3,041 matches
-
intervine pe neașteptate, iar comunitatea Îi identifică sursa Într-un act anterior de vrăjitorie, efectuat de o persoană din mediul social apropiat. Fenomenul de identificare a vrăjitorului sau vrăjitoarei poate conduce fie la acceptarea „normalității” vrăjitoriei, fie la puseuri de negare: atât În societățile simple, cât și În cele complexe au loc periodic mișcări Împotriva unor indivizi sau grupuri: Cele mai multe forme de acuzare se integrează Într-una dintre următoarele categorii: a) acuzatorii și acuzații sunt persoane apropiate, rude sau vecini, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cultură În alta. În plus, Bruce Kapferer consideră că actele magice au atât rolul de a modifica natura, cât și de a exprima și a comunica anumite aspirații individuale sau de grup: ca și riturile care instituie intervale liminale de negare a ordinii sociale consacrate, actele magice instituie, În practică sau În imaginar, logici sociale alternative, oferind soluții de negare, refuz și, mai ales, schimbare a practicilor și ierarhiilor sociale existente: Acest proces este unul care nu se subordonează niciunui sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și de a exprima și a comunica anumite aspirații individuale sau de grup: ca și riturile care instituie intervale liminale de negare a ordinii sociale consacrate, actele magice instituie, În practică sau În imaginar, logici sociale alternative, oferind soluții de negare, refuz și, mai ales, schimbare a practicilor și ierarhiilor sociale existente: Acest proces este unul care nu se subordonează niciunui sistem rațional și niciunor reguli: mai degrabă el devine un proces În momentul de fuziune sau intersectare a diferitelor registre
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
existenței profane și manifestări tipice pentru contactul cu sacralitatea. În plus, pelerinajul mediază Între formele culturale elitiste și cele populare, legând Într-un proiect religios clasele sociale diferite (la fel ca și carnavalul, care face Însă acest lucru din perspectiva negării, a derizoriului și a ludicului). De asemenea, trăirile pelerinilor sunt asemănătoare experiențelor specifice riturilor de inițiere prin elemente morfologice precum asumarea unui rol și negarea rolurilor sociale anterioare, așteptarea unei transformări, intensitatea experiențelor, recunoașterea și consacrarea de către grup a noii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
clasele sociale diferite (la fel ca și carnavalul, care face Însă acest lucru din perspectiva negării, a derizoriului și a ludicului). De asemenea, trăirile pelerinilor sunt asemănătoare experiențelor specifice riturilor de inițiere prin elemente morfologice precum asumarea unui rol și negarea rolurilor sociale anterioare, așteptarea unei transformări, intensitatea experiențelor, recunoașterea și consacrarea de către grup a noii identități sociale, crearea unui cadru ritual care oferă șansa unei reevaluări a reprezentărilor culturale specifice mediului originar, o mitologie specifică organizată În jurul unor teme precum
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
esențiale variază Însă de la un autor la altul: performanțe artistice, farse și dramatizări hilare, forme de amenințare simbolică, defilări marcate de acte și declarații licențioase, travestiri, consum excesiv de băutură, spectacole stradale improvizate (D. Gilmore, 1998, pp. 16-26); mascări, acțiuni de negare a ordinii, relații ambivalente Între sexe, manifestări efemere, care neagă statusurile și rolurile sociale și accentuează ideea de libertate (C. Humphrey, 2001, pp. 40-42); inversarea normelor sociale, parodierea formelor de exercitare a puterii, exagerarea (excese ale unor gesturi licențioase, excese
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puterii: normele de obediență sunt ignorate, formele de respect sunt negate și parodiate, Însemnele puterii sunt luate În râs. În acest sens, analiza riturilor caiqa, performate de indienii Heiltsuk de pe coasta de nord-vest a Americii de Nord, relevă caracterul de contestare, de negare simbolică a puterii politice sacre (nawalak) atribuite șefilor de clan: În general, rolurile sociale devin subordonate rolurilor rituale În timpul unui caiqa. Poziția de șef și de nobil este, momentan, anulată. Numele famililor nobile sunt Înlocuite cu nume hilare sau obscene
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ipostaze fictive ale realului), și prin concursuri, ca exces al forței (adică al potențialului, aparent fără obstacole, al puterilor tinereții). La acestea ar trebui adăugat excesul sonor (cântece sau zgomote amplificate până la limita suportabilului), blasfemiile și sacrilegiile (ca excese de negare a autorității religioase și politice) și excesul de consum alimentar (consumarea ostentativă, Într-o „nebunie” a risipei și ignorării grijilor zilei de mâine, a alimentelor și băuturilor). Excesul carnavalesc este interpretat de Bahtin ca o „victorie a josului material corporal
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu a fost decât foarte rar politizat sau progresist”. Încercând depășirea acestor polarități, Mihail Bahtin (1974), urmat și de unii antropologi, precum Roberto Da Matta (1991), a propus o viziune a carnavalului ca sinteză a artei și a vieții, a negării și afirmării ordinii, a sacrului și profanului, a aspirațiilor individuale și a constrângerilor sociale. În felul acesta, carnavalul ar fi un limbaj care afirmă viziunea asupra lumii specifică pentru cultura populară. Comentând rolul figurilor grotești care populează universul carnavalului, Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
era acum expusă În fața tuturor - or, aceasta se asocia cu dezumanizarea, fie prin regresia În animalic, fie prin excluderea din rândul comunității sociale (D. Regnier-Bohler, 1995, pp. 78-88). Bărbatul tras de femeie era pus Într-o situație nu doar de negare a rolului social de conducător al familiei, ci și a statutului său ontologic: el era plimbat asemenea animalelor duse la păscut sau la târg. Biciuirea lui nu era numai o pedeapsă corporală, ci și o formă de umilire, deoarece pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Revoluției În România. Alteori, În spațiul urban sunt Înălțate monumente care evocă faptele, locul, eroii și momentele respective: panteon, arc de triumf, statui, edificii religioase. Relevant În acest sens este procesul de monumentalizare inițiat de puterea sovietică: el implică o negare a sistemelor simbolice și ritualice precedente - imaginarului politic (țarist), imaginarul religios (ortodox) și imaginarul cultural (folcloric) - specifice formelor sociale precomuniste și Înlocuirea lor cu un sistem nou. Diferite studii consacrate acestui fenomen (C. Arvidsson, L.E. Blomqvist, 1987; A. Brossat, 1990
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au ales vechiul centru al Varșoviei, cu Catedrala și Palatul regal. Acest spațiu, și el sacru pentru națiune, simboliza continuitatea națională și tradiția eroică, trecutul glorios și valorile patriotice, precum și legătura dintre patriotism și religie. ș...ț Parada contestatară reprezenta negarea structurală a riturilor de stat rigide. Era era slab organizată, spontană, nu avea limite spațiale și temporale fixe. ș...ț Caracterul puțin structurat al demonstrației, În contrast cu rigiditatea paradei oficiale, simboliza contestarea ordinii sociale (Z. Mach, 1993, pp. 164-166). Inaugurările și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lumi nu pot fi mișcați de poeți. La cântecele lor de jale ei cască. Eroii din operele lor sunt considerați niște proști, iar în fața poeziilor religioase tiranii adorm. Ei se tem de un singur lucru, batjocura." 62. Atitudinea critică de negare și refuz subversiv a unei ordini universale, percepută dureros ca antagonică și injustă, este întemeiată pe o concepție filosofică ale cărei extremități temporale sunt stoicismul epocii romane, ca punct de reper al metodei de temperare a disperării prin deviații comice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
societatea românească la cunoașterea de sine și la o cunoaștere morală. Dialogurile lui din comedii și din momente au ceva din arta dialogului socratic"76. Această atitudine condescendentă pornește de la credința orgolioasă în propria superioritate care-i girează actul acuzator, negarea prin ridiculizare, prin demascarea făcută cu o mânie abia reținută: "Râsul său nimicitor face să explodeze ca niște baloane de săpun toate închipuirile vidului, de la demagogia vorbelor deșarte și umflata hagiografie națională, până la falsa cultură, falsul civism, falsa prietenie și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ți-l prezint. Îl cheamă Mârzac.98 În dramaturgie, un anumit interes poate capta comedia într-un act, un prolog și două tablouri Actul al șaselea, în care D. D. Pătrășcanu parodiază piesa shakespeariană Romeo și Julieta, amuzându-se prin negarea finalului tragic arhicunoscut și continuarea poveștii de dragoste prin imaginea infernului conjugal în care gelozia și plictisul pregătesc terenul unor adultere în paralel. Spre deosebire de piesa lui G. Ranetti, Romeo și Julieta la Mizil, centrată pe conflictul de natură politică între
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
clară dispunere muzicală 17 a celor câtorva teme majore presa, educația, mutatul etc.prezentate în altă cheie de "interpretare". În afară de executarea scripturală a unei invariante andante, allegro, scherzando, etc., tehnica temei cu variațiuni presupune reluarea prin amplificare, parafrazare, contrazicere sau negare, sugerând relativizarea adevărului și pluriperspectivismul. Este, astfel, o prefigurare a tehnicii palimpsestului, a "șirului de oglinzi" sau a "păpușilor îngropate una într-alta", toate marote compoziționale ale târgoviștenilor. Formula romanescă a lui Radu Petrescu se bazează în totalitate pe simultaneism
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să scoată din literatură tocmai partea vie, incitantă, esențială, a „formalizat-o”. Alături de formalism, Tzvetan Todorov consideră că nihilismul și solipsismul au stat la baza „declinului”, „crizei” literaturii. Nihilismul, specific post-structuralismului, ajunge la ideea că literatura este o „reprezentare a negării” în măsura în care „realitatea” lipsită de iluziile ordinii și ierarhiei ar fi o imanență, a cărei conștiință nu poate decât să ducă la disperare. Adevărata literatură este, din perspectivă nihilistă, revelarea lipsei de adevăr. Perspectiva e demitizantă. Solipsismul revine la numirea poeticii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
putere, exercitată prin dominare, este devastantă atât la nivel individual, cât și la nivel social; reprezentarea răului ca pe o lipsă a binelui: puterea răului nu oferă o imagine despre viața reală, ci o viziune aparentă despre viață; răul este negarea oricărei expresii a iubirii, izolarea de ceilalți se învecinează cu moartea. Mesajul „religios” al basmelor, după Tolkien, constă într-un îndemn semnificativ: nu negarea suferinței și a durerii, a posibilităților unei înfrângeri, ci refuzul disperării și negarea înfrângerii finale. În
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
răului nu oferă o imagine despre viața reală, ci o viziune aparentă despre viață; răul este negarea oricărei expresii a iubirii, izolarea de ceilalți se învecinează cu moartea. Mesajul „religios” al basmelor, după Tolkien, constă într-un îndemn semnificativ: nu negarea suferinței și a durerii, a posibilităților unei înfrângeri, ci refuzul disperării și negarea înfrângerii finale. În reflecția noastră de până acum am relevat câteva interpretări neadecvate, aproximative, care refuză să vadă Cartea Apocalipsului în globalitatea ei. De aceea avem de-
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
viață; răul este negarea oricărei expresii a iubirii, izolarea de ceilalți se învecinează cu moartea. Mesajul „religios” al basmelor, după Tolkien, constă într-un îndemn semnificativ: nu negarea suferinței și a durerii, a posibilităților unei înfrângeri, ci refuzul disperării și negarea înfrângerii finale. În reflecția noastră de până acum am relevat câteva interpretări neadecvate, aproximative, care refuză să vadă Cartea Apocalipsului în globalitatea ei. De aceea avem de-a face cu o cheie de lectură tipologică sau tendențioasă care vrea să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ce proiectează persoana în afara ei însăși și o împinge spre celălalt sex. Astfel, sexualitatea reprezintă în realitate, în propriul trup, condiția nevoiașă (săracă) a persoanei. Răspunsul în fața nevoii, totuși, are loc în diverse moduri care, în mod fundamental, trec prin negarea alterității sau a acceptării depline”. Este evidentă originea celor două roluri care include reciprocitatea de interese, de preocupări, de înțelegere, de acceptare reverențială și de dialog sincer, care nu confundă identitatea personală cu rolul recunoscut și acceptat cu iubire și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
economic (real), cât prin faptul că subminează credibilitatea democrației și posibilitatea de a întemeia dezvoltarea ei pe baza proceduralizării acțiunii publice. După cum subliniază Antoine Garapon: "Corupția este pentru democrația juridică ce era sperjurul în societatea bazată pe onoare, adică exact negarea ei. [...] În democrație, ea amenință întregul edificiu, distrugând însăși condiția de existență a sistemului: respectarea regulilor jocului"466. Lupta împotriva corupției arată concret că dezvoltarea politică și dezvoltarea juridică a democrației sunt interdependente. Intensificarea democrației locale și creșterea numărului de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să părăsească teritoriile dezmoștenite, politica orașului francez își pune problema cum să rețină acolo funcționarii din serviciile publice care activează în speranța că salvează aparența unui teritoriu ca oricare altul. Generozitatea instituțiilor față de cei mai săraci apare astfel ca o negare a capacității lor de a se încrede unul în celălalt și de a se responsabiliza împreună pentru "a face societatea". Această demistificare a conștiinței noastre republicane nu ne scutește să dăm dovadă de vigilență în fața riscurilor pe care cecitatea democratică
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
epuizarea diferitelor formule de participare care i-au fost asociate au subliniat dificultatea de a pune în act o organizare politică care îi neglija pe reprezentanții tradiționali ai suveranității populare, mai ales primarii. În principiu, administrarea consultativă ducea la o negare a politicii, procedând ca și cum știința experților putea face abstracție de interesele particulare în căutarea interesului general. Această ocultare a conflictelor de interese și a mizelor puterii care le însoțeau făcea proiectul de modernizare cu atât mai ambiguu, cu cât politicile
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în Albert Mabileau și Claude Sorbets (coord.), Gouverner les villes moyennes, Bordeaux, Pédone, 1989. 322 Christian Le Bart, "Sur l'intervention économique des communes", în Politix, nr. 7-8, octombrie 1989, p. 106. 323 Afirmație care antrenează o amuzantă muncă de negare din partea dircomilor care insistă să convingă de disjuncția netă dintre comunicarea instituțională a orașului și aceea a primarului. A se vedea Robert Tixier-Guichard, Daniel Chaise, Les dircoms. À quoi sert la communication?, Enquête, Paris, Seuil, 1993. Capitolul 9 din această
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]