3,243 matches
-
1998, Manchester, 2003. Valeriile, Femeile care nu le-am fost, Sâncrai, 1955-1961 și toate verile până în 2004. Vali M., Țărmuri și gloanțe, București, Costinești, anii ’80. Vlad P., Marile împărțeli sau despre simțul realului, București, 1995, 1997, 2003. Vlad PP., Odă (ne)înțelegerilor, București, 1989-2004. Volo Tismăneanu, Povestașul, București, maiurile 1998-2004. Walizada și Jowida, Povestiri afgane, Oxford, St. Hilda’s College, 2002. Așa că le mulțumim, în mai multe sensuri decât credeau, lui Andrei Pleșu, Ancăi Oroveanu și colegilor noștri din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tăcerea se amestecă amîndouă În nisipul pe care-l cern printre degete. Trebuie să aleg din nou și o parte din mine trebuie să se retragă În umbră... Și nu știu de ce Îmi vine să murmur un vers dintr-o odă a lui Horațiu „O, Leucone, stînd de vorbă timpul a și trecut”... Alternanței clasic-baroc i-am putea opune, probabil, un Ianus care ar avea o față clasică și alta barocă. Ithaca și aventura coexistă. Și În timp ce verbele clasicismului sînt a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
strâmt,/ Norocul vă petrece./ Ci eu în lumea mea mă simt/ Nemuritor și rece" pentru că geniul este gândire pură, un străin într-o lume străină, idealul căutat de el se află dincolo de tărâmul uman. Poeme ca Infinità al lui Leopardi, Ode on Melancholy al lui John Keats, Harmonie du soir al lui Baudelaire, Dintre sute de catarge al lui Eminescu sunt cleștare măiestrit tăiate cu dalta, dar din care lumina ideilor se răsfrânge în universal și astfel, infinit în receptarea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
peste tot gunoi". "Filozofia și arta sunt o sală regală în care din când în când doar câte o umbră sublimă cu formele ei întunecate sfințește pereții de marmură," (ms.2287,23). Răspunderea față de libertatea spirituală radicală ne întâmpină în Odă (în metru antic), unde poetul transcende diferite hipostaze ale arderii existențiale aparținând sferei umane și aspiră la detașarea totală redându-se sieși singurătate absolută în calitate de conștiință transmundană, pentru ca în Povestea magului călător în stele (titlu mai adecvat Lume și geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
intelectuală, care vede dumnezeirea în sine însăși, suflet din suflet, viață din viață, esență din esență." De observat că, în afară de evocarea pasării Phoenix, versul lui Bruno, " Sunt de ajuns valurile oceanului să stingă ardoarea acestor flăcări?" este analog celor din Odă (în metru antic) eminesciană: "Focul meu a-l stinge nu pot / Cu toate apele mării". În lumina viziunii lui Giordano Bruno, urmărind logica mersului ascendent al eliberării radicale posibile, în Luceafărul, sinele eminescian urma să părăsească hipostazele ontice cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Strigăt Elena Marin Alexe (Odă pentru absolut) Sunt doar un graunte micuț de țărână, Udată de ape, bătută de vină. Ce merit am eu pe tăcutul pământ Pribeagă-ntr-o lume, de mila-i plângând? Te caut în zori, dar te caut și-n-noapte Dincolo de cântec
Strig?t by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83230_a_84555]
-
dintr-o mamă - Copil din flori cu lung amar - C-un tată ce-a trăit o dramă, Păndit de-al spaimelor coșmar. Dar nu le ard, doresc prin slovă Să fie mândri unde sunt Că, de-a sunat o falsă odă, N-a fost zadarnic pe pământ. În fața morții, schimbăm placa - E-o lege tainică în om - Încet sau brusc dispare claca Sub nevăzutul metronom. 7 noiembrie 2004 REFLECȚII ( CLXII ) „La pomul tare lăudat Nu te duci cu sacul” - Ce-a
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Tot una: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric, Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizînd duios la lună. Filosof de-aș fi - simțirea-mi ar fi vecinic la aman! În prelegeri populare idealele le apăr
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
are minte scurtă, haine lungi. Te îmbeți de feeria unui mândru vis de vară, Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară - O să-ți spue de panglice, de volane și de mode, Pe când inima ta bate ritmul sfânt al unei ode... Când cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila, Dac-ai inimă și minte, te gândește la Dalila. E frumoasă, se-nțelege... Ca copiii are haz, Și când râde face încă și gropițe în obraz Și gropițe face-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
scurtă, haine lungi. Te îmbeți de feeria unui mândru vis de vară, Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară, Ș-o să-ți spue de panglice, de volane și de mode, Pe când inima ta bate-n ritmul sfânt al unei ode... Când vezi piatra ce nu simte nici durerea și nici mila De ai inimă și minte - feri în lături, e Dalila! {EminescuOpI 165} MĂNUȘA (după FR. SCHILLER) Lîng-a leilor grădină regele Francisc așteaptă, Ca să vadă cum s-o-ncinge între
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
te-ndeamnă, de te chiamă; Ce e val, ca valul trece, Nu spera și nu ai teamă; Te întreabă și socoate Ce e rău și ce e bine; Toate-s vechi și nouă toate: Vreme trece, vreme vine. {EminescuOpI 199} ODĂ (ÎN METRU ANTIC) Nu credeam să-nvăț a muri vr-odată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei-nălțam visători la steaua Singurătății. Când de-odată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Pîn-în fund băui voluptatea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
trupul în limba lor, au inițiat-o în tainele virtuozității dăruirii, a înnobilării lipsei de scrupule a pasiunii, în oferirea fără prejudecăți oricui, oriunde, oricât, frivolitatea era ridicată la rang de Opus, în care se îmbinau partitura incantațiilor profane cu oda descătușării și dezlănțuirii simțurilor, promulgând frenezia ciclonică a distrugerii a tot ceea ce era cumințenie, neprihănire, nevolnică escaladă a refuzului și expunerea steagului victoriei pe câmpia sărăcită de senzualitate în care dracii s-ar fi plictisit, atât era de neispititoare, lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Adunate laolaltă Împletite în iubire Gândurile-ncet mă poartă Spre înalt, spre nemurire Aș vrea să adun în mână Raze de lumină calde La inimă să rămănă Doru-n ele să se scalde Prin răcoarea dimineții Ochii mei ating verdeața Aduc odă frumuseții Binecuvântând speranța
Prin zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83286_a_84611]
-
vedem despre ce este vorba și apoi ai să tragi concluzii. Întrând În cetate, În fața noastră, se Întindea o alee cu trandafiri de toate culorile, care te chemau să-i Îmbrățișezi cu privirea. De curând, citisem poeziile lui Pablo Neruda ( Ode). Printre ele se afla și “Odă trandafirului”, care mi-a rămas Încrustată În suflet. Odă trandafirului ( Pablo Neruda) “Adolescent, preferam spicele, rodiile, preferam asprele flori ale pustiului, crinii sălbatici - “ “ Trufia nepăsătoare a amurgului tău, când lași o petală să cadă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
apoi ai să tragi concluzii. Întrând În cetate, În fața noastră, se Întindea o alee cu trandafiri de toate culorile, care te chemau să-i Îmbrățișezi cu privirea. De curând, citisem poeziile lui Pablo Neruda ( Ode). Printre ele se afla și “Odă trandafirului”, care mi-a rămas Încrustată În suflet. Odă trandafirului ( Pablo Neruda) “Adolescent, preferam spicele, rodiile, preferam asprele flori ale pustiului, crinii sălbatici - “ “ Trufia nepăsătoare a amurgului tău, când lași o petală să cadă și continui să arzi În toate
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
noastră, se Întindea o alee cu trandafiri de toate culorile, care te chemau să-i Îmbrățișezi cu privirea. De curând, citisem poeziile lui Pablo Neruda ( Ode). Printre ele se afla și “Odă trandafirului”, care mi-a rămas Încrustată În suflet. Odă trandafirului ( Pablo Neruda) “Adolescent, preferam spicele, rodiile, preferam asprele flori ale pustiului, crinii sălbatici - “ “ Trufia nepăsătoare a amurgului tău, când lași o petală să cadă și continui să arzi În toate celelalte, până ce toată comoara s-a risipit.” “Îmi aparții
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Doré e descrisă în xilogravurile lui Pisan și Bertrand: enormele mulțimi de oameni, risipa de flori din Notre Dame, membrii Adunării Naționale și hainele solemne, cu toate decorațiile pe ele. Debussy a compus Recviemul său, Jean Moréas a scris o odă tragică, Jules Massenet a creat în uvertura la opera Herodiada o linie melodică ce redă cuvântul g d o r é exact așa cum s-ar pronunța, accentul de pe ultima literă fiind marcat cu o lovitură de timpan, iar viitorul arhiepiscop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Crabbe a continuat să scrie povești morale în distihuri rimate. Cred că trebuie să fi citit versurile celor tineri care făceau atâta zarvă în lume și presupun că le găsise slăbuțe. Bineînțeles că multe dintre ele așa și erau. Dar odele lui John Keats și ale lui Wordsworth, vreo două poezii de-ale lui Coleridge și încă vreo câteva de-ale lui Shelley dezvăluiau tărâmuri vaste ale spiritului pe care nu le explorase nimeni până atunci. Dl Crabbe era mort de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
frumoase înalte și scunde, cu carnea tare, hotărâte unele să se bucure altele să fie triste cu mine fiecare zi era o surpriză de chewing gum când te-am cunoscut. tu ai schimbat poleiala mea în armură glumele mele în ode și imnuri praful vieții mele în bazalt vertical locul acela, strâmt, în care eram s-a făcut un ocean luminat de carul mare. șase în primul loc: iarba începe să crească, de abia a dat colțul ierbii, drumul tău este
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ȘASEA AL ȘAPTELEA AN AL LUI TENSHO 1579 PERSONAJE ȘI LOCURI SHOJUMARU, fiul lui Kuroda Kanbei KUMATARO, vasal al lui Takenaka Hanbei BESSHO NAGAHARU, seniorul Castelului Miki GOTO MOTOKUNI, vasal superior al lui Bessho IKEDA SHONYU, vasal superior al clanului Oda ANAYAMA BAISETSU, vasal superior al clanului Takeda NISHINA NOBUMORI, fratele lui Takeda Katsuyori SAITO TOSHIMITSU, vasal superior al clanului Akechi YUSHO, pictor MIKI, castelul lui Bessho Nagaharu NIRASAKI, noua capitală a provinciei Kai TAKATO, castelul lui Nishina Nobumori DATORIA UNUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fost nevoiți să ne culcăm într-un hambar. Am călătorit noaptea, iar în timpul zilei am dormit în capelele, de pe drum. În sfârșit, am reușit să ajungem la Kyoto. Kanbei continuă povestirea: Dacă am fi reușit să ne refugiem la trupele Oda care înconjurau castelul, am fi scăpat mai ușor. Conform celor auzite în castel, însă, Araki Murashige a dat de înțeles că Seniorul Nobunaga începuse să mă suspecteze. Le-a spus oamenilor că ar trebui să trec de partea lor, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a fost trasă de inamic în castel. Avea legată de ea o scrisoare, cerându-mi să mă întâlnesc cu unul dintre generalii Seniorului Hideyoshi, Kuroda Kanbei, aici, astă seară. — Vine Kanbei aici! Un om care și-a trădat seniorul pentru Oda. Nu e demn să fie samurai. Când apare, îl vom tortura până la moarte. — E emisarul Seniorului Hideyoshi și nu se cuvine să ucidem un om a cărui sosire a fost anunțată dinainte. Între războinici există înțelegerea de a nu ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de un atât de mare sprijin. La propunerea celor din jur, Katsuyori îl trimisese înapoi la Azuchi pe fiul lui Nobunaga - care stătuse, ani de zile, ostatic al clanului Takeda. Însă, în inimă, păstra cu prisosință dispreț față de seniorul clanului Oda și, chiar mai mult, pentru Tokugawa Ieyasu din Hamamatsu. După bătălia de la Nagashino, își manifesta această atitudine agresivă încontinuu. Nu era nimic rău în această tărie de spirit. Era extrem de optimist. Sigur că, forța spirituală ar trebui să umple cupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
obișnuit pentru el să devină furios și exasperat, când o situație de război se arăta nefavorabilă. Luna trecu și sosi a patra zi din Luna a Doua. La Katsuyori ajungeau știri îngrozitor de neliniștitoare: Nobunaga dăduse, pe neașteptate, ordin ca trupele Oda din Azuchi să se mobilizeze, iar el însuși plecase deja din Omi. Un alt spion aduse o nouă veste proastă: — Forțele lui Tokugawa Ieyasu au plecat din Suruga; trupele lui Hojo Ujimasa au părăsit Kanto; iar Kanamori Hida a pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în pragul agoniei. Nu plânge, Katsuyori, spuse, în sfârșit, Kaisen. Cu siguranță, nu ești nevrednic, și nici ca fiu nu ești nedemn. Singura ta greșeală a fost inconștiența. O eră crudă de-a pus să stai față în față cu Oda Nobunaga. La urma urmei, nu ești dușmanul lui. Munții din Kai se află departe de centru, iar Nobunaga are avantajul geografic, dar nici aceasta nu e o cauză importantă a problemei tale. Deși Nobunaga a purtat lupte după lupte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]