6,770 matches
-
Acasa > Strofe > Delicatete > LUNA Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1271 din 24 iunie 2014 Toate Articolele Autorului LUNA Către ziuă, Luna obosită și grea, încovoiată ca o bană coaptă a căzut în fântână. În valurile unduioase dansează tremurând de frig. O privim amândoi, dar ochii tăi plâng și lacrimile fierbinți o încălzesc și ea valsează-ncontinuare, ca o balerină pe scenă la Ateneu
LUNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374249_a_375578]
-
aceiași imagine neschimbată ca într-un tablou. Oamenii satului, obosiți după o zi de muncă sub inima soarelui din zi, se întorceau spre casele lor seara când soarele începea să apună. Cei ce veneau pe jos sau în carele lor, obosiți și însetați, se opreau să bea din apa de la singura fântână de la marginea satului, apoi își făceau semnul crucii, drept mulțumire. Această imagine văzută în fiecare seară îmi stimula uimirea; simpla bucurie prin aș răcoroi sufletele, apoi continuarea drumului, spre
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
a satului și se oamenii ce locuiau aici. Aceasta este imaginea mea cea mai desăvârșită pe care mi-l aduce aminte pe bunicul, moș Costache, un țăran de prin împrejurimile comunei Scorțaru-Nou. Când se trezea dimineața mi se părea uneori obosit și nedormit. Avea unele probleme de sănătate. Buimăcit alteori lumina dimineții, ne citea pe nemâncate dintr-o carte veche și groasă. Noi așteptam să ne citească povești, însă ușor constatam că acestea erau un fel de rugăciuni. Ne punea de
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
terasă, tot vedeam cum un tânăr venea cu un buchet de trandafiri roșii și când să iau florile, dispărea după o perdea de fum. Zilele treceau și eu tot mai multe idei de filme conturam pe laptopul meu devenit și obosit și obositor. Mă gândeam că nimic nu este întâmplător și poate cu aceste investiții abstracte, pot face o realitate cât se poate de îndestulătoare. Mie nu-mi trebuiau bani, dar altora da și dacă aș putea face mai multă lume
NECUNOSCUTA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362174_a_363503]
-
călduță că nu-i făcută cu untură să se sleiască, mai ales că-i vară. - Bine atunci. - Să scot și un pahar cu vin? o întrebă tatăl său. - Nu tată, că nu am chef de băut vin acum. Mă simt obosită după drum și căldura din tren. - Nu mai stai și tu câteva zile să te odihnești? - Nu am stat destul, tată? Am fost la munte, am fost și la voi, m-am odihnit, acum gata, la treabă. Ce vrei să
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
odihnă? - Tu știi, dar eu voiam să mai stăm și noi de vorbă ca tată și fiică... - Gata, nu mai plec de acasă, așa că avem fiecare zi la dispoziție pentru discuții... - Așa o fi, însă iar ai să vii seara obosită de muncă și de navetă... - Cât fac cu autobuzul? Câteva minute și cu munca sunt obișnuită, nu mai sunt domnișoara studentă, ci ditamai inginera cu experiență. Îți promit că vom avea timp de discuții și de un pahar cu vin
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
S-asculti de-al fericirii plânset Si-al sfintei clipe nemuriri, Să ai un ghiocel în suflet Ca semn al veșnicei iubiri. Când amintiri se vor trezi Și- apare-al toamnei primul scâncet, Când ghiocei la tample-or fi Și obosit al vieții umblet, Să ai un ghiocel în suflet! Referință Bibliografica: Să ai un ghiocel în suflet... / Mihai Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2260, Anul VII, 09 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai Lupu : Toate Drepturile
SA AI UN GHIOCEL IN SUFLET… de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378717_a_380046]
-
Înghețul tău din suflet pe flori le-a ofilit, Lumină primăverii, râzând, ai alungat. Și cântecul de păsări pe ram ai împietrit, Doar corbii te admira, că-i vreme tulburata. Frumoasă ești tu, iarna, dă-i timp nepotrivit, Credeam că, obosită, la Poluri ești plecată. Dar te-ai întors, sireato, ce-avem de pătimit Și pentru ce păcate să dăm acuma plata? Sau crezi că este timpul prielnic de iubit? Iar în uimirea noastră, oare aștepți răsplată? Frumoasă ești tu, iarna
RONDELUL IERNII TARZII de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378750_a_380079]
-
Autorului Am ajuns să pândesc cuvântul stând ascunsă după singurătatea stăpână pe nopțile de smoală, țin strâns lampa lui Aladin să pot înfrunta secundele de pe ceasul din gara tăcerii. Pe șinele ruginite de ploaia ochilor se aude sunet de roți obosite și apare un tren cu un singur vagon, după ferestre sunt cuvinte-lumină, neatinse de bruma furișată mult prea devreme, le adun grăbită pe un colț de suflet și le fac poezie. Referință Bibliografică: Cuvinte-lumină / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CUVINTE-LUMINĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378736_a_380065]
-
toți norii. Somnoroși și zăpăciti se ciocnesc cu forță, Scuipă flăcări aiuriți...cerul arde-n torță. Și în ropote grăbite ploaia se coboară În grădinile trezite, până-n ulicioară. Dansul ei amețitor pământul frământă, Cântecul șuierător noaptea o descântă. Se oprește obosită după-atâta joc Și-apoi pleacă-nvăluită de aburi într-alt loc. Referință Bibliografică: PLOAIA / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1980, Anul VI, 02 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PLOAIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378803_a_380132]
-
văd față tristă , Cum se luminează , Povară grea Cum o dă jos de pe umeri , Și știe Că drumul lui greu , De acum s-a sfârșit . Ți-am pregătit Cea mai bună odaie , Straie curate , Și hrană destulă , Călător străin si-obosit ! De astăzi , Casa mea-iti aparține , Tot ce am , Este și al tău . De acum Vom împărți și rele și bune , Si lacrime și bucurii . Referință Bibliografica: Aș vrea să pot / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1980
AS VREA SA POT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378808_a_380137]
-
de-advertismente grele venite de aproape când din departe știu că sunt din fericiții-n care credința crește crește nimic nu o mai poate slăbi cu vorbe goale de-aici se naște forța fiecărei zile de-a merge înainte oricât de obosită îmi pare că aș fi Anne Marie Bejliu, 23 aprilie 2017 Referință Bibliografică: de-aici se naște forța fiecărei zile / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2306, Anul VII, 24 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
DE-AICI SE NAŞTE FORŢA FIECĂREI ZILE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377704_a_379033]
-
mei știu asta așa că aștept liniștită ultimul ceas, împacată , și mulțumită . Acum îmi este greu să mai și “gândesc”. În jur e liniște, liniște, și începe să se întunece, încet, încet,,,S-a făcut deja seară sau...? Închid ochii mei obosiți, nu înainte de a-i mai privi pentru ultima oară pe stăpânii mei dragi cărora eu le-am spus toată viața mea “prietenii mei “ sau mai simplu Da...nie ...la și... și... Mar... Notă Povestea am scris-o duminică 26.03
CITTA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377727_a_379056]
-
adâncă îți aduc lucrurile simple...Este ca o uitare de sine.... Am intrat în case de oamneni primitori, am ciocnit un pahar de vin , am mîncat la masa lor .M-am trezit dimineața în zori și m-am culcat seară obosită ,trăind intens fiecare clipă.Am primit totul că pe o binecuvîntare divină. Oamenii pot fi fericiți cu atât de puțin,Peter ... Iar tot ce construisc oamenii fericiți, durează.... Cu un gest larg Petre deschide portiera și privește peste câmpul ce
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
ai nimic din duhul vieții,Ești anotimp în agonie.Eu nu-s poet, dar daca-aș fi,... XXIV. CASA CU VERANDA ÎNDOLIATĂ, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1752 din 18 octombrie 2015. La această adresă, nu locuiește nimeni... Obosit, soarele mângâie amprente lăsate pe ferestrele ce-au ferecat dureri. În nopți ce dor, netulburând tăceri, luna, minunată balerină a cerului, pășește încet peste zidurile sprijinite doar în temelia cu amintiri. La această adresă, cândva, în marș nupțial, a poposit
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
ce locuiau acolo, ochi lacomi de viață furau clipe de magie. La acesată adresă, ca și cum nimeni n-ar fi locuit vreodată, liniștea provoacă durere. Vândută ca orice marfă, a devenit un ... Citește mai mult La această adresă,nu locuiește nimeni...Obosit, soarele mângâieamprente lăsate pe ferestrelece-au ferecat dureri.În nopți ce dor, netulburând tăceri,luna, minunată balerină a cerului,pășește încet peste zidurile sprijinite doar în temelia cu amintiri.La această adresă, cândva, în marș nupțial,a poposit dragostea în veșmânt
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
de semen ciudate,bascheții albi de Drăgășani, nămeții de zăpadă din iarnă,bujorii din Poienița Cucului, și iarăși tabla din clasă pe care cineva scrisese “La revedere,scoală!"..... Mai avu puterea sa meargă pînă la banca de lîngă școală și obosită se așeză ca o umbră, tinînd în mînă coronița aproape ofilită și cele trei fire de crini luate pentru tovarașa dirigintă. Zăpușeala zilei de vară începea să pună stăpînire peste toate ,dar nu îi putea usca obrajii de pe care se
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
mână îl asemui cu merele din curtea lui nea Vasile Cotoi, stii tu, cel de lângă școală. Dar aceasta nu este oboseală și nici nostalgie prostească.Știu că este doar o profundă și superioară înțelegere a sensului vieții. Nu, nu sunt obosită! Mă simt puternică și dornică de muncă .Vreau să dăruiesc celor de lângă mine tot ceea ce am în suflet și în minte ;vreau să trăiesc pentru alții ,dăruind . Așa cum am făcut și până acum. Acești „ alții ” de ce să nu fie oamenii
PARFUM DE GUTUI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377734_a_379063]
-
I. DOAR VIAȚA, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017. copilul meu cine m-a uitat în trupul acesta obosit și bătrân? sunt o păsăre fără cer fără aripi privește toate străzile pe care le cutreier inutil sunt pline de tine puștiul blond puțin creț ești tu te purtam la grădiniță pe umeri iar tu râdeai râdeai cântam amândoi ceva
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
bine pledul ca să o cuprindă, să-i țină cald. M-a privit foarte atent și, poate că pentru prima oară de când eram în această încăpere, am simțit că privește normal și că este lucidă, cel puțin în acele momente! * ... Era obosită și a adormit foarte repede iar eu nu știam ce să fac. Aveam nevoie de somn, mă simțeam destul de obosit, epuizat fizic și psihic. Aveam impresia că trec prin cea mai tristă întâmplare din viața mea și parcă totul se
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
de când eram în această încăpere, am simțit că privește normal și că este lucidă, cel puțin în acele momente! * ... Era obosită și a adormit foarte repede iar eu nu știam ce să fac. Aveam nevoie de somn, mă simțeam destul de obosit, epuizat fizic și psihic. Aveam impresia că trec prin cea mai tristă întâmplare din viața mea și parcă totul se petrecuse aievea. Dar ea, acolo, aproape de mine, era mărturie vie că totul este real. Dureros de real. Am căutat cheile
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
încet, fără zgomot și am ieșit în stradă. Multa lume se îndrepta deja către locurile de muncă ori după alte trebuințe și cerul era senin. Se părea că va fi o zi frumoasă de toamnă... Am mers direct la hotel, obosit și buimac, îngândurat și trist. Fără să mănânc ceva, m-am culcat. Am avut un somn agitat și, după câteva ore, aveam senzația că sunt la fel de obosit. Am plecat la restaurantul "Rapid", ceva mai sus de Piața Unirii, către Lipscani
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
Certitudinea lumii demonice este totală încă de la început, căci, în primul rând, doamna Moscu este ciudată: aceasta devoreaza mâncarea și tot ea este cea care afirmă că: „visele sunt lumea mea cea de a doua“; Nazarie observă că este foarte obosită, iar Egor afirmă despre aceasta „Parcă puterile ei se duc o dată cu ale soarelui“. Acest „parcă“, destul de des întâlnit în opera lui Mircea Eliade, are rolul de a induce cititorului cât mai mult o stare de confuzie. Aceeași incertitudine, ilustrată cu ajutorul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
că dacă te rătăcești în somn, îți vor trebui mulți ani ca să găsești ieșirea... “. Orobete este cel care se luptă cu „viclenia Timpului“. Drumul lor este comparat cu cel al lui Ghilgameș, în căutarea nemuririi. Prin tunel, Orobete se simte obosit și insetat, însă, asemenea lui Gavrilescu, este avertizat să nu bea la întâmplare și nu prea mult. Orobete „a dispărut“ trei zile și trei nopți; însă el a avut senzația că au trecut cinci ceasuri; este mirat de sine că
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
evreiesc, că s-a întâlnit cu o femeie și un bărbat, că a intrat în Capelă, de unde a dispărut, apoi a apărut „misterios“; este vorba, se pare, despre un proces de anamneză. Reintegrându-se în durata fiziologică, Orobete se simte obosit. Este dus la Sanatoriu, find bănuit de schizofrenie. Asemenea altor personaje, are capacitatea de a auzi discuțiile dintr-o altă cameră, deși doctorii cred că el se află într-o stare de catalepsie. Orobete s-a instalat într-o durată
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]