13,698 matches
-
și Clara mi-a oferit În tăcere dreapta ei. Am Înțeles instinctiv ce Îmi cerea să fac, și i-am călăuzit-o pînă la chipul meu. Atingerea ei era fermă și delicată În același timp. Degetele ei mi-au parcurs obrajii și pomeții. Am rămăs nemișcat, aproape fără să cutez a respira, În timp ce Clara Îmi citea trăsăturile cu mîinile. În timp ce făcea acest lucru, zîmbea ca pentru sine și am putut să bag de seamă că buzele i se Întredeschideau, parcă murmurînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
venise pentru că era după-amiaza ei liberă. — Clara nu poate veni fiindcă are oră de muzică? am Întrebat eu, uluit. Bernarda Își coborî privirea. Aproape că plîngea cînd Îmi Întinse un pachețel care conținea cadoul ei și mă sărută pe amîndoi obrajii. Dacă nu vă place, se poate schimba, zise. Am rămas singur cu tata, contemplînd vesela cea bună, argintăria și lumînările ce se topeau În tăcere. — Îmi pare rău, Daniel, zise tata. Am Încuviințat În tăcere, ridicînd din umeri. — N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Vi se duce dorul În casă, domnișorule, spuse ea coborîndu-și privirea. — Și eu ți-am dus dorul ție, Bernarda. Haide, dă-mi o sărutare. M-a sărutat timid, iar eu i-am lipit o pereche de sărutări sonore pe fiecare obraz. RÎse. Am văzut În ochii ei că aștepta să Întreb de Clara, Însă n-aveam de gînd s-o fac. — Ești foarte frumoasă azi, și foarte elegantă. Cum de te-ai hotărît să ne vizitezi? — Păi, adevăru-i că de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ai impresia că ai tot văzut-o, eu Îți garantez că nu-i așa și că, dacă mă lași, am să ți-o dovedesc. Am văzut cum zîmbetul i se lumina și o lacrimă Înceată, de tăcere, Îi aluneca pe obraz. — Bine-ar fi să spui adevărul, zise ea. Fiindcă, dacă nu-i așa, am să-i spun lui frate-meu și are să-ți smulgă capul ca pe un dop. I-am Întins mîna. — Mi se pare corect. Prieteni? Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
buze. Pentru a stabili o comparație veridică, Îmi amintește de mulătrița mea din Havana, care era o bisericoasă foarte evlavioasă. Însă, cum, În fond, sînt un cavaler din cei de odinioară, eu nu profit, și cu un sărut cast pe obraz m-am mulțumit. Fiindcă eu nu mă grăbesc, știi? Tot ce-i bun se lasă așteptat. SÎnt mocofani care cred că, dacă Îi pun mîna pe cur unei femei și ea nu protestează, o au deja la degetul mic. Începători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Să-l minți. Am salutat-o cu jumătate de glas, mulțumindu-i pentru timpul acordat și Întinzîndu-i mîna cordial. Nuria Monfort a ignorat gestul meu formal. Mi-a puse mîinile pe brațe, s-a aplecat și m-a sărutat pe obraz. Ne-am privit În tăcere și de data asta m-am aventurat să-i caut buzele, aproape tremurînd. Mi s-a părut că se Întredeschideau și că degetele ei Îmi căutau chipul. În ultima clipă, Nuria Monfort se retrase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un pansament care-i acoperea aproape jumătate din față, chiar și așa l-a putut recunoaște, și cu atât mai ușor cu cât e sigur că la prima aruncare a privirii avusese norocul de a capta, fugară, o imagine a obrazului sănătos, care, așa cum se va înțelege fără greutate, în același timp confirmă partea rănită și e confirmată de aceasta. Trăgându-l după el pe operatorul de imagine, reporterul începu să-și croiască drum prin mulțime, spunând într-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
N-am auzit-o niciodată vorbind cu mai multă maliție despre prietenii noștri comuni. Dna Jay, conștientă de faptul că vorbele decoltate sunt sufletul conversației spirituale, rostea abia șoptit observații care ar fi putut ușor să aducă o îmbujorare în obrajii feței de masă albe ca neaua. Richard Twining rostea tot soiul de absurdități ciudate, iar George Road, dându-și seama că nu are nevoie să se dea în spectacol cu spiritul său strălucitor devenit deja proverbial, deschidea gura numai ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ți se pare îngrozitor? Și-a părăsit nevasta. Cu siguranță că dra Waterford simțea că nu poate face onorurile cuvenite subiectului ei acolo, pe marginea trotuarului străzii Jermyn, și, ca artistă ce era, mi-a aruncat pur și simplu în obraz faptul frust, declarând că nu știe nici un fel de detalii. La rândul meu nu puteam să nu-i acord onorurile cuvenite, presupunând că circumstanțele banale ale întâlnirii ar fi împiedicat-o să-mi dea amănunte; dar ea s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și copiii la vârsta de patruzeci de ani ca să se apuce de pictură, decât dacă e la mijloc o femeie. Presupun că a cunoscut vreuna din astea... din prietenele cu apucături artistice, și aia i-a sucit capul. Deodată, în obrajii palizi ai dnei Strickland a apărut o pată de culoare. — Cum arată femeia asta? Am șovăit puțin. Știam că ceea ce voi spune va cădea ca o bombă. — Nu e nici o femeie la mijloc. Colonelul MacAndrew și cu nevastă-sa își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
înfățișare absurdă pe care n-o uitasem. Un omuleț gras, cu picioare scurte, încă tânăr - nu, putea să aibă mai mult de treizeci de ani -, dar cu o chelie prematură. Avea fața absolut rotundă și foarte viu colorată, pielea albă, obrajii roșii, buzele și mai roșii, ochii albaștri și rotunzi și ei. Purta ochelari cu ramă de aur, iar sprâncenele erau atât de blonde încât nici nu le vedeai. Îți amintea de negustorii aceia grași și fericiți pe care-i pictase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Individul îi spusese că e în căutarea cuiva care să-i facă portretul. A trebuit să-i dau ei douăzeci de franci. — Și cum arată tipul? — Splendid. Are o față mare și roșie ca o pulpă de berbec și pe obrazul drept are un neg imens cu mult păr. Strickland era bine dispus și când își făcu apariția Dirk Stroeve și se așeză la masa noastră îl atacă iarăși, zeflemându-l feroce. Manifesta o iscusință pe care nu i-aș fi bănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
neașteptate, Stroeve rămase lipsit total de apărare. Te ducea cu gândul la o oaie speriată care aleargă de colo până colo fără nici o țintă. Era uimit la culme. În cele din urmă îi dădură lacrimile, care-i curseră șiroaie pe obraji. Și lucrul cel mai grav era că deși Strickland îți stârnea ura și spectacolul era îngrozitor, nu puteai totuși să nu râzi. Dirk Stroeve era una dintre acei nefericiți ale căror emoții sunt ridicole chiar atunci când sunt foarte sincere. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și îngropă fața în mâini. Umerii începură să i se zguduie convulsiv. Într-o clipă Dirk se duse lângă ea, o cuprinse cu brațele, o sărută, îi spuse tot felul de cuvinte mângâietoare și lacrimile îi apărură și lui pe obraji. Apoi ea se smulse din îmbrățișarea lui și se șterse la ochi. — Lasă-mă în pace! zise ea, dar cu oarecare blândețe. Iar apoi mi se adresă mie, încercând să zâmbească: Ce părere ți-ai făcut despre mine? Stroeve, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zâmbesc. Am rămas uimit de efectul pe care l-au avut asupra lui Blanche Stroeve. A tresărit și apoi s-a uitat lung la soțul ei. Ochii lui erau ațintiți în podea. Nu știam de ce părea atât de încurcat. În obrajii ei apăru puțină culoare, apoi fața i se făcu albă ca varul, fantomatică. Simțeam că tot sângele i s-a scurs de pe întreaga suprafață a trupului. Până și mâinile îi păliseră. O străbătu un fior. Tăcerea din atelier păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Întâmpina toate întrebările - cum se simte sau de ce ar avea nevoie - doar cu un rânjet batjocoritor, cu o glumă răutăcioasă sau cu o înjurătură. Mi se părea detestabil și, de îndată ce a fost în afară de orice pericol, i-am spus-o de la obraz. — Du-te naibii! mi-a răspuns el fără menajamente. Renunțând total la munca lui, Stroeve îl îngrijea pe Strickland cu tandrețe și duioșie. Se pricepea admirabil să-l facă să se simtă cât mai bine și folosea o viclenie iscusită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trandafirie era acum pătată într-un mod nefiresc. Îi tremurau mâinile. — S-a întâmplat ceva? l-am întrebat. — M-a părăsit nevasta. Abia izbuti să scoată aceste vorbe. Apoi i se tăie respirația și lacrimile începură să-i picure pe obrajii, rotunzi. Nu știam ce să-i spun. Primul meu gând a fost că ea își pierduse răbdarea față de slăbiciunea lui pentru Strickland și că, scoasă din fire de comportarea cinică a acestuia, insistase să-l dea afară. O știam capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
puțin. Stroeve se opri din nou și-și șterse fața cu batista. Eu nici nu mișcăm. Acum îl credeam și eram uimit. Totuși nu înțelegeam nimic. Pe urmă mi-a spus cu glas tremurător și cu lacrimile șiroindu-i pe obraz cum s-a dus la nevastă-sa, cum a încercat s-o ia în brațe, dar ea s-a tras deoparte și l-a rugat să nu o atingă. A implorat-o să nu-l părăsească. I-a spus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la nimfa care alerga prin pădurile Greciei urmărită de un satir înfierbântat? Nimfa fugea cu picioare iuți și mânată de disperare, dar el se apropia tot mai mult cu fiecare pas până când ea ajungea să-i simtă răsuflarea fierbinte pe obraji. Și tot mai fugea în tăcere, iar el o urmărea tot fără o vorbă. Și când în cele din urmă o prindea în brațe, oare ce fiori străbăteau inima ei? De spaimă ori de extaz? Blanche Stroeve căzuse pradă poftei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unei femei față de un bărbat care o iubește pe când ea nu-l iubește. N-are nici un pic de îndurare atunci, nici măcar îngăduință. Are doar o iritare nebunească. Blanche s-a oprit brusc și l-a pocnit pe bărbatu-său în obraz cât de tare a putut. A profitat de năuceala lui ca să fugă și a urcat în grabă scările până în atelier. De pe buze nu i-a ieșit nici o vorbă. Când mi-a relatat toate acestea și-a dus mâna la obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
obraz cât de tare a putut. A profitat de năuceala lui ca să fugă și a urcat în grabă scările până în atelier. De pe buze nu i-a ieșit nici o vorbă. Când mi-a relatat toate acestea și-a dus mâna la obraz ca și cum ar mai fi simțit lovitura, și în ochii lui era o durere sfâșietoare, îngemănată cu o uimire ridicolă. Părea un copilaș crescut prea mare și cu toate că-l compătimeam abia dacă-mi puteam stăpâni râsul. Apoi s-a apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mi-e frică. Am dat din umeri. Cu toată suferința lui, Dirk Stroeve rămânea un obiect ridicol. Ar fi putut stârni compătimirea dacă ar fi slăbit și s-ar fi uscat. Dar nici urmă de așa ceva. Rămânea la fel de gras și obrajii lui roșii și rotunzi străluceau ca niște mere pârguite. Era foarte îngrijit ca înfățișare și continua să-și poarte haina neagră cochetă și melonul întotdeauna o idee prea mică pentru el într-o manieră veselă, ușor dandy. Începuse să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Refuză să vorbească. Stă întinsă pe spate și nu scoate un cuvânt. Uneori nu se mișcă ceasuri întregi, dar plânge neîncetat. Are perna complet udă. E prea slăbită ca să folosească batista și lacrimile îi curg pur și simplu șiroaie pe obraz. Parcă mi s-a frânt inima. În clipa aceea aș fi fost în stare să-l ucid pe Strickland și știam că îmi tremura glasul când mi-am luat rămas-bun de la infirmieră. L-am găsit pe Dirk așteptându-mă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ba chiar și batista era tivită cu negru. Veșmintele lui triste sugerau că a pierdut într-o singură catastrofă și ultima rudă pe care o mai avea pe lume, chiar și verii de-al doilea prin alianță. Grăsimea lui și obrajii roșii și durdulii făceau ca doliul să arate puțin nefiresc. Era o cruzime a naturii că până și nefericirea lui extremă avea în ea un aer de bufonerie. Mi-a spus că s-a hotărât să plece, dar nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era un adevărat miracol de curățenie strălucitoare. Totul era întotdeauna la locul lui și nicăieri nu vedeai măcar un firicel de praf. De fapt, curățenia era la ea o adevărată manie. Parcă și vedeam o bătrânică micuță și curățică, cu obrajii ca merele, robotind de dimineață până seara ani și ani de-a rândul ca să-și țină casa ordonată și cochetă. Tatăl era un bătrân slăbănog, cu mâinile noduroase după o viață întreagă de muncă, dar se ținea drept și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]