5,657 matches
-
Fără a mai socoti că zilele treceau astfel mai repede și că, în situația în care se afla întregul oraș, se putea spune că fiecare zi care trecea îl apropia pe fiecare om, dacă nu murea între timp, de sfârșitul nenorocirilor. Rieux a trebuit să convină în acest punct că aici era ceva adevărat, dar, cu toate astea, că era vorba de un adevăr puțin prea general. LA UN MOMENT DAT, RAMBERT SE AGĂȚASE DE O SPERANȚĂ. PRIMISE DE LA PREFECTURĂ UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de altă parte, când Tarrou se întorcea seara, era întotdeauna sigur că o să întâlnească figura întunecată a paznicului de noapte care se plimba de la un capăt la altul al holului. Acest paznic nu înceta să amintească oricui că el prevăzuse nenorocirea care se întâmplă. Lui Tarrou, care recunoștea că-i auzise prezicerea, dar care îi reamintea ideea lui despre cutremur, bătrânul paznic îi răspundea: "Ah ! dacă ar fi un cutremur! Ne-ar zgâlțâi bine pe toți și gata socoteala. Numeri morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
predica lui Paneloux, dar cu următorul comentariu: "Înțeleg această plăcută înflăcărare. La începutul și sfârșitul unui flagel s-a făcut întotdeauna puțină retorică. La început, obiceiul nu este încă pierdut și, când se sfârșește, de fapt se reia. În clipa nenorocirii te obișnuiești cu adevărul, cu tăcerea adică. Să așteptăm". Tarrou nota, în sfârșit, că avusese o lungă conversație cu doctorul Rieux, despre care amintea doar că rezultatele fuseseră bune, semnala referitor la asta culoarea cafeniu-deschis a ochilor doamnei Rieux, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
SĂ SPRIJINE ÎN COLOANELE LUI PE TOȚI CEI CARE, CUNOSCUȚI SAU NECUNOSCUȚI, SUNT DISPUȘI SĂ LUPTE ÎMPOTRIVA FLAGELULUI; SĂ SUSȚINĂ MORALUL POPULAȚIEI, SĂ TRANSMITĂ DIRECTIVELE AUTORITĂȚILOR ȘI, ÎNTR-UN CUVÂNT, SĂ GRUPEZE TOATE BUNELE INTENȚII ÎNTR-O LUPTĂ EFICACE ÎMPOTRIVA NENOROCIRII CARE NE LOVEȘTE. ÎN REALITATE, ACEST ZIAR S-A MĂRGINIT FOARTE CURÂND SĂ PUBLICE ANUNȚURI DE NOI PRODUSE, INFAILIBILE ÎN PREVENIREA CIUMEI. Către orele șase dimineața, toate aceste ziare încep să se vândă la cozile care se instalează la ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
STRĂDUIESC SĂ ÎNDEPĂRTEZE CIUMA PRIN ETALAREA LUXULUI LOR. ÎN FIECARE ZI, PE LA ORELE UNSPREZECE, PE ARTERELE PRINCIPALE, EXISTĂ UN ÎNTREG ALAI DE BĂRBAȚI ȘI FEMEI TINERE LA CARE POȚI SIMȚI ACEASTĂ PASIUNE DE A TRĂI CARE CREȘTE ÎN SÂNUL MARILOR NENOROCIRI. La amiază, restaurantele se umplu cât ai clipi din ochi. La uși se formează foarte repede mici grupuri care n-au găsit loc. Cerul începe să-și piardă lumina datorită excesului de căldură. La umbra storurilor mari, candidații la hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în aceeași perioadă s-a înmulțit și numărul incendiilor, mai ales în cartierele de petreceri, în partea de vest a orașului. Informațiile luate au arătat că era vorba de persoane întoarse din carantină și care, înnebunite de doliu și de nenorocire, își dădeau foc caselor în iluzia că făceau astfel să ardă ciuma din ele. Aceste inițiative, a căror frecvență punea cartiere întregi într-un pericol continuu din pricina vântului puternic, au fost greu de stăvilit. După ce s-a demonstrat zadarnic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
reda aci nimic care să fie spectaculos, ca de pildă vreun model sau vreo acțiune strălucită, asemănătoare celor pe care le găsești în povestirile vechi, dar nimic nu e mai spectaculos decât un flagel și, prin însăși durata lor, marile nenorociri sunt monotone. În amintirea celor care le-au trăit, îngrozitoarele zile de ciumă nu apar ca niște mari flăcări somptuoase și pline de cruzime, ci mai ales asemenea unui interminabil mers târșit care strivește totul în calea lui. Nu, ciuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DOMOLISERĂ, SE ADAPTASERĂ, CUM S-AR ZICE, PENTRU CĂ NU AVEAU ALTCEVA DE FĂCUT. LE MAI RĂMÂNEA, FIREȘTE, ATITUDINEA DE NEFERICIRE ȘI SUFERINȚĂ, DAR NU-I MAI RESIMȚEAU ASCUȚIȘUL. DE ALTFEL, DOCTORUL RIEUX, DE PILDĂ, CONSIDERA CĂ TOCMAI ÎN ASTA CONSTA NENOROCIREA ȘI CĂ OBIȘNUINȚA DISPERĂRII ESTE MAI REA DECÂT DISPERAREA ÎNSĂȘI. ÎNAINTE, CEI DESPĂRȚIȚI NU ERAU CU ADEVĂRAT NEFERICIȚI, EXISTA ÎN SUFERINȚA LOR O LUMINĂ CARE ACUM SE STINSESE. ÎN PREZENT ÎI VEDEAI LA COLȚURI DE STRĂZI, PRIN CAFENELE SAU PE LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și că nu e o rușine să preferi fericirea. Da, spune Rambert, dar poate să-ți fie rușine să fii fericit singur. Tarrou, care tăcuse până atunci, fără să se întoarcă spre ei, spune că dacă Rambert voia să împărtășească nenorocirea oamenilor, n-o să mai aibă niciodată timp pentru fericire. Nu e asta, spune Rambert. Am crezut totdeauna că sunt străin de acest oraș și că n-am nici o legătură cu dumneavoastră. Dar acum când am văzut ce-am văzut, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
așteptaseră de la un moment la altul sfârșitul molimei și nimeni nu se gândise să ceară altuia precizări asupra duratei epidemiei, dat fiind că toată lumea era convinsa că n-o să dureze. Dar pe măsură ce zilele treceau, începuseră să se teamă că această nenorocire chiar n-o mai să aibă sfârșit și, o dată cu asta, încetarea epidemiei devenise obiectul tuturor speranțelor. Se răspândeau astfel din om în om diverse profeții care se datorau unor magi sau unor sfinți ai Bisericii catolice. Unii tipografi din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
timpul ciumei nu putea fi religia din toate zilele și dacă Dumnezeu putea să admită și să dorească chiar ca sufletul să se afle în tihnă și să se bucure în timpurile de fericire, El îl voia excesiv în excesele nenorocirii. Dumnezeu făcea astăzi făpturilor sale favoarea de a le cufunda într-o asemenea nenorocire, încât ele trebuiau să regăsească și să-și asume cea mai mare dintre virtuți, care consta în Totul sau Nimic. Un autor profan, din secolul trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
admită și să dorească chiar ca sufletul să se afle în tihnă și să se bucure în timpurile de fericire, El îl voia excesiv în excesele nenorocirii. Dumnezeu făcea astăzi făpturilor sale favoarea de a le cufunda într-o asemenea nenorocire, încât ele trebuiau să regăsească și să-și asume cea mai mare dintre virtuți, care consta în Totul sau Nimic. Un autor profan, din secolul trecut, pretinsese că dă la iveală secretul Bisericii afirmând că nu există Purgatoriu. El subînțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care era vorba să-i scoată. Asta era, de asemenea, normal. Și în cele din urmă îți dai seama că nimeni nu este cu adevărat în stare să se gândească la cineva, fie chiar și în cea mai rea dintre nenorociri. Căci a te gândi cu adevărat la cineva, înseamnă a te gândi la el minut cu minut, fără să fii abătut de nimic, nici de grijile gospodăriei, nici de bâzâitul unei muște, nici de mese, nici de o mâncărime. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
simplu, dar știu că e adevărat. Am auzit atâtea raționamente care erau cât pe-aci să mă zăpăcească de cap, și care au zăpăcit suficient alte capete pentru a le face să consimtă la asasinat, încât am înțeles că toată nenorocirea oamenilor vine de-acolo că ei nu folosesc un limbaj clar. M-am hotărât atunci să folosesc un limbaj clar și să am o purtare deschisă ca să găsesc drumul cel bun. În consecință, spun că există flageluri și victime, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că el poate să stea timp de zeci de ani adormit în mobile și rufărie, că el așteaptă cu răbdare în odăi, în pivnițe, în lăzi, în batiste și în hârțoage și că poate să vină o zi când, spre nenorocirea și învățătura oamenilor, ciuma își va trezi șobolanii și-i va trimite să moară într-o cetate fericită. --------------------
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Liberă. E momentul extrem de tensionat al Revoluției maghiare din 1956, înăbușită în sânge pe străzile Budapestei sub șenilele tancurilor sovietice. Evenimentul în sine întărește convingerea că “va începe și la noi, să scăpăm de animalele noaste supuse rusului. E o nenorocire mare la vecini, dare ar Domnul să-i răstoarne, doar așa va începe și la noi”. (p.150) în discuțiile pe care le are cu membrii familiei, căpitanul se întreabă “la ce miau folosit avansările și decorațiile obținute pe câmpul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu avea pic de apă, în urma acestei ruperi de nori își iese din firea lui obișnuită și în răstimp de două ore o bună parte din oraș ajunge sub apă. De aici alte necazuri pe biata mamă adoptivă care, în nenorocirea abătută ca din senin, vede cum apa i-a pătruns în casă, că i a udat și înnoroiat lucrurile făcute cu truda unei vieți și asista neputincioasă la fisurarea zidului casei și pericolul unei iminente prăbușiri a construcției. E nevoită
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
au pus piciorul armatele germane, ceea ce a fost în România propriu-zisă, Muntenia, Oltenia, Banat și sudul Moldovei, erau persecuții obișnuite(sublinierea autoarei)” După catastrofa războiului evreii au fost și sunt recunoscători României că asupra lor s-a abătut o mică nenorocire” (pag.59 ). Autoarea arată că această gândire o avea nu numai ea, ci și Marele Șef Rabin Alexandru Șafran în 1939. Din câte știu eu (Al.M.) Alexandru Șafran fusese coleg de școală cu Mareșalul Antonescu și avea acces nelimitat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în masă și a impus României guvernul Groza, dată de când putem socoti că s-a instaurat regimul comunist la noi, guvern care avea să organizeze alegerile din 19 noiembrie 1946, pe care le-a falsificat în mod grosier - grosolan - spre nenorocirea și pacostea care a venit în țara noastră timp de peste 40 de ani. Intram atunci în cea mai neagră noapte a istoriei noastre naționale, când puțin a lipsit să nu ajungem o gubernie rusă și să ne pierdem ființa națională
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Politicienii, presați de tabloide, voiau să țină la distanță cocaina, heroina și albanezii - nu ciudatele fragmente mozaicate. După cum îi explicase Henry de mai multe ori soției sale extrem de neliniștite, oamenii în uniforme de la Heathrow jucau în The Sweeney, nu în nenorocirea aia de Antiques Roadshow. Într-adevăr, Tony ieși în curând cu un teanc de hârtii și zâmbetul lui obișnuit: probabil că funcționarii de la vamă făcuseră semn că actele erau aprobate. Henry Blyth-Pullen completă un cec de treizeci de lire ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
între entuziasm și îngrijorare. Nu s-a temut niciodată de tâlhari în toți anii cât a stat în Ierusalim, dar azi s-a uitat și peste un umăr, și peste celălalt, scrutând pe oricine se apropia suspect de el. Vizualiza nenorocirea: se apropia un bădăran de el pe stradă, cerându-i să-și golească buzunarele. Nu putea să lase să se întâmple asta. Nu astăzi. Nu cu asta în mână. Am ajuns, strigă imediat ce intră. Se ruga să nu-i răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-ntreb de el la berărie. Am să mai întârzii la slujba de duminică. Aflu eu cum îl cheamă. Păi dacă nici nu-i pasă de mine! — Irene, ce rău poate fi să-l întâlnești? — Am destule probleme cu Ignatius. Ce nenorocire, Santa! Dacă-l vede domnișoara Annie, vecina de alături, cu unu dintre cărucioarele alea? Ș-așa vrea să ne reclame că tulburăm liniștea oamenilor. Tot timpu’ ne spionează de după jaluzelele dinspre alee. — Nu trebe să te necăjești de ce zice lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
studia pe toate cu atenție. Memoria ei selectivă Înregistra catastrofe locale, naționale și internaționale doar pentru a le comunica din senin celorlalți. Nu-i lua niciodată prea mult ca să umbrească o conversație fiindcă avea o Înclinație Înnăscută de a descoperi nenorocirile ascunse În orice poveste și de a le inventa chiar, când nu existau. Însă veștile pe care li le comunica nu-i supărau pe ceilalți fiindcă renunțaseră de mult să mai creadă În ea. Familia sa descoperise o modalitate proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
toată lumea lua micul dejun, mâncând sucuk la grătar și ochiuri, Banu a ieșit târându-și picioarele din camera ei, cu un zâmbet radios pe chip, o lucire neobișnuită În ochi și o eșarfă roșie precum cireșele pe cap. Ce e nenorocirea aia de pe capul tău? a fost prima reacție a bunicii Gülsüm, care nu se Înmuiase nici un pic În toți anii ăștia și Își păstra Încă asemănarea cu Ivan cel Groaznic. — Din momentul ăsta o să-mi acopăr capul, așa cum Îmi cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urmărirea celor rătăciți În deșert fără mâncare și apă. Oriunde și oricând cineva murea fără piatră de mormânt, Își făceau apariția lângă cadavru. Dacă simțeau nevoia, puteau să se prefacă În plante, pietre sau animale, În special În vulturi. Pândeau nenorocirile, observând scena de pe margine sau de deasupra, deși se știe de asemenea că uneori hărțuiau caravanele, furau puțina mâncare de care săracii aveau nevoie ca să supraviețuiască, Îi speriau pe pelerinii plecați În călătoria sfântă, atacau procesiunile sau șopteau un cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]