3,808 matches
-
apărare. Căruciorul stătea de asemenea părăsit pe pavajul de piatră, la câțiva pași de noul membru al asociației artistice. — Mamă Doamne! mugi Ignatius după ce se plimbase în sus și în jos de-a lungul gardului. Cum îndrăzniți să prezentați asemenea orori publicului? — Vă rog avansați, domnule, spuse o femeie mai curajoasă. — Magnoliile nu arată așa, spuse Ignatius, îndreptându-și brusc sabia de abordaj spre magnolia din pastelul care îi jignise privirile. Dumneavoastră, doamnelor, aveți nevoie de un curs de botanică. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai, tind să mă îndoiesc de veridicitatea spuselor ei. „Comedia sofisticată“ cu actrița mea favorită de film va rula în curând într-un cinematograf din centru. Trebuie să fac cumva să nu pierd ziua premierei. Pot să-mi imaginez ultimele orori ale acestui film, vulgaritățile ei crase împotriva teologiei și geometriei, împotriva bunului-gust și decenței. (Nu înțeleg pornirea aceasta a mea de a vedea filme; îmi face aproape impresia că am filmele „în sânge“.) Notă de sănătate: stomacul meu a întrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
el de la un motel prăpădit la altul. Ai să sfârșești prin a te sinucide. — Am să mă mărit dacă vreau, băiete. Nu mă poți opri. Nu mai poți. — Omul acela e un radical periculos, spuse Ignatius posomorât. Dumnezeu știe ce orori politico-ideologice ascunde în mintea lui! Te va tortura sau poate și mai rău. — Cine naiba ești tu să-mi spui mie ce să fac, Ignatius? Doamna Reilly privi spre fiul ei care își dădea aere. Era scârbită și obosită, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să devină entuziastă. E fantastic! Știam că mai devreme sau mai târziu va trebui să pleci ca să-ți păstrezi sănătatea mintală. — Ce bine ar fi fost dacă te ascultam mai de mult! N-ar fi trebuit să trec prin toate ororile astea. Ignatius o îmbrățișa pe Myrna, împingând-o, pe ea și chitara ei, în perete. Își dădea seama că ea era în culmea fericirii; bucuroasă că găsise o cauză întemeiată, un caz de bona fide, o nouă mișcare. Te așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lopeți pline de iepuri striviți și având căruciorul cu rotile lângă el pe stradă. Cei doi băieți zâmbeau din pozele de la școală. Insch era În costum complet de pantomimă. Deasupra grupului, titlul era scris cu litere de-o șchioapă: „CASA ORORILOR: O FATĂ MOARTĂ GĂSITĂ ÎN MORMANUL DE ANIMALE PUTREZITE!“ și dedesubt: „UCIGAȘUL FUSESE ELIBERAT DIN CUSTODIA POLIȚIEI DOAR CU CÂTEVA ORE ÎNAINTE“. Colin Miller lovise din nou. — Adunătură de clovni afurisiți: exact asta sunt. Îți zic eu: cinci minute singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Gary scoase ediția din Evening Express, ziarul Înrudit cu Press and Journal. Acolo, pe prima pagină, era o fotografie cu siluete În costume albastre de cauciuc, căutând cu mâinile printr-un morman de carcase de animale neclare În imagine. „CASA ORORILOR: POLIȚIȘTII CURAJOȘI ÎN CĂUTAREA DOVEZILOR!“ — Lasă-mă să ghicesc, oftă Logan, Colin Miller din nou? Trebuie că s-a mișcat repede. Gary Își lovi nasul Într-o parte cu un deget. — Ați nimerit din prima, domnule Erou Local al Poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din spate a capului se afundă când se izbește jos. Întinse radiografiile la picioarele sale, pe podea. Martorii continuară să privească În tăcere timp de un minut Întreg, Înainte ca Insch să spună: — Și atunci cum de ajunge În casa ororilor a Hoitarului? — Bernard Duncan Philips, cunoscut drept, Hoitarul, vine cu lopata și căruciorul și face cum face Întotdeauna. Insch Îl privi de parcă ar fi apucat cadavrul putrezind al copilei din sertarul frigorific și s-ar fi apucat să se joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de Satanei, o făceai fiindcă existența Satana voia să te Îndoiești de ea. Amory Îl văzuse pe Monsignor mergând În vizită acasă la filistini nesimțiți, citind cu nesaț romane populare și cufundându-se adânc În rutină ca să scape de acea oroare. Iar acest prelat ceva mai Înțelept, ceva mai pur, nu fusese (Amory o știa) mult mai În vârstă decât el. Acum Amory era singur - evadase dintr-un țarc mic Într-un gigantic labirint. Se afla acolo unde fusese Goethe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că abilitățile îți întrec aroganța. Raportează-mi ce știi despre crimă. Treci peste amănuntele doctorului Layman. Ți-am citit însemnările și n-am chef de chestii scabroase dis-de-dimineață. Danny rămase blocat. Intenționase să-l impresioneze pe Dietrich tocmai cu detaliile ororii. — Căpitane, până acum am o descriere aproximativă a asasinului, dată de doi martori: înalt, cărunt, între două vârste. Din analiza spermei rezultă că are grupa de sânge 0-I, extrem de comună printre albi. Nu cred că vreunul dintre martori l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
erau niște chestii de la cursele de cai - bilete de pariuri anulate, chitanțe, plicuri de chibrituri pe care erau scrise numele cailor favoriți și niște numere. Danny îi eliberă gâtul lui Leo Theodore Bordoni, răsplătindu-l pentru reacția avută la vederea ororii. Grupa de sânge și semnalmentele fizice îl scoteau de pe lista suspecților. Bordoni își drese glasul și își șterse sângele de pe față. Danny trase fermoarul borsetei și văzu un set de scule: un șperaclu, diamant pentru tăiat sticla, o dăltiță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
iertare. Dietrich spuse: — Nu sunt sigur că înghit povestea ta. De ce n-ai vorbit cu proprietăreasa înainte să cercetezi zona? Poulson zicea că Niles i-a spus că femeia era vânătă la față. Ea a fost cea care a descoperit oroarea. Danny înălță din umeri, încercând să diminueze importanța întrebării. — Am bătut la ușă mai devreme, dar probabil că fata aia bătrână nu m-a auzit. — Poulson mi-a zis că pare o damă dezghețată. Danny, nu cumva erai acolo pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și înapoi. Supravegherea staționară era un fel de invitație la arestare pentru omniprezenții polițiștii din Beverly Hills, pentru că Mal nu opera în zona lui și comitea astfel un delict penal grav. Ori de câte ori ajungea în preajma casei, își imagina tot felul de orori ce se puteau petrece înăuntru. Loftis și fiul lui. Era ca un cuțit înfipt în acea parte din el care trăia ca să-l protejeze pe Stefan. După două ore de condus în cercuri, simți că amețește. O sunase pe operatoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sabie și steag. Cine altul să mobilizeze masele pentru, vai, "o nobilă cauză" dacă nu scriitorul? Numai vezi ce se întâmplă, cauzele nobile se uzează. La un moment dat încep să fie mai puțin nobile, ca să se transforme în alte orori ale istoriei. Nu trebuie să uităm că revoluția își devorează proprii săi eroi. Pe de altă parte, revoluțiile trec, iar viața merge înainte. Uite ce s-a întâmplat la noi după 1989. Am luptat ca să profite cine? Foști cenzori, foști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
putere din lume, și-au recunoscut această responsabilitate. Vorbele și faptele președintelui Franklin Roosevelt arată o preocupare sinceră pentru viitorul umanității. După al doilea război mondial, America a fost generoasă cu inamicii învinși, imaginând o lume mai bună în care ororile războiului să nu se repete. Visul președintelui Roosevelt nu s-a realizat, dar a inspirat respect. America era prea prosperă și avea prea mult succes pentru a fi iubită, dar reușea să-și mențină poziția dominantă în lume parțial pentru că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
înmormântate împreună. Mumiile lor dorm somnul veșnic, una lângă alta, îmbălsămate și bătute în pietre prețioase. Doi savanți americani le fotografiază în anul 1968, cercetează minuțios și constată - cu mare tulburare, poate cu uimire, poate și cu un fior de oroare, dacă nu și cu umor anglo-saxon - că mica prințesă Mutemhit nu e altceva decât o maimuță mumificată. Bijuterii scumpe i-au fost implantate în orbite - ca oricăror mumii promovate din regnul uman - și, prin cele câteva trăsături care leagă indubitabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
teologi de-a lungul secolelor, dar asupra cărora vor reveni și importanți scriitori, precum Papini, Borges, Mario Brelich etc. Secole de-a rândul, participarea lui Iuda la Cina de Taină și împărtășirea sa cu trupul și sângele Domnului a provocat oroare în lumea teologilor creștini. Oroare stârnită de faptul că, încă din momentul întemeierii, banchetul pascal va fi fost întinat de prezența unui trădător. Aici mă declar întru totul de acord cu poziția lui Klauck. De vreme ce grupul celor doisprezece s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dar asupra cărora vor reveni și importanți scriitori, precum Papini, Borges, Mario Brelich etc. Secole de-a rândul, participarea lui Iuda la Cina de Taină și împărtășirea sa cu trupul și sângele Domnului a provocat oroare în lumea teologilor creștini. Oroare stârnită de faptul că, încă din momentul întemeierii, banchetul pascal va fi fost întinat de prezența unui trădător. Aici mă declar întru totul de acord cu poziția lui Klauck. De vreme ce grupul celor doisprezece s-a constituit din timpul vieții lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
poziția lui Klauck. De vreme ce grupul celor doisprezece s-a constituit din timpul vieții lui Isus, nefiind o inovație tardivă a evangheliștilor, era absolut normal ca Iuda să fi participat la Cină de la început până la sfârșit, împărtășindu-se din darurile consacrate. „Oroarea” faptului respectiv ține de atitudinea subiectivă a exegeților, nu de faptul în sine. Din moment ce Isus a considerat normală împărtășirea lui Iuda, de ce ne-am arăta noi revoltați? Chiar dacă există ambiguități și aici (Marcu și Matei lasă deschisă posibilitatea plecării trădătorului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
revoluționară” a vulgatei legată de Evanghelia lui Iuda. Kasser traduce tendențios printr-un imperativ. Isus i-ar porunci lui Iuda să-i jertfească trupul carnal, pentru a declanșa mecanismul mântuirii universale. Or, textul spune simplu: Iuda îi va depăși în oroare pe toți ceilalți apostoli-preoți, care practică jertfa euharistică (respinsă de Isus gnostic), tocmai pentru că el îl va jertfi pe Isus Însuși. Într-un context dogmatic antisacrificial, antieuharistic precum cel al apocrifei noastre, e aberant să se înțeleagă pasajul altfel. Iuda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nivel inferior, în universul sublunar. De asemenea, el se află „mai presus” de ceilalți apostoli, dar, încă o dată, nu pentru că ar fi avut parte de o inițiere specială, ci pentru că-l va sacrifica pe Însuși Isus - altfel spus, va duce oroarea sacrificiului până la ultima consecință. Realizatorii ediției National Geographic nu pot fi acuzați de impostură intelectuală. Ei au fost într-un fel duși de valul publicității și al prejudecăților într-o bună măsură. Deocamdată, în condițiile în care o ediție a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
despre o frumusețe încarnate în timp. A le reproduce însă la ora actuală este un anacronism. A pretinde să le întinerești, a le adapta la nevoile timpurilor noi e încă și mai rău: un asemenea efort nu poate naște decât orori”. La fel, Părinții Bisericii sunt „frumoși și admirabili” în contextul vieții și epocii lor. A-i „actualiza” după gusturile noastre prin ședințe de lifting pseudo-intelectual ar constitui o adevărată barbarie. Prin urmare, von Balthasar nu înțelege să trezească fantome ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
decât se întâmplă, algoritmic, în situațiile de veleitarism. (Multe din acestea inventariate necomplezent în Istorie). Altminteri, dacă urmărim opiniile lui Manolescu însuși, ele diferă (dar nu radical) de candorile lui Paleologu. Amândurora le e specifică, dacă nu tactica sofismului, măcar oroarea de clișeu. Dramaturgul Iorga se dovedește ilizibil, dar, s-ar spune, numai de la un moment încolo, de vreme ce, premergător acestui verdict, teatrul lui are parte, totuși, de un comentariu aplicat: "Iorga a publicat și douăzeci de drame, în versuri ori în
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
le presimt pe aproape, sub straturi de ani, de viață trăită... Încep să recitesc, și curând sentimentul de vinovăție începe să se atenueze: Da, desigur, îmi reamintesc, iată cronicile istorice shakespeariene, sânt într-adevăr pasionante, comediile strălucitoare, Titus Andronicus, o oroare, dramele, mărețe, impresia de ansamblu, sublimă... Andromaca lui Racine, plină de vigoare și scrisă parcă astăzi, cu acel dublu conflict, Orest, Hermiona―Andromaca, iar Britannicus probabil că trebuie mai bine văzut la teatru, lectura fiind greoaie; Neron, al lui Suetonius
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fără să-și dea seama, expresia preferată a doctorului Wahrhaftig, Într-o țară civilizată, ar fi avut loc de mult o revoltă populară. Un front comun al muncitorilor și studenților ar fi silit de mult guvernul să pună imediat capăt ororii. —Să-ți mai aduc un brandy. O să te mai calmeze. Fima dădu febril coniacul pe gât dintr-o singură sorbitură, lăsând capul pe spate, așa cum văzuse că se bea votca În filmele rusești. Putea vedea limpede În minte buturuga asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
șiretenie nemaipomenite pe Întuneric; o rasă care căzuse victimă aversiunii străvechi născute din teamă, cruzime banală, prejudecăți primitive. Era oare posibil ca tocmai izolarea acestei rase, umilința și urâțenia ei, rezistența uimitoare cu care fusese binecuvântată să trezească În noi oroarea? Oroare dusă până la instinctele ucigașe pe care simpla sa prezență ni le trezește? Oroare față de misterioasa longevitate a unei ființe care nu poate nici Înțepa, nici mușca și care se ține Întotdeauna la distanță? Fima se retrase Într-o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]