4,446 matches
-
I de a centraliza puterea coroanei. Richard a renunțat la campania din Irlanda care dădea oportunitatea lui Bolingbroke să ceară terenurile deținute de tatăl său în Yorkshire. Modul autocratic a lui Richard de a conduce era nepopular în rândul multor nobili, facilitând lui Bolingbroke câștigarea rapidă a controlului în sudul și estul Angliei. Inițial, Bolingbroke a vrut doar să-și recupereze moștenirea. În timp ce Richard era în Țara Galilor, profitând de absența regelui și de nemulțumirea crescândă, Bolingbroke a fost îndemnat să se
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
datând din secolul al XVII-lea î.en. Diferența de clase în structura societății s-a evidențiat din varietatea bunurilor cu care erau îngropați micenienii în mormintele lor. Este clar că a existat o clasă superioara de guvernământ formata din nobili și o clasa inferioara formata din oameni de rând. Producatorii direcți care erau grupați în comunități "da-mo" dependente, cu titluri precare, dețineau terenuri pe care le lucrau, atâta timp cât administrația palatului înregistra prestațiile în bunuri din partea acestora și interveneau în gestiunea
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
a ordonat ca toți iezuiții și toți ceilalți preoți catolici să părăsească țara, și a reintrodus colectarea de amenzi pentru recuzanță. Iacob a mutat accentul de la temerile catolicilor englezi pe crearea unei unioni anglo-scoțiene. El a numit la curtea sa nobili scoțieni, cum ar fi , care s-au dovedit nepopulari în . Unii parlamentari au precizat că, după părerea lor, „afluxul de oameni din părțile de miazănoapte” este de nedorit, și i-a comparat cu „plante strămutate dintr-un pământ sterp într-
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
că, după părerea lor, „afluxul de oameni din părțile de miazănoapte” este de nedorit, și i-a comparat cu „plante strămutate dintr-un pământ sterp într-unul mai roditor”. Și mai multe nemulțumiri s-au iscat atunci când regele a permis nobililor scoțieni să colecteze amenzi pentru recuzare. Erau 5.560 de condamnări pentru recuzare în 1605, dintre care 112 erau proprietari de pământuri. Foarte puținii catolici cu mari bogății, care au refuzat să participe la slujbele din parohia lor, au fost
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
au fost scoși din drepturile lor și începând din 22 septembrie 1467, jumătate din Racovița este donată de către regele Matiaș comitelui Gheorghe Tobiasi și fiilor lui Ladislau și Tobiasi de Eczel. De menționat că printre membrii complotului a figurat și nobilul Kövesd din Racovița, motiv pentru care a fost decapitat și el alături de ceilalți complotiști în Piața Mare a Sibiului. În 1474 Racovița era din nou în posesia celor „Șapte scaune săsești”, pe căi după cât se pare nu tocmai cinstite. Se
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
pământ” și slujbași regești. Astfel, în 1622 principele calvin Mihai Apafi I donează anumite părți din sat lui Ștefan Thorma de Csiksekerestur și lui Ladislau Thuri de Mihalyfalva. Paralel cu donațiile regale continuă și vânzările și amanetările mijlocite între diferiți nobili și slujbași regali, câțiva dintre ei fiind: judele regesc al Sibiului, Daniel Malymer; Deak Ambrus din Lipova; Daniel Crosontzky și notarul Iohan Russi. După ocuparea Budei în 1686 și a victoriei de la Mohács din anul următor, prin prevedrile tratatului încheiat
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
la răstignire. Imediat după moartea lui Iisus, Tirzah și Miriam sunt însănătoșite printr-un miracol, la fel și inima și sufletul lui Judah. Filmul începe cu clasica poveste a nașterii lui Iisus Cristos. Douăzeci și șase de ani mai târziu, nobilul Judah Ben-Hur este un comerciant bogat în Ierusalim. Înainte de venirea noului guvernator roman, prietenul din copilărie al lui Ben-Hur, Messala, ajunge în Ierusalim la funcția de comandant al unei garnizoane romane. La început Judah și Messala sunt fericiți să se
Ben-Hur (film din 1959) () [Corola-website/Science/311073_a_312402]
-
Cateau-Cambrésis(aprilie 1559). În detrimentul influenței sale în Europa, Franța continuă restituirea pământurilor cucerite în cei 40 de ani precedenți, ceea ce este în avantajul unei alte puteri continentale Spania. Când soacra sa Maria de Guise se confruntă cu o revoltă a nobililor scoțieni, Francisc îi trimite ajutoare militare, dar inutil. Înainte de moartea lui Francisc francezii au părăsit Corsica, Scoția, Brazilia, Toscana, Savoia și o parte din Piemont. Politica externă dusă de Francisc, este dominată de tratatul de la Cateau-Cambrésis care a însemnat sfârșitul
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
cu Francisc, destinul Scoției este legat de cel al Franței. O clauzolă secretă semnată de Maria Stuart, prevedea anexarea Scoției chiar și în cazul în care Maria nu avea urmași. Din cauza controlului Franței în afacerile lor interne, un grup de nobili scoțieni se revoltă și îi constrânge pe Maria de Guise și consilierii săi francezi să părăsească Edinburgh în mai 1559. Maria de Guise cere fiicei sale ajutor militar, Francisc îi trimite imediat și revolta este înăbușită până la sfârșitul anului. Lucrurile
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
un sistem de organizare a societății în care aristocrația agrară și militară stăpânea pământul și țăranii. Structurile de acest tip s-au impus în toată Europa în etape diferite, dar s-au dezvoltat mai complet în Franța, în secolele IX-XIV. Nobilii și țăranii erau principalele categorii sociale în orânduirea feudală. Nobilii, posesorii de pământuri, dețineau puterea economică și politică. Țăranii, lucrători ai pământului, și-au pierdut, în număr tot mai mare, libertatea, ajungând în șerbie. Alături de aceste categorii, locuitorii orașelor au
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
și militară stăpânea pământul și țăranii. Structurile de acest tip s-au impus în toată Europa în etape diferite, dar s-au dezvoltat mai complet în Franța, în secolele IX-XIV. Nobilii și țăranii erau principalele categorii sociale în orânduirea feudală. Nobilii, posesorii de pământuri, dețineau puterea economică și politică. Țăranii, lucrători ai pământului, și-au pierdut, în număr tot mai mare, libertatea, ajungând în șerbie. Alături de aceste categorii, locuitorii orașelor au început să joace un rol tot mai important în viața
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
care luptau călare se numeau cavaleri. Fiind socotiți mai presus de mulțimea de rând, a oamenilor liberi și neliberi, se înrudeau numai între ei și erau mândri de vechimea poziției în care se găseau, moștenită de la strămoșii lor: aceștia erau nobilii. Paralel cu elita militar, nobiliară, societatea medievală creștină cunoștea și un alt grup respectat, cel al cărturarilor, oameni ai Bisericii (clerici). Viața într-un lăcaș de rugăciune, fie el biserică sau mănăstire, era supusă unor reguli de disciplină aspră, dar
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
numeroase danii de pământuri, așezămintele religioase au devenit proprietare ale unor domenii întinse, pe care le dețineau în deplină folosință, ca și pe șerbii care le cultivau. În vremea aceea, pământul era împărțit în moșii mari. Pentru a-l cultiva, nobilii nu mai aveau la îndemână sclavi, ca în antichitate, nici bani pentru a angaja lucrători cu ziua. Ei au fost siliți să-și împartă moșiile în loturi și să le dea în folosință țăranilor. În schimb, țăranii dădeau proprietarului o
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
să-l împartă, să-l dea cui dorea. Pământul astfel cedat s-a numit feud, și cel care îl primea avea drept de folosință asupra lui, în schimbul serviciilor aduse. Adeseori, țăranii liberi, care dețineau sau nu pământ, se închinau unui nobil pentru a obține ocrotirea acestuia. În Europa răsăriteană era răspândit mai ales acel feudalism care a existat și în Imperiul Bizantin și în statele balcanice. Boierimea datora slujbă credincioasă domnului țării care era proprietarul întregului pământ. Domnul era atotputernic și
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
acolo țăranii de pe domeniu. Erau castele care puteau adăposti mai multe sate, cu vitele și cu toți locuitorii. În Evul Mediu, pământul nu a fost numai un mijloc de existență, ci și un instrument de stăpânire. Domeniul feudal îi asigura nobilului atât putere economică, prin recolte și taxe, cât și putere politică. Dacă, la început, feudele erau acordate numai pe durata cât vasalul aducea servicii seniorului, mai târziu domeniile puteau fi lăsate ca moștenire urmașilor. Proprietarul a dobândit dreptul de a
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
proprietarului, nici măcar pentru a urmări un ucigaș. Seniorii au devenit, astfel, adevărați suverani pe moșiile lor. Suveranitatea, adică puterea supremă care aparținea statului, s-a fărâmițat în folosul nobilimii laice și al așezămintelor bisericești posesoare de feude. Principalele ocupații ale nobililor erau războiul, serbările militare și vânătoarea. În timp de pace, se organizau adesea turniruri (întreceri cavalerești în care participanții își dovedeau măiestria în mânuirea armelor). Vânătoarea era un alt fel de exercițiu sportiv pentru nobili, dar și o sursă de
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
de feude. Principalele ocupații ale nobililor erau războiul, serbările militare și vânătoarea. În timp de pace, se organizau adesea turniruri (întreceri cavalerești în care participanții își dovedeau măiestria în mânuirea armelor). Vânătoarea era un alt fel de exercițiu sportiv pentru nobili, dar și o sursă de trai. În alimentația oamenilor din Evul Mediu, carnea de vânat era foarte căutată. Tinerii nobili învățau cum trebuie să urmărească cerbul sau mistrețul și cum să mânuiască armele de vânătoare. Aceste raporturi erau determinate de
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
înceta să mai fie valabil. Vasalul care-și înșela suzeranul se făcea vinovat de trădare și își pierdea feudul. Suzeranul care nu-și respecta vasalul sau abuza de drepturile sale față de acesta își pierdea drepturile asupra feudului. În principiu, toți nobilii erau egali. Întinderea pământului și numărul vasalilor stabileau însă o ierarhizare pe care ei o recunoșteau și o exprimau în termeni preciși. Biserica s-a străduit să folosească forța și solidaritatea nobililor, îmblânzind obiceiurile lor brutale și oferindu-le exemplul
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
își pierdea drepturile asupra feudului. În principiu, toți nobilii erau egali. Întinderea pământului și numărul vasalilor stabileau însă o ierarhizare pe care ei o recunoșteau și o exprimau în termeni preciși. Biserica s-a străduit să folosească forța și solidaritatea nobililor, îmblânzind obiceiurile lor brutale și oferindu-le exemplul cavalerului creștin - un ideal moral de oștean al lui Hristos. Din secolul al XII-lea, în rândul cavalerilor erau admiși numai fii de nobili. După ce-și făcea ucenicia la curtea unui
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
s-a străduit să folosească forța și solidaritatea nobililor, îmblânzind obiceiurile lor brutale și oferindu-le exemplul cavalerului creștin - un ideal moral de oștean al lui Hristos. Din secolul al XII-lea, în rândul cavalerilor erau admiși numai fii de nobili. După ce-și făcea ucenicia la curtea unui senior, tânărul nobil primea armele de cavaler. O rudă sau seniorul său îi încingea sabia și îi lega pintenii, apoi îi dădea o palmă după ceafă și-i spunea: „Fii viteaz!”, ca să
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
ei în asociații, numite hanse. Cea mai puternică era Hansa germanică, formată de negustorii din regiunea Mării Baltice, în secolul al XII-lea. După cucerirea Transilvaniei de către maghiari, s-au găsit față în față nu două neamuri, ci două clase sociale: nobilii și țăranii. Nobilimea românească din Ardeal, încetul cu încetul, s-a maghiarizat, trecând la catolicism, sau a coborât în rândul țăranilor, dar în secolul al XVI-lea ea exista încă sub denumirea dată de maghiari de "nemeși". Nobilii români, ca
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
clase sociale: nobilii și țăranii. Nobilimea românească din Ardeal, încetul cu încetul, s-a maghiarizat, trecând la catolicism, sau a coborât în rândul țăranilor, dar în secolul al XVI-lea ea exista încă sub denumirea dată de maghiari de "nemeși". Nobilii români, ca și cei maghiari, aveau dreptul de a-i judeca pe țăranii supuși și de a merge călare la război. Începând cu secolul al XIV-lea, nobilimea românească din Ardeal , printr-un lung șir de deposedări și nesocotiri ale
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
XIV-lea, nobilimea românească din Ardeal , printr-un lung șir de deposedări și nesocotiri ale statutului ei, a început să decadă. Cauza dispariției ei a costat în primul rând în religia ortodoxă a românilor. Regalitatea maghiară nu recunoștea titlul de nobil decât catolicilor, iar ceilalți erau reduși la starea de iobăgie. Țărănimea din Transilvania se bucura și ea de oarecare privilegii la începutul stăpânirii maghiare. Dar drepturile românilor nu erau drepturi scrise, pentru că ele nu proveneau de la regii unguri, ci erau
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
birul printr-unul dintre ai lor. La nivel local, instituțiile românești autonome administrau, împărțeau dreptatea, vegheau la plata dărilor, dar adresau plângerile lor către voievod sau chiar către rege. În Hațeg, Hunedoara și Maramureș s-au păstrat până târziu adunările nobililor români. Scăderea numerică a acestei categorii sociale a fost compensată de noi înnobilări în vremea luptelor cu turcii, mai ales în secolele XVII-XVIII, ajungând la peste 12.000 de familii. Românii din Transilvania au fost sub mai multe administrații. Administrația
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
la reorganizarea Basarabiei ca gubernie, populația fiind supusă politicii de rusificare (vezi istoria moldovenismului). Drept rezultat, la 23 iulie 1812, amiralul P.V. Ciceagov semnează regulamentul organizării temporare a noii provincii anexate, remis lui Scarlat Sturdza, primul și de fapt, ultimul nobil moldovean, care va ocupa funcția de guvernator civil al regiunii. În perioada lui Sturdza, pe 2 februarie 1813 este instituit organul executiv al Basarabiei, constituit din două departamente. La 27 martie, același an, în cadrul primului departament al administrației Basarabiei este
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]