5,945 matches
-
un sfârșit. Noi, de asemenea, atribuim această profeție Anticristului. Porfiriu și cei care urmează părerii lui înțeleg că Scriptura vorbește aici de Antiochos Epiphanes, ca să arate că el se va ridica împotriva cultului lui Dumnezeu și că va crește în orgoliul său sacrileg până la a porunci să fie așezat chipul său în templul din Ierusalim. Aceste exemple dovedesc cel puțin două lucruri. În primul rând, Ieronim, deși acordă întâietate sensului propus de tradiția creștină, nu trece cu vederea celelalte sensuri pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
diferită de cea a Bisericii. Ei refuză pur și simplu să se supună unei autorități ecleziastice, a cărei legitimitate morală o neagă dintr‑un motiv sau altul. De fiecare dată când se manifestă în sânul Bisericii, spiritul reformator este asimilat orgoliului, iar dorința de purificare a structurilor comunitare, aroganței diabolice. „Anticriștii” de care vorbește Ciprian sunt acei reformatori care îndrăznesc să spună cu voce tare ceea ce majoritatea creștinilor nici măcar nu îndrăznesc să gândească în tăcere. Negăsind nimic de reproșat acestora în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
numit pe acela „omul nelegiuirii” și „fiul pierzării” (2Tes. 2,3), ca să arate natura sa văzută, pe de o parte, și ca să dezvăluie, pe de altă parte, lucrarea multiplă a nelegiuirii. El a arătat, de asemenea, caracterul tiranic al acestuia, orgoliul și îndrăzneala sa, numindu‑l „potrivnicul” și „cel care se înalță” (2Tes. 2,4), și spunând nu doar că el se va pretinde superior idolilor înșelători, ci și că se va instala în templul divin, ca dumnezeu. Pavel numește „templu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de anomalie al personajului, dat fiind că este vorba despre un tânăr (vezi prima parte a textului) cu părul alb. În schimb, pasajul din 2Cr. oferă o explicație plauzibilă petei de lepră. Ozia este prototipul tiranului profanator și cu un orgoliu nemăsurat. El intră în templu pentru a aduce jertfa pe care numai preoții, fiii lui Aaron, o puteau aduce, dar, în momentul în care ia în mâinile sale cădelnița, îi apare pe frunte o pată de lepră. Autorul apocrifei a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
7 ): așa cum adevăratul Cristos refuză să se supună diavolului, în ciuda ofertelor foarte generoase ale acestuia, tot astfel falsul mesia refuză să se supună lui Dumnezeu (să îngenuncheze în fața lui). Într‑adevăr portretul fizic este alcătuit cu scopul de a reliefa orgoliul său nemăsurat. Anticristul va avea fruntea înaltă, deoarece este mândru; ochii asemenea Luceafărului (Is. 14,12‑15), ca unul care este cel dintâi în neascultarea lui Dumnezeu; nasul ca un hău, căci va fi prăpastia pierzării păcătoșilor; gura sa monstruoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pețitorului care întârzie” [Ștefăniță Vodă ar fi fost ocupat cu un război] și când, în fine, sosește, găsește mireasa râvnită măritată cu altul [cu un Radu de la Afumați, mai punctual]), purtată pentru o domniță, ne ajută să cercetăm ambițiile și orgoliile stăpânitorilor din vechime. Chiar dacă nu excludem chestiunea matrimonială, mai de crezut este că Ștefan cel Tânăr, ce își zicea „mare voievod al Valahiei” numindu-l pe Radu de la Afumați (cu care s-a și împăcat vremelnic în aprilie 1526) „voievodul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
declarase că o iubește), dar rezolvarea aceasta n-a fost primită de mama victimei, Maria Văduva, care nu înțelegea să-i devină ginere ei, slugă domnească cu avere, un „țăran” clăcaș. în cele din urmă, conflictul (întreținut mai ales de orgoliul situării pe un palier social superior) a fost stins. Averea tuturor celor vinovați a fost confiscată și dată femeilor păgubite 404. O văduvă căreia îi fugeau ochii și pe de lături Vodă Gheorghe Duca („de moșie din țara Grecească” știa
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un axis mundi modern, contribuie la crearea corespondențelor decisive în organizarea imaginarului; în tradiția biblică, trupul soldatului prăbușit sub gloanțe reprezintă „templul Domnului”, în vreme ce, în ordine lumească, clădirea prăbușită este „templul” omului. Străina (1999) proiectează epic povestea istoriei trăite în orgoliul lucidității integrale, în tradiție camilpetresciană. „Străina” Lavinia încearcă să cuprindă experiența totală a iubirii, dar, ca în majoritatea cărților anterioare, e un prilej de întoarcere în trecut ca punct de plecare pentru dezbateri interioare, în tensiunea unei analize neliniștite, bazată
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
Dinu Rachieru, Tentația onirosimilului, „Pagini bucovinene”, 1988, 7; Cosma, Romanul, I, 251-252; Nicolae Bârna, Naratorul ca protagonist, RL, 1989, 29; Claudiu Constantinescu, Romanul unei metafore, RL, 1991, 5; Daniel Cristea-Enache, O viață ca-n romane, ALA, 1998, 440; Niadi Cernica, Orgoliul lucidității integrale, „Crai nou” (Suceava), 1999, 2 534; Onu Cazan, „Scriitorii pot conviețui cu politica doar pe picior de egalitate” (interviu cu Pan Solcan), „Bucovina literară”, 2000, 4; Popa, Ist. lit., II, 830. M. In.
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
din punct de vedere psiho-moral, se pot delimita În două categorii de norme, dar și de pulsiuni, care pun În evidență, Într-o formă sublimată sau „mascat-ocolitoare”, două tendințe fundamentale ale persoanei, ale Eului acesteia ca forme de a fi: orgoliul și modestia. Direcția către care va Înclina În cazul acesta Eul este dictată de natura și de forța morală a Supra-Eului. Semnificația orgoliului și a modestiei Formele de a fi, ca manifestări ale Eului personal, oscilează Între orgoliu și modestie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
formă sublimată sau „mascat-ocolitoare”, două tendințe fundamentale ale persoanei, ale Eului acesteia ca forme de a fi: orgoliul și modestia. Direcția către care va Înclina În cazul acesta Eul este dictată de natura și de forța morală a Supra-Eului. Semnificația orgoliului și a modestiei Formele de a fi, ca manifestări ale Eului personal, oscilează Între orgoliu și modestie. Acestea reprezintă, din punct de vedere psihologic și moral, modalitățile În care se prezintă sau se afirmă o persoană În lume, În raporturile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a fi: orgoliul și modestia. Direcția către care va Înclina În cazul acesta Eul este dictată de natura și de forța morală a Supra-Eului. Semnificația orgoliului și a modestiei Formele de a fi, ca manifestări ale Eului personal, oscilează Între orgoliu și modestie. Acestea reprezintă, din punct de vedere psihologic și moral, modalitățile În care se prezintă sau se afirmă o persoană În lume, În raporturile sale cu ceilalți. Aceste forme de a se afirma sunt În directă condiționare cu principiile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
afirmă o persoană În lume, În raporturile sale cu ceilalți. Aceste forme de a se afirma sunt În directă condiționare cu principiile de afirmare ale Eului mai sus prezentate. Având În vedere importanța acestor aspecte, le vom analiza În continuare. Orgoliul este trăsătura care urmărește afirmarea Eului. Aceasta este o tendință de afirmare egoistă, care poate lua adesea aspecte exagerate sau chiar să contravină, În mod flagrant, cu normele morale. Din acest motiv, una dintre funcțiile pe care le exercită Supra-Eul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tendință de afirmare egoistă, care poate lua adesea aspecte exagerate sau chiar să contravină, În mod flagrant, cu normele morale. Din acest motiv, una dintre funcțiile pe care le exercită Supra-Eul moral asupra Eului unei persoane este de a reprima orgoliul acesteia. Acțiunea represiv-modelatorie a principiilor Psihologiei Morale este absolut evidentă. Pentru a Înțelege aceste aspecte trebuie admis, de la Început, că orgoliul este o trăsătură a Eului de factură psiho-morală. Sensul orgoliului este de a imprima Eului acea tendință prin care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acest motiv, una dintre funcțiile pe care le exercită Supra-Eul moral asupra Eului unei persoane este de a reprima orgoliul acesteia. Acțiunea represiv-modelatorie a principiilor Psihologiei Morale este absolut evidentă. Pentru a Înțelege aceste aspecte trebuie admis, de la Început, că orgoliul este o trăsătură a Eului de factură psiho-morală. Sensul orgoliului este de a imprima Eului acea tendință prin care persoana respectivă să se impună În raporturile sale cu ceilalți, dar În același timp de a urmări o anumită cultivare egoistă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
moral asupra Eului unei persoane este de a reprima orgoliul acesteia. Acțiunea represiv-modelatorie a principiilor Psihologiei Morale este absolut evidentă. Pentru a Înțelege aceste aspecte trebuie admis, de la Început, că orgoliul este o trăsătură a Eului de factură psiho-morală. Sensul orgoliului este de a imprima Eului acea tendință prin care persoana respectivă să se impună În raporturile sale cu ceilalți, dar În același timp de a urmări o anumită cultivare egoistă a realizării exclusive de sine În competiția cu ceilalți. Astfel
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de a imprima Eului acea tendință prin care persoana respectivă să se impună În raporturile sale cu ceilalți, dar În același timp de a urmări o anumită cultivare egoistă a realizării exclusive de sine În competiția cu ceilalți. Astfel considerat, orgoliul este trăsătura psiho-morală a Eului de factură competițională, În raporturile persoanei cu ceilalți, dar și de autosusținere, de autoevaluare, de satisfacere narcisistă. Prin aceasta se descoperă Înrudirea directă a orgoliului cu mecanismele de afirmare ale Eului. Orgoliul este trăsătura psiho-morală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
realizării exclusive de sine În competiția cu ceilalți. Astfel considerat, orgoliul este trăsătura psiho-morală a Eului de factură competițională, În raporturile persoanei cu ceilalți, dar și de autosusținere, de autoevaluare, de satisfacere narcisistă. Prin aceasta se descoperă Înrudirea directă a orgoliului cu mecanismele de afirmare ale Eului. Orgoliul este trăsătura psiho-morală a Eului care urmărește să supraevalueze valorile Supra-Eului, atribuindu-și calități prin care persoana respectivă caută să se situeze deasupra celorlalte persoane. Orgoliul are un caracter subiectiv și seducător pentru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ceilalți. Astfel considerat, orgoliul este trăsătura psiho-morală a Eului de factură competițională, În raporturile persoanei cu ceilalți, dar și de autosusținere, de autoevaluare, de satisfacere narcisistă. Prin aceasta se descoperă Înrudirea directă a orgoliului cu mecanismele de afirmare ale Eului. Orgoliul este trăsătura psiho-morală a Eului care urmărește să supraevalueze valorile Supra-Eului, atribuindu-și calități prin care persoana respectivă caută să se situeze deasupra celorlalte persoane. Orgoliul are un caracter subiectiv și seducător pentru individ, putând, din aceste motive, degenera În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Prin aceasta se descoperă Înrudirea directă a orgoliului cu mecanismele de afirmare ale Eului. Orgoliul este trăsătura psiho-morală a Eului care urmărește să supraevalueze valorile Supra-Eului, atribuindu-și calități prin care persoana respectivă caută să se situeze deasupra celorlalte persoane. Orgoliul are un caracter subiectiv și seducător pentru individ, putând, din aceste motive, degenera În vicii morale (mândrie, vanitate, aroganță etcă. Această supraevaluare de sine, lipsită de regulă de un fundament real (atât timp cât individul Însuși și-l atribuie și nu ceilalțiă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un fundament real (atât timp cât individul Însuși și-l atribuie și nu ceilalțiă, nefiind Întemeiată valoric, creează o falsă imagine a persoanei respective. Aceasta o va situa, În raporturile sale cu ceilalți, Într-o poziție de distanță, tensională sau direct conflictuală. Orgoliul devine sursă de conflicte În cazul În care el este exagerat, Împingând individul la atitudini prin care acesta urmărește să se situeze În centrul atenției unui grup, să domine, sfârșind prin a le impune celorlalți propria sa voință ca lege
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
atitudini prin care acesta urmărește să se situeze În centrul atenției unui grup, să domine, sfârșind prin a le impune celorlalți propria sa voință ca lege. Am schițat, prin acestea, natura pulsiunilor psiho-morale ale personalității dictatorului. În formele În care orgoliul este o trăsătură constituțională, de tip dominant, a personalității unui individ, cu caracter rigid, acesta poate constitui premiza psihopatologică a unei dezvoltări anormale a personalității sale, de regulă, de factură paranoică. Orgoliosul nu ține seamă de nimeni și de nimic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nu are valoare decât ceea ce crede și face el. Se consideră superior celorlalți, care-i datorează supunere și ascultare. Este lipsa măsurii morale a Eului care duce la expansiunea patologică a persoanei. Modestia este situația contrară, opusă, ca semnificație psiho-morală, orgoliului. Dacă orgoliul generează și cultivă mândria, modestia reprimă orice tendință de mândrie, de autoafirmare lipsită de fundament, preferând retragerea discretă, reținută și demnă a persoanei. Chiar dacă o persoană este conștientă de valoarea sa și de faptul că se află deasupra
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
valoare decât ceea ce crede și face el. Se consideră superior celorlalți, care-i datorează supunere și ascultare. Este lipsa măsurii morale a Eului care duce la expansiunea patologică a persoanei. Modestia este situația contrară, opusă, ca semnificație psiho-morală, orgoliului. Dacă orgoliul generează și cultivă mândria, modestia reprimă orice tendință de mândrie, de autoafirmare lipsită de fundament, preferând retragerea discretă, reținută și demnă a persoanei. Chiar dacă o persoană este conștientă de valoarea sa și de faptul că se află deasupra celorlalți, prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de autoafirmare lipsită de fundament, preferând retragerea discretă, reținută și demnă a persoanei. Chiar dacă o persoană este conștientă de valoarea sa și de faptul că se află deasupra celorlalți, prin modestie ea se va impune mai mult decât prin afișarea orgoliului. Modestia apropie oamenii, pe când orgoliul Îi Îndepărtează. În ambele cazuri, atât pentru individ cât și pentru celelalte persoane, orgoliul și modestia contribuie În mod direct la construirea imaginii publice a acestuia. În acest caz, sunt importante două aspecte. Pe de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]