mine, a iubit-o după câte se vede, dar vine noaptea, pentru că nu vrea să-l știe nimeni. - Și de ce îl înconjoară atâtea suflete? - N-am idee. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din tot sufletul ca ea să-l audă, dar se temea că dincolo de moarte nu mai există nimic. La câțiva zeci de metri, Zogru tremura discret, îngrozit de un bărbat îngenuncheat lângă o cruce. 25. Achile Vintilescu era un om nefericit de multă vreme, nu doar de câteva luni, de când murise femeia pe care o iubea, ci de la începutul vieții lui, căci se născuse cu creastă și coarne. Nu era ceva chiar de neascuns, dar nici viață comodă nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era riscantă, mai ales că românii nu stau pretutindeni în grupuri atât de compacte ca în cartierul Bucovina. Să se ducă după Andrei Ionescu la Paris ar fi fost, cu siguranță, o nebunie. Situația lui de captivitate îl făcea uneori nefericit. Visase în multe rânduri călătorii fabuloase în locuri imaginate, citite în cărți ori văzute în filme. Dar experiențele avute îi înfrânau elanul. Nu suporta să piardă contactul cu istoria și cu oamenii de care se atașa. Poate că nu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Iar să facă un copil îi era de-a dreptul groază. Îl vedea uneori pe Cristi ieșind ori intrând în scară și-i venea să plângă de furie. Îl ura din tot sufletul și ar fi vrut să-l vadă nefericit, ajuns pe drumuri, la mila ei. Îi mai trecea timpul și cu astfel de povești pe care le inventa ca să-i vină inima la loc. Următoarele două săptămâni au trecut ca o doctorie înghițită cu de-a sila. A stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
proiecția continuă cu o pasăre zbătându-se în colivie, un montaj cu butoaie și vopsea roșie curgând pe jos, sugerând a fi o mare pată de sânge etc., nu mi-au putut schimba proasta impresie despre noua tendință a artei, nefericita idee de a combina vestigiile arheologice cu așa-zisa artă a sec. XXI, ba, din contră, mi-a creat o stare de disconfort și nefericita impresie că mă aflu în fața unui al unui film de groază nereușit, creat de un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de sânge etc., nu mi-au putut schimba proasta impresie despre noua tendință a artei, nefericita idee de a combina vestigiile arheologice cu așa-zisa artă a sec. XXI, ba, din contră, mi-a creat o stare de disconfort și nefericita impresie că mă aflu în fața unui al unui film de groază nereușit, creat de un individ fără talent, care nu o are nici în clin, nici în mânecă cu regia, dar s-a găsit în treabă! E ca și cum ai dansa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
făcea neliniștită. Văzând că nu răspund, a venit în fața mea. Avea cearcăne la ochi, aceștia fiind obosiți, părul era dezordonat, iar asta îl făcea și mai atractiv decât era deja, fir-ar... Ce s-a întâmplat aseară a fost un nefericit accident și... Am spus deja, ”nu se va mai repeta!” L-am întrerupt crezând sau poate sperând să fi vrut să spună același lucru, însă el doar m-a privit nedumerit și m-a aprobat: Bine, văd că știi teoria
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cealaltă. Zilpa servea mâncarea. - Parcă ziua nu se mai termina, spunea Lea. Nu puteam fi văzută sub văl și nici eu nu vedeam prea bine, dar cum ar fi putut Iacob să nu-și dea seama că eram eu? Așteptam nefericită să mă dezvelească, să sară și să spună că a fost înșelat. Dar n-a făcut-o. A stat doar foarte aproape de mine, destul de aproape încât să simt căldura coapselor lui lipite de ale mele. A mâncat miel și pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zi după zi, a zdruncinat-o iar pe Rahela. Ea era doar mătușa, cea neroditoare, cea lăsată la o parte. Dar acum nu mai blestema cerul și nici nu le mai împovăra pe surorile ei cu lacrimi. Stătea, mult prea nefericită ca să mai plângă, sub salcâm, copacul sacru al Innanei, unde se adunau păsările la apus. Se ducea la Așera si se prosterna în fața zeiței, care rânjea cu gura întredeschisă, și-i spunea „Fă-mă să am copii sau dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ea, jelindu-și deja fiul care n-avea să-și cunoască mama. O să trăiască așa cum am trăit și eu, orfanul unei concubine, bântuit de coșmarul unei mame reci și moarte. Nefericitul de el, plângea ea, fiu nefericit dintr-o mamă nefericită. Inna și Rahela s-au aplecat deasupra ei ca să vadă de unde venea această nouă durere. Inna i-a luat mâna Rahelei și a pus-o pe burta Zilpei și i-a arătat că mai era un copil acolo. - Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că va avea inspirație. - Munții ne vor proteja de vânturile rele, a spus Lea cu înțelepciune. - Trebuie să găsesc o femeie de pe aici ca să-mi arate ce au de oferit dealurile astea, a spus Rahela către Inna. Doar Bilha părea nefericită acolo, la poalele lui Ebal, muntele sub care aveam să ne întindem corturile. - E așa de mare, a suspinat ea, mă simt pierdută. Am ridicat cuptoare și am pus semințe în pământ. Turmele s-au înmulțit și încă trei dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu cea mai mare grădină din ținuturile de la sud. M-a îmbrățișat și m-a ținut de mână de multe ori în zilele de dinainte de plecare. Își purta bărbia ridicată ca nu cumva să cred eu că era înfricoșat sau nefericit, deși, bineînțeles, el era doar un băiețel, care își părăsea mama și casa pentru prima oară. L-am sărutat pentru ultima oară în grădină, lângă bazinul unde se uitase de atâtea ori cu încântare la pești și la rațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aducem pe lume o mie de copii. Am împachetat ce aveam în cutia de la Benia, care se făcuse și mai frumoasă cu cât lemnul se decolorase cu timpul. Când am închis capacul, am răsuflat ușurată că scăpam de un viitor nefericit. În noaptea dinaintea plecării din casa lui Nakht-re, am stat în grădină, m-am plimbat în jurul bazinului, mi-am trecut mâna peste fiecare copac sau tufiș, am tras adânc în piept mirosul lotusului în floare și al trifoiului înflorit. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]