3,552 matches
-
cu cea a lui Dumnezeu. Așa a procedat În prima sa misiune aposto lică, În Cipru, când l-a Învins Într-o dispută teologică pe Elimas, „un evreu vrăjitor”. „Și acum, iată, mâna Domnului te-a lovit - spune Pavel. Și orb vei fi și soarele nu-l vei mai vedea o vreme.” „Și În aceeași clipă a căzut peste Elimas pâclă și Întuneric și, dibuind Împrejur, căuta cine să-l ducă de mână” (Faptele apostolilor 13, 11). „Plin fiind de Duhul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pierdut pentru adevăr” <endnote id="(156, p. 85)"/>. Poziția lui Mircea Eliade se radicalizează fățiș În 1937 (să nu uităm faptul că era un an electoral). Într-un articol de o xenofobie agresivă (intitulat „Piloții orbi”), Eliade reia simbolistica binomului orb versus văzător, dar schimbă contextul și răstoarnă termenii ecuației. De data aceasta, evreii din România „sunt oameni [...] clarvăzători”, pentru că „Își apără primatul economic și politic”. În schimb, În „Întunecoasa epocă” de după 1918, „luntrea statului nostru este condusă de niște piloți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai aud, nu mai simt”, pentru că au permis cotropirea țării de către „elementele alogene” și au condus, „cu satanică voluptate, la surparea lentă a statului românesc modern” (Vremea, nr. 505, 1937 ; <endnote id="vezi și 188, pp. 268-273"/>). Parabola cristică a orbilor călăuziți de orbi este prezentă și aici, chiar dacă În subtext : „piloții orbi” (guvernanții) conduc În prăpastie alți orbi (guvernații). În ianuarie 1937, Constantin Noica se luptă cu „parazitul dinăuntrul” ființei românești și cu „parazitul dinafară” [= evreul]. „Cine e atât de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai simt”, pentru că au permis cotropirea țării de către „elementele alogene” și au condus, „cu satanică voluptate, la surparea lentă a statului românesc modern” (Vremea, nr. 505, 1937 ; <endnote id="vezi și 188, pp. 268-273"/>). Parabola cristică a orbilor călăuziți de orbi este prezentă și aici, chiar dacă În subtext : „piloții orbi” (guvernanții) conduc În prăpastie alți orbi (guvernații). În ianuarie 1937, Constantin Noica se luptă cu „parazitul dinăuntrul” ființei românești și cu „parazitul dinafară” [= evreul]. „Cine e atât de orb Încât să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
voluptate, la surparea lentă a statului românesc modern” (Vremea, nr. 505, 1937 ; <endnote id="vezi și 188, pp. 268-273"/>). Parabola cristică a orbilor călăuziți de orbi este prezentă și aici, chiar dacă În subtext : „piloții orbi” (guvernanții) conduc În prăpastie alți orbi (guvernații). În ianuarie 1937, Constantin Noica se luptă cu „parazitul dinăuntrul” ființei românești și cu „parazitul dinafară” [= evreul]. „Cine e atât de orb Încât să-i confunde ?” Filozoful nu regretă atât că „prietenii noștri evrei [...] vor avea de suferit de la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
călăuziți de orbi este prezentă și aici, chiar dacă În subtext : „piloții orbi” (guvernanții) conduc În prăpastie alți orbi (guvernații). În ianuarie 1937, Constantin Noica se luptă cu „parazitul dinăuntrul” ființei românești și cu „parazitul dinafară” [= evreul]. „Cine e atât de orb Încât să-i confunde ?” Filozoful nu regretă atât că „prietenii noștri evrei [...] vor avea de suferit de la mișcarea legionară”, cât faptul că lor „le este interzis să vadă [...] tot ce e purtător de adevăr În legionarism”. Cu alte cuvinte, evreul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scoasă dintr-o știre a departamentului emisiunilor pentru străinătate și anume ceea ce privea realizarea de „...camioane grele și de părți componente ale mașinilor agricole”. Până și construirea unui turn de televiziune la Brașov fusese considerată o informare ultrasecretă chiar dacă și orbii de-a binelea ar fi văzut coșcogea matahală de oțel. O altă cenzurare a unui text ni s-a părut de-a dreptul năucitoare deoarece era vorba de o știre care făcea cinste țării și anume că „...România exportă autoturisme
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ca și adolescenta japoneză (în club), dar una plătește scump (pierde copiii pe care-i avea în grijă), iar cealaltă rămîne și mai frustrată ca înainte. în rest, experiența umană pare să se reducă peste tot la aceleași lucruri : ghinion orb, neajutorare extremă, ignoranță catastrofală, suferință fără sens. Presupun că n-ar avea nici un rost să-i amintești lui IæÆrritu că din experiența umană fac parte, de pildă, și comediile cu Cary Grant sau desenele animate cu Fetițele Powerpuff ; un autor
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pe care le folosește, dezv)luindu-mi misterioasele relații dintre mușchi și organe. Totul este grozav de actual, de științific, de minunat; În același timp, este str)vechi, esculapian. Cand m) Întreab) despre maseurii din literatur), Îmi vine În minte doar orbul din românul lui Rayner Heppenstall The Blaze of Noon. Și un altul de care Îmi amintesc vag dintr-un român japonez. S) fie oare din Diary of a Mad Old Mân de Junichiro Tanizaki? Acest autor a descris În opera
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și stafia mea ar rămâne Înțepenită acolo. O altă parte a ritualului era urcarea scărilor cu ochii Închiși. „Treaptă, treaptă, treaptă“, se auzea glasul mamei conducându-mă sus - și cu destulă siguranță, suprafața următoarei trepte primea talpa Încrezătoare a copilului orb; era de-ajuns să ridici piciorul puțin mai sus decât de obicei, ca să nu izbești cu degetele treapta următoare. Această ascensiune lentă, ca de somnambul, efectuată Într-o Întunecime autoimpusă, comporta câteva plăceri evidente, cea mai mare era aceea de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe Volga... o siluetă formidabilă...“) cu mult stoicism; dar după mulți ani, printr-o Întâmplare norocoasă (știu că n-ar trebui să mă fălesc) m-am Împăcat cu primul descoperitor al fluturelui meu de noapte, botezând cu numele lui un orb dintr-un roman. Voi evoca de asemenea fluturii din familia Sfinx, turboreactoarele copilăriei mele! Culorile mureau Încet În serile de iunie. Pâlcurile de lilieci Înfloriți, În fața cărora stăteam cu plasa În mână, Își etalau ciorchinii pufoși și cenușii În lumina
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
spinării, se prelinge pe zid și picură: pic-pic... Privește fascinat în flacăra unui muc de lumânare ce pâlpâie zbătându-se într-o baltă de ceară, aruncând umbre disperate, ca țipătul sinucigașului ce se îneacă... Cu ochii pierduți în gol ca orbii vede și aude în sine: "Allahhh... Allah"... Un bucium buciumă răgușit, se pierde undeva, departe, moare: "Fugi!! Fugi!!"... Gândul îl chinuiește: "Și eu, Măritul Domn și Voievod a toată Țara Moldovei, Sabia Creștinătății, Athletul lui Hristos, fugeam! Da! Fugeam! Cădeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cufundată în palme. Nu-mi iese din minte... Nu te mai chinui. Te rog, Maria... se milogește el. Mi-ai povestit de o sută de ori. Încearcă să... Maria nu-l aude. Cu ochii pierduți în gol, ea vede ca orbii, vede în ea și retrăiește aievea. ...Ultima noapte a Împărăției... Ultima noapte... S-au scurs ani și ani, s-au scurs... Și eu... eu n-o pot uita. Îți amintești, unchiule? Unchiul, furat și el de amintiri, cu amar: Constantinopolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
face cruce, sărută picioarele Mântuitorului. Ștefan deschide fereastra, privește în gol, răscolit încă de rugăciune și de amintirea celor ce s-au dus, ce stăruie în el de parcă ar fi fost ieri... Privește în gol și vede în el, ca orbii. Și totul se perindă pe dinaintea ochilor minții sale retrăindu-le. Vorbește încet, adunându-și gândurile: Douăzeci și cinci de ani s-au scurs din noaptea aceea de 16 octombrie... Și ce om, ce domn mare ar fi fost... Mă urmărește icoana lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înalt al Cetății. Ștefan, ajuns Vodă, dădea acatiste peste acatiste "pentru iertarea păcatelor", doar-doar o potoli mânia Cerească și ardoarea stafiei "iubitului frate Iliaș" ce-i bântuia nemilos, nopțile... Nu s-a liniștit decât atunci când Roman, fiul lui Iliaș cel Orb, l-a răzbunat tot cu ajutor leșesc și trădare boierească. L-a măcelărit pe Ștefan Vodă despicându-l în două ca pe porci de i-a rămas porecla "Voievodul răzbunării". Dar va veni și pentru Roman Vodă, răsplata... Petru, fiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el cu bucurie și, luminându-se, pune pocalul pe masă și o primește cu brațele deschise. Voichița se aruncă, se ghemuiește la pieptul lui, își înăbușă plânsul cu suspine, bolborosește scheunând încetișor: Ște... Ștefane Măria ta... și îi pipăie ca orbii fruntea, obrajii, pieptul. Sfânta Fecioară, cât m-am rugat -, mi te-a adus sănătos... Ștefan o învăluie cu o privire caldă, o strânge la piept, o sărută în creștet. Voichițo!... rostește el cu ardoare și îi desface legătura, lasă părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a dovedit-o opt ani mai târziu, în 1964, când s-a declarat de partea noastră, a mea și a Doinei, susținându-ne căsătoria (la care unii membri ai familiei se opuneau). De departe, a înțeles mai bine lucrurile decât „orbii” de lângă noi. Pe Doina nu a văzut-o niciodată, dar ținea la ea ca și la mine. La rândul ei, Doina, căreia îi povestisem tot ce știam și credeam despre tanti Manea, arătându-i-o într-o fotografie (de grup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Luciei, sărbătoarea luminii, oferindu-ne vin fiert și prăjituri suedeze (pepparkakor). După miezul nopții am desenat istoria dramatică a adevăratei Lucia, sfânta din Sicilia care a refuzat să fie căsătorită, i s-au scos ochii pentru nesupunere, devenind martir, sfânta orbilor. Dureri în brațe. Am exagerat în totul - am dus în brațe computerul greu pentru a-l dărui lui Karin (fiica vecinei mele, Margareta). Am fost totuși la Eva (Bonnier) pentru a vedea coperta la viitoarea mea carte. Eva era și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ani de zile, devii orb, crezi că acea persoană a împietrit, în timp ce tu te miști ca o cometă, pe toată întinderea crugului ceresc. Această falsă împietrire trebuie, vai, zguduită din când în când, chiar și prin revolte, pentru ca ochii celui orb să-și recapete vederea. Altfel moare iubirea între cei doi, silindu-i să supraviețuiască unui cadavru. A plouat toată noaptea. Am visat din nou că eram cu Nichita și René într-un loc întunecat ca Infernul descris de Dante. Se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
crimele se țin lanț - un copil de patru ani a fost omorât de altul ceva mai mare. Violența crește printre copiii de azi. În Japonia a avut loc un atentat cu gaz sarin. Șeful unei secte (așteptând sfârșitul lumii), un orb cu carismă, vrea să-i ajute pe oameni să ajungă cât mai repede pe lumea cealaltă, luând pe umerii săi datoria sacră a Îngerului Morții. La Serile Academiei, pentru o „baie de lumină”, după atâta întuneric, seri dedicate scriitorilor clasici
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pur și simplu să accept această insuportabilă apăsare resimțită la dispariția florilor, a frunzelor, a fructelor, a tot ce ne-a dat o clipă mângâierea, bucuria de a vedea cum ochiul soarelui și cel al lunii au creat frumusețe pentru orbi. Am desenat flori în agonie, frunze galbene, crengi uscate, în albul foii de hârtie ce strălucește ca zăpada al cărei miros îl presimt în nări, pe nervi, în același fel, poate, ca și câinele polar al vecinului, care e apatic
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu un copil în brațe și atârnați de poalele fustei alți doi blestema și plângea în gura mare: “Mi-au luat hoții pâinița de gura copchiilor. Ce mă fac eu acum? Unde să caut pâinea? V-am așteptat cum așteaptă orbul lumina, să veniți cât mai repede că sîntem români ca și voi, avem același sânge dar voi, în loc să ne ocrotiți veniți și ne jefuiți și vă bateți joc de noi! Cine mi-a luat pâinea de pe masă și rochițele de pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
un "roman tragic", atât putusem afla, fără a înțelege bine despre ce era vorba, ceva totuși extraordinar), tiotia Nadia fusese asistentă medicală, categorie profesională foarte prețuită și onorată în timpul său; urmase școli speciale la Odessa (unde întemeiase o școală pentru orbi) și la Paris, și acolo mai mulți ani. Avea bani mulți "o avere"; se vorbea de sute de hectare (printr-un testament al eroului "romanului" ei de dragoste). Nimeni nu-i cunoștea un păcat (deși era foarte frumoasă). Slăbiciunea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o insulă și o hartă secretă a ei ; alcoolicul Billy Bones, deținătorul hărții ascunse în cufărul său, avertizat prin semnul peticului negru ; inte ligentul și maleficul bucătar Long John Silver, cu un picior de lemn și un papagal pe umăr ; orbul Pew ; violentul pirat Black Dog ; Israel Hands, fostul tunar de pe vasul căpita nului Flint ; Ben Gunn, pedepsit prin depunerea pe insula comorii, pe care, astfel, a descoperit-o primul ; severul Live sey, doctor și magistrat local ; guralivul Squire Trelawney, mare
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
se duce pe rom și pe chefuri, iar când pleacă din nou pe mare, nu mai au decât cămașa de pe ei. În jurul hanului, pe corabie, pe insulă acțiunea e redată în imagini cinemascopice, puternic colorate și acompaniate sonor. Scena intrării orbului Pew și a celorlalți în han, de pildă, e proiectată ca o secvență de film cu puternic impact perceptiv : lumina lunii, geamurile galbene, în noapte, conturul colinelor, vuietul și mirosul mării, ghicite undeva, aproape, țăcănitul pașilor și al bastonului personajului
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]