7,693 matches
-
afirma că acest mijloc profilactic este infailibil. Totuși, pentru a stabili mai departe valoarea acestor inele pentru scopul indicat, am comandat ca mai multe sute să fie confecționate În timpul șederii mele la Viena, În toamna anului 1850, În perioada când oaspetele asiatic Își fixase rezidența În acea capitală 265. Le-am oferit gratuit mai multor persoane, și nu am auzit de nici un atac fatal care să-i fi atins pe purtători. Mulți medici și alte persoane și-au exprimat opiniile despre
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
folosească sticlă sau porțelan, le folosesc ca farfurii În care Își servesc mâncarea. Rajahii Dhian Singh, Sachet Singh și Hira Singh obișnuiau să mănânce din cupe și vase similare, stând cu suita lor pe stofe albe, Întinse pe pământ. Fiecare oaspete avea una sau mai multe cupe de acest fel puse Înaintea sa, iar ei mănâncă numai cu degetele, deoarece furculițele, cuțitele sau lingurile nu sunt folosite de locuitorii din aceste zone. Însă maharajahul Ghulab Singh nu mânca În compania cuiva
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de un mare succes datorită priceperii sale În pictura În ulei, a venit să mă viziteze la Lahore. În acea vreme curtea se Întâmpla să fie la Amritsar, iar eu primisem ordin de la Sher Singh să mă prezint acolo Împreună cu oaspetele meu. La venirea noastră, s-a Întâmplat să fie de față unul dintre principalii preoți sikh, pe nume Bai Gurmuck Singh, iar maharajahul a dorit ca Herr Schöfft să-i furnizeze o dovadă a abilităților sale schițând un portret al
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pentru prepararea medicamentelor care pot fi procurate imediat și administrate de oamenii săi; căci indienii, după cum am mai spus, nu iau nimic din ce a fost preparat sau numai atins de un străin. Europenii, până În 1849, primiți și Întreținuți ca oaspeți În Kashmirtc "Europenii, până În 1849, primiți și Întreținuți ca oaspeți În Kashmir" În perioada când eram În Kashmir, maharajahul a avut câțiva vizitatori englezi, pe care i-a tratat cu cea mai mare ospitalitate. Câțiva dintre ei veniseră de la Simla
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de oamenii săi; căci indienii, după cum am mai spus, nu iau nimic din ce a fost preparat sau numai atins de un străin. Europenii, până În 1849, primiți și Întreținuți ca oaspeți În Kashmirtc "Europenii, până În 1849, primiți și Întreținuți ca oaspeți În Kashmir" În perioada când eram În Kashmir, maharajahul a avut câțiva vizitatori englezi, pe care i-a tratat cu cea mai mare ospitalitate. Câțiva dintre ei veniseră de la Simla prin Tibet 313. În acea vreme, ca și mai Înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cea mai mare ospitalitate. Câțiva dintre ei veniseră de la Simla prin Tibet 313. În acea vreme, ca și mai Înainte, era obiceiul ca fiecare european care vizita valea Kashmirului, de orice naționalitate ar fi fost, să fie primit ca un oaspete și tratat ca atare, din clipa intrării sale În țară și până În momentul plecării. Chiar și hamalii care cărau bagajele pe dealuri - căci e imposibil să folosești animale mult Încărcate, din pricina stării rele a drumurilor În acea țară deluroasă - erau
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
junghiuri atât de capricioase: Aerul e de folos, dar curenții sunt periculoși, Nu cruță nici țărani, nici negustori, nici bancheri sau regi. XVII La fel ferește-te, ca de ciumă, De aerul impur, oricum ar fi creat; În camere Înghesuite oaspete nu fi ades, Nici sta, cu orele, de vin ori de rachiu purtat; Aerul stricat și băutura odihna Îți vor tulbura, Și-ți vor aduce dureri ce anevoie le vei Îndepărta; De simți astfel de aburi cum creierul Îți afectează
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
absenți din biografia, din prezentul său, dar toți trei revin. Mai Întâi, după aproape un deceniu, cel mai depărtat și primul pierdut, Dasgupta: „În 1939 primisem, la București, telegrama lui Dasgupta propunându-mi să vin la Roma, unde se afla, oaspetele lui Tucci, «ca să ne reîntâlnim»”2. Urmează Nae Ionescu, reîntors prin surprindere din lagăr și de la sanatoriu, și cum Honigberger e brașovean, În locul maharajahului se plasează cu ușurință un editor bucureștean (nu Alcalay, cum scrie În Memorii, ci Socec 3
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
narator: soția Îi arată o limpede afecțiune, fiica știe mai mult despre tatăl ei și, oricum, Îi spune altceva (și a avut Înainte un logodnic care pentru narator e problematic!), În timp ce naratorul Însuși, Încă o dată, la Început e un simplu oaspete... Între Bakhulbagan Road din cartierul Bhowanipore și strada S. din centrul Bucureștiului există așadar o comuniune firească, un semn suficient de lizibil pentru continuitatea inițierii lui Eliade În decorul exotic și atrăgător pe care, treptat, Îl absoarbe. Din ambele case
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Goriot, cu pasiune fiica, nu e un arivist fără scrupule, îi place să fie filotim, ține pe lângă casa lui un număr mare de rubedenii sărace, bucuria lui este să dea mese bogate și să își tachineze, spre a-i umili, oaspeții. Ambiționează „s-o așeze” pe Amelica în lumea de sus (aristocrația) în care el nu a reușit să intre, cu toată istețimea și râvna lui. Sfârșit de veac în București este un roman solid, de un realism minuțios, cu o
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
strict senzorială, de suprafață... Cei ce acceptă trăirea într-o lume «buimacă» și ireală”. Personaje, idei, motive și tipologii de aici se regăsesc, dezvoltate sau doar enunțate, în romanele următoare, procedeul temei cu variațiuni caracterizând proza lui S. Tratat despre oaspeți (1979) începe cu urmărirea de către Eugen Norșa a unui urs uriaș care ucide vitele dintr-o localitate brăileană. Un episod cu o vânătoare de mistreți, având ca protagonist pe același Norșa, exista și în romanul anterior. Acum vânătoarea ritualică, necesară
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
Valeriu Cristea, care recunoaște în „adolescentul” dostoievskian modelul protagonistului din Intermediarul, apreciază „ordinea cavalerească” propusă, întrucât „cavalerismul, prietenia, eroismul și, desigur, iubirea reprezintă reperele esențiale, declarate, ale câtorva din eroii principali ai cărții”. SCRIERI: Victorie clandestină, București, 1977; Tratat despre oaspeți, București, 1979; O pasăre văzută de aproape sau Omul de paiantă. Broasca țestoasă, București, 1981; Intermediarul, București, 1983; Placebo, București, 1983; Tenișii miresei, București, 1993; Escapes and Ashes, Norcross (SUA), 2003. Repere bibliografice: Al. Piru, Un nou romancier, LCF, 1977
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
Invizibila oglindă, RL, 1978, 3; Constantin Barbu, Un tânăr romancier, R, 1978, 4; Cornel Ungureanu, Gustul vieții, RL, 1978, 17; Valentin F. Mihăescu, Ipostaze existențiale, LCF, 1978, 31; H. Zalis, Priorități în roman, CNT, 1978, 34; Cornel Ungureanu, „Tratat despre oaspeți”, O, 1979, 50; Nicolae Manolescu, Un romancier, RL, 1979, 51; I. Sîrbu, Un romancier: Mircea Săndulescu, CRC, 1980, 6; Val Condurache, „Tratat despre oaspeți”, CL, 1980, 2; Virgil Podoabă, „Tratat despre oaspeți”, F, 1980, 2; Liviu Petrescu, Personaj și „text
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
existențiale, LCF, 1978, 31; H. Zalis, Priorități în roman, CNT, 1978, 34; Cornel Ungureanu, „Tratat despre oaspeți”, O, 1979, 50; Nicolae Manolescu, Un romancier, RL, 1979, 51; I. Sîrbu, Un romancier: Mircea Săndulescu, CRC, 1980, 6; Val Condurache, „Tratat despre oaspeți”, CL, 1980, 2; Virgil Podoabă, „Tratat despre oaspeți”, F, 1980, 2; Liviu Petrescu, Personaj și „text”, ST, 1980, 4; Marcel Constantin Runcanu, Un autentic „constructor de lumi”, TR, 1980, 19; Cornel Regman, Un tânăr talentat romancier și dilemele lui, VR
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
roman, CNT, 1978, 34; Cornel Ungureanu, „Tratat despre oaspeți”, O, 1979, 50; Nicolae Manolescu, Un romancier, RL, 1979, 51; I. Sîrbu, Un romancier: Mircea Săndulescu, CRC, 1980, 6; Val Condurache, „Tratat despre oaspeți”, CL, 1980, 2; Virgil Podoabă, „Tratat despre oaspeți”, F, 1980, 2; Liviu Petrescu, Personaj și „text”, ST, 1980, 4; Marcel Constantin Runcanu, Un autentic „constructor de lumi”, TR, 1980, 19; Cornel Regman, Un tânăr talentat romancier și dilemele lui, VR, 1980, 5; Ștefănescu, Jurnal, 224-225; Zaciu, Lancea, 89-93
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
Și deși cânta mereu pădurea, munții, marea și râurile, după acest nefericit eveniment Regina ieșea foarte rar din casă, socotind “că ar fi pierdere de vreme”.<footnote Maria, Regina României, op. cit., p. 60 footnote> Dar permanent la Castelul Peleș soseau oaspeți și Regina Elisabeta își îndeplinea perfect sarcina de Suverană a României și în același timp de gazda. În 1908 la Peleș este primit arhiducele Franz Ferdinand, prilej cu care se organizează numeroase picnicuri.<footnote Lucreția Carandino, Regina Elisabeta, Ed. Universul
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
același timp de gazda. În 1908 la Peleș este primit arhiducele Franz Ferdinand, prilej cu care se organizează numeroase picnicuri.<footnote Lucreția Carandino, Regina Elisabeta, Ed. Universul, Buc., 1943, p. 253 footnote> În anul următor, 1909, Peleșul primește din nou oaspeți. De data aceasta este vorba de prințul moștenitor al Germaniei. Regina Elisabeta, era așa cum afirma Regina Maria, neîntrecută în arta de a primi musafiri. Era o gazdă inteligentă, blândă și o prezență extrem de plăcută. Lista oaspeților primiți la Peleș pare
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
Peleșul primește din nou oaspeți. De data aceasta este vorba de prințul moștenitor al Germaniei. Regina Elisabeta, era așa cum afirma Regina Maria, neîntrecută în arta de a primi musafiri. Era o gazdă inteligentă, blândă și o prezență extrem de plăcută. Lista oaspeților primiți la Peleș pare că este fără sfârșit. Suveranii se mândreau cu reședința lor, care era de ce nu un simbol al independenței de stat a României. Astfel, la Castelul Peleș au mai fost primiți: Regele Gustav a Suediei văr primar
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
nelipsitele cine festive, serbări și tot ceea ce ține de protocol, se făceau plimbări. Pe aleile din Parcul Castelului Peleș, pe potecile umbrite de brazi, cu popasuri la “Cuibul Reginei”, la “Sf. Ana”, la “Izvorul Peleșului” și până la “Poiana Reginei” (invitații) oaspeții făceau cerc în jurul Suveranului și a Reginei Elisabeta, purtând convorbiri de o ținută plină de finețe. Se dezbăteau subiectele cele mai variate, de la politică în general, până la culisele diplomatice și de la probleme de artă până la micile răutăți de familie.<footnote
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
dimensiuni, frizează anecdoticul și aduc un final de farsă, construit din desfășurări ce rămân eliptice. Un personaj așteaptă înfrigurat apariția unei amante necunoscute, în care își descoperă, buimăcit, soția (Leul), un prizonier de război, întorcându-se în satul distrus, devine oaspetele propriei soții, căsătorită în răstimp cu șeful de post, venetic strămutat (Ana). Câte o figură excentrică iese din omogenitatea cotidianului, deschizând mici breșe către reverie, cum e „Căpitanul”, fost marinar pe Dunăre, care îi trece, pentru un leu, pe călători
TURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
va administra cu spirit luminat, atrăgând colaboratori de valoare, asigurându-le exprimarea liberă chiar dacă nu le împărtășea ideile. Elocvent este articolul Literatura română există, cu care ripostează la negativismul tânărului Eugen Ionescu, ori Cațavencu a devenit mistic, îndreptat împotriva unui oaspete al V. pornit să nege rolul intelectualului, dar mai ales să conteste întinsul studiu apologetic despre Arghezi, replică la serialul D. Tudor Arghezi ca poet minor de N. Davidescu. În aceeași pagină se ocupă de cartea străină, cu precădere de
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
în treacăt, întrebarea dacă acesta e bucuros a se încuscri cu ea. Ofensat, întrucât Tănase era flăcău tomnatic, fiu al uneia din fostele lui slugi, iar Tincuța, fiica lui, încă o copilă, bătrânul nu răspunde sfidătoarei întrebări și, după plecarea oaspeților nepoftiți, poruncește să se deschidă ușile, ca „să iasă mirosul de mitocani”. Planul ticluit de „mitocani” va reuși totuși: arendașul îl are la mână pe boier, căci i-a împrumutat bani, și nici un scrupul nu îl împiedică să îl constrângă
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena, 1866; LXXII, p. 150): His quoniam laribus tenebamus în urbe Ravennae/ Hospes hians aderam nocte dieque tibi/ Quos mihi tu libros quae nomine doete sonabas. Ceea ce s-ar putea tălmăci astfel: „Locuitor al Ravenei/ vecin și oaspete fiindu-ți Parthenie/ Cărțile ale căror nume tu le rosteai/ cu înțelepciune, eu le sorbeam”. 24. Parthenius trebuie să fi fost un coleg mai mare și prieten al lui Aratos (vide supra). Este cvasinecunoscut. Este amintit de L.M. Hartmann (Geschichte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fac. Le-a adresat aceeași întrebare tuturor membrilor ASCD. Aceștia au reacționat diferit. Unii au propus să fie chemată poliția din Chicago pentru a asigura desfășurarea conferinței conform programului inițial. Alții, inclusiv majoritatea membrilor Comitetului Executiv, i-au scuzat pe oaspeții perturbatori și au propus ca lucrările să se desfășoare în aceeași manieră „democratică”. În opinia lor, se putea continua lucrând pe grupuri mici, împreună cu oaspeții, fără ca aceștia să aibă drept de vot. Președintele - care trebuia să prezideze întreaga conferință - a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
desfășurarea conferinței conform programului inițial. Alții, inclusiv majoritatea membrilor Comitetului Executiv, i-au scuzat pe oaspeții perturbatori și au propus ca lucrările să se desfășoare în aceeași manieră „democratică”. În opinia lor, se putea continua lucrând pe grupuri mici, împreună cu oaspeții, fără ca aceștia să aibă drept de vot. Președintele - care trebuia să prezideze întreaga conferință - a oprit lucrările și a părăsit brusc, în aceeași zi, orașul; simțea, după propria declarație, că Asociația „cedase în fața outsiderilor” (had caved in to outsiders). Președintele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]