3,686 matches
-
lichidarea influenței grecești asupra spiritualității noastre. Influențele nefaste ale perioadelor anterioare aveau să fie depășite de realitățile încă și mai crude ale istoriei noastre de la sfârșitul secolului al XVIII - lea până la sfârșitul epocii comuniste. Propagarea materialismului și ateismului cu toate ororile sale, confruntarea cu exodul masiv din Galiția a evreilor și raporturile acestora cu populația autohtonă (mai ales în Moldova, Basarabia și Bucovina), dezechilibrul etnic creat și diversiunea economică, aspecte sesizate de marii noștri înaintași: Vasile Alecsandri, Costache Negri, Vasile Conta
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
iubirea de oameni sunt considerate slăbiciuni. Rasismul cu corolarul său nazismul, care avea la bază opera lui Nietzsche filosof ce considera morala creștină ca o morală de sclavi, cultivând cultul supraomului și rasei superioare și care aveau să conducă la ororile cunoscute ale celui de al doilea război mondial. În sfârșit marxismul care ridica ateismul și lupta de clasă la rang de politică de stat, metodă prin care se încerca subversiv distrugerea suportului moral și spiritual al poporului. Demonstrează astfel că
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și nebunii ajung pe străzi cu zecile de mii, făcând ca orice imaginație, chiar și cea mai oribilă, să devină posibilă. Iată de ce Bateman, care este cu adevărat el însuși numai atunci când torturează și ucide, se transformă în profetul unei orori apocaliptice. O oroare cu care nici o societate nu este pregătită să lupte. Romanul lui Bret Easton Ellis studiază abisurile de neînțeles ale nebuniei și reușește să surprindă absurditatea violenței din vremurile noastre - de fapt, din oricare alte vremuri. Finalul rămâne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
pe străzi cu zecile de mii, făcând ca orice imaginație, chiar și cea mai oribilă, să devină posibilă. Iată de ce Bateman, care este cu adevărat el însuși numai atunci când torturează și ucide, se transformă în profetul unei orori apocaliptice. O oroare cu care nici o societate nu este pregătită să lupte. Romanul lui Bret Easton Ellis studiază abisurile de neînțeles ale nebuniei și reușește să surprindă absurditatea violenței din vremurile noastre - de fapt, din oricare alte vremuri. Finalul rămâne deschis. Romanul a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
o prostie, dar sunt dintre aceia care fetișizează coperțile și calitatea hârtiei. Ei bine, chiar am avut ce „mângâia“ prin librarii. Unele cărți erau adevărate bijuterii (francizate multe dintre ele, e-adevărat). Numai că, uneori, plăcerea tactila se transformă în oroare față de traduceri. Nu cred că traducătorul e un trădător, numai că uneori poate fi un iresponsabil... Literatura Semne bune anul are! S-a scris destulă literatura bună în 2007! Au apărut câteva române și volume lirice care vor trece cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
la unu noaptea, înfățișat tribunalului a doua zi la aceeași oră, cazul magnatului liberal, implicat într-un dosar de privatizare controversat, arată cât de departe suntem de Europa. Cine-i acest Patriciu, vreun Bin Laden?! Ce tribunal judecă noaptea, ce oroare mai e și asta? Nici Miloșevici, nici Saddam nu au fost aduși în fața unei justiții nocturne, după atâția morți, și venim noi cu o evaziune fiscală, la o privatizare de succes. PSD s-a repezit să profite de ocazie și
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
ușoară și nu-mi va fi adus decât bucurie". Astfel, uriașa ei bunătate a făcut-o pe Carmen Sylva să exprime, pe tron, doctrinele am putea spune revoluționare ale pacifismului, prin ura față de război, căruia i-a văzut și detestat ororile (Calafat, Stai! Cine-i acolo?, Pablo Domenech etc.), socialismului, prin caritate, și, prin viața sa saxo-latină, pe cea a internaționalismului. * * * La ea, un sentiment a dominat tot restul dragostea maternă, iar când fiica sa a murit, ea a adoptat poporul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de genul epistolar sau de jurnalul intim. Dazai atinge apogeul carierei sale în perioada de după cel de-al doilea război mondial, odată cu publicarea, în anul 1947, a romanului Amurg, care descrie declinul aristocrației japoneze și criza unei societăți trecute prin ororile războiului. Personajele sale găsesc adesea în sinucidere singura soluție salvatoare, singura posibilitate de a se sustrage unei vieți infernale. Ca și celelalte romane ale sale, Amurg oscilează între dramă și comedie, prezentând destrămarea fizică și morală, amurgul unei societăți: „Amurgul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
umană“, aspecte deghizate de către comunism, doctrina care, prin excelență, vinde iluziile kitsch-ului. Și Tereza, din Insuportabila ușurătate a ființei, și Anne, din Relatare despre moartea mea, își disprețuiesc, în anumite momente și din motive diferite, corpul: în cazul Terezei, oroarea față de propriul corp vine dintr-o repulsie provocată de asemănarea cu mama sa, în cazul Annei, disprețul e produs de o sarcină nedorită (reală sau închipuită), o sarcină de care nu se poate scăpa, o sarcină imposibilă, o sarcină în urma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
uitat deja, războiul din Iugoslavia, văzut cu ochii unui copil bosniac. Cum repară soldatul gramofonul este o carte despre colapsul din Bosnia și despre exilul din Germania al unei familii bosniace, despre vremurile când „totul era bine“, dar și despre ororile războiului, un roman poetic, melancolic, dinamic, care nu duce lipsă nici de umor și care nu poate fi citit cu indiferență. După ce războiul le distruge casa, Aleksandar împreună cu familia sa pleacă în Vest, stabilindu-se în Germania. La îndemnul bunicului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
naziștilor. După ce refuzase să conducă în fața lui Hitler, spectacolele lui, noua producție cu Tannhauser, Fidelio și Falstaff, fuseseră preluate de alți dirijori, Knappertsbusch și Vittorio Gui. Reacția lui: „am auzit la radio un act din Tannhauser, transmis de la Salzburg. O oroare! O obscenitate!“. Odată războiul început, Festivalul de la Lucerna avea să continuie fără Toscanini, iar în 1942 Ernest Ansermet forma cu muzicieni elvețieni orchestra ce avea să devină a festivalului. O orchestră în primul deceniu de mâna întâi, dar prost plătită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
dar ne amintim cu toții cum, printre șoapte, bârfe, spionaje, voyeurisme, descrieri de vestimentație, își fac loc calculat bisturie care taie și lasă o clipă sufletul secționat la vedere, cu fiecare strat al său perfect expus, într-o fotografie perfectă a ororii amestecate cu înțelegere deplină. În Aripa dreaptă nu am găsit deloc așa ceva. Este un text complet răsucit asupra lui însuși, de un narcisism greu suportabil, un joc al suprafețelor și doar al suprafețelor, cu puține momente de profunzime. O credință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
a spus cuvântul. De-a lungul timpului au existat 10 epidemii necruțătoare, care au devastat și mai devastează încă omenirea, dar cu îndârjire diminuată. Printre aceste epidemii ciuma a avut cea mai mare încărcătură macabră și o istorie plină de orori și durere. Micii dușmani nevăzuți de nimeni, virusurile și bacteriile, au decimat populații și au pus capăt familiilor, făcând într-un timp foarte scurt mai multe victime decât orice război. Pe lângă aceste calamitați marile războaie, revoluțiile, revoltele locale, cutremurele, tsunamiurile
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
stimulează dezvoltarea raporturilor de forță dintre oameni... Închisoarea este o construcție paranoică, una care limitează libertățile fundamentale ale oamenilor, creează stări anxioase și facilitează apariția unor comportamente ridicole."35 "Ambientul și structurile de putere din închisori sînt factorii declanșatori ai ororilor care se petrec în penitenciare, și nu firea sadică a corpului de supraveghetori sau natura antisocială a delincvenților închiși. Concret, structurile de putere din închisori pretind gardienilor să pedepsească deținuții pentru abateri de la reguli, iar aceștia nu au nici o posibilitate
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de instrucție și pe nivelul social inferior din care provin. Cadrele rasate și culte constituie o minoritate deseori ironizată. Componentele psihologice esențiale în reușita unui botez al cadrelor sînt93: 1. capacitatea de a dezumaniza deținutul; 2. habitudinea cruzimii (neutralitatea pudorii, ororii, scîrbei, rușinii ca reacții etice); 3. obediența de robot asumată ca virtute (el nu trebuie să gîndească, ci să execute și să fie mîndru că face tot ce i se cere); 4. impunitatea; 5. omnipotența politică, psihologică, financiară; 6. asumarea
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cuptoare. Fumatul în celule și mîncărurile alterate din cambuză au sporit toxicitatea aerului. Tot mai rarefiat și mai îmbîcsit, aerul carceral este expresia putrefacției trăite în comun de deținuți. Închisoarea este greu de suportat în primul rînd olfactiv, odoarea întărind oroarea. Transpirînd abundent unele lîngă altele, trupurile deținuților intră vara într-o stare de inerție, pasivitate și imobilism, mișcările și gesturile reducîndu-se la maximum pentru a nu altera și mai mult aerul. Starea de conservare produce o dezindividualizare corporală, iar absența
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
o poloneză care cântase Norma, deci era periculoasă, dar, pentru eleganță și stil, a câștigat Gitta. Atunci v-ați reîntâlnit cu Emmanuel? — Da. Murise soția lui. Suferea teribil. Nici nu se putea atinge de mâncare. Eu trăiam o perioadă de oroare cu domnul meu. și ne-am găsit la masă plângând unul pe umărul celuilalt. El, ca un mare domn, mi-a spus că, oricând ajung la Paris, sunt bine venită. și mi-a dat cheile de la Institut. Marcher sur les
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
botine uriașe, care trebuiau să ne țină gleznele. Totul era măsurat astfel încât să pot spune povestea de acolo de sus și s-o termin chiar la baza scenei. În urma mea rămânea acest râu de sânge. Exact în fața dirijorului, dispăream, spre oroarea publicului, și nu se mai vedea decât acest val purpuriu. Ce era? Direct în fața sufleurului se deschidea o fosă imensă cu multe perne, care mă înghițea. Deh, eram tânără, subțire, sportivă. Terminam ce aveam de zis, priveam intens către public
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
găsești tu..." și nu știu cum mă așez, că simt ceva în fund. Nimerisem exact pe... fața efigiei celui îngropat acolo, iar ce mă glodea era, pardon, nasul seniorului! Pentru public, în sală, era superb, dar pentru noi, de pe scenă, era o oroare. — Am plecat de la Paris și am ajuns la Scala... — Păi, să ne întoarcem, atunci, la recitalul pe care l-am dat la Palais Garnier în 1981. Nu chiar orice muscă primea un recital pe această scenă, dar ei mă știau
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Giam piero Mastromei era în mare vogă... Uite, tu ia asta și joacă-te cu ea! Baba au rhum. Ce poate fi mai franțuzesc? — Stăteam toți la același hotel, Castelvecchio, la doi pași de Arenă, de fapt, o résidence, pentru că oroarea noastră, a cântăreților, este să stăm la hotel, să nu putem să mâncăm, să bem când vrem, să ne facem un ceai, mai ales că stăm cu lunile. Eu întotdeauna căutam să închiriez apartamente, peste tot în lume. Restaurantul era
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ajungă procuror general al României. El a dispus suspendarea urmăririi penale asupra acestor cazuri, cu scopul de a mușamaliza adevărul. Generalul Puiu, fost comandant al Aeroportului Otopeni, martor ocular al masacrului de la Otopeni, declarase că deținea câteva casete înregistrate cu ororile făcute de unele cadre și de unii militari din dispozitiv. El condamna personal astfel de acte, întrucât aeroportul nu fusese atacat de nici-un terorist, după cum pretindea acel Iosif Rus, care-i solicitase subunități militare M.I. generalului Ghiță Grigoriu. Generalul Puiu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
moral al personajului: perfid, ipocrit, intrigant, cameleonic, “un adevărat Yago al literaturii române” , “decât diavolul mai diavol” și “decât toată fiiara mai vrăjmașă și mai sălbatică”. Ceea ce șochează în acest portret este minuțiozitatea detaliilor, adevărată lucrătură arabescă, din care transpare oroarea provocată simultan de portretul fizic respingător, ca și de abjecția morală a acestei jiganii. Mecanismul psihic de defulare, de eliberare de temeri și spaime, implicit într-o astfel de descriere, ar trebui să aibă ca efect catharsisul comic, adică eliberarea
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
medicină din Viena ca asistent al unui profesor, unul din cei mai cunoscuți specialiști în oftalmologie. Între timp o cunoaște pe fiica profesorului, se iubesc, se căsătoresc... urmează războiul, apoi frontul german cade, trupele sovietice intră în Austria, Viena. Apoi ororile... Mujici, barbari, hoardele sovietice au năvălit peste tot. Asemenea năvălirilor barbare în decursul Istoriei... "Nevasta mea, îmi povestește doctorul cu o voce aproape stinsă, dar cu o privire în care citeam groaza, oroarea, furia, era tânără, frumoasă și o iubeam
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
trupele sovietice intră în Austria, Viena. Apoi ororile... Mujici, barbari, hoardele sovietice au năvălit peste tot. Asemenea năvălirilor barbare în decursul Istoriei... "Nevasta mea, îmi povestește doctorul cu o voce aproape stinsă, dar cu o privire în care citeam groaza, oroarea, furia, era tânără, frumoasă și o iubeam mult, mult de tot. Ei bine, află domnule, că au intrat în casă, poate douăzeci, sau mai mulți, și în fața mea, i-au sfâșiat rochia și au violat-o, în fața mea, domnule, realizezi
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
să umblu iarna cu genunchii goi și, de asemeni, de la el am învățat să mănânc iaurt cu zahăr (în Ardeal, preparatele lactate nu erau atât de gustoase ca la Galați, nu numai iaurtul, dar nici laptele bătut, chefirul): jumătate-jumătate, spre oroarea maică-mii, care socotea că profanam produsul lactat, atât de consistent, de puteai să-l tai cu cuțitul și, ca atare, fantastic de gustos; dar ce știa dânsa de voluptatea scrâșnirii zahărului în dinți, de amestecul delicios contradictoriu dintre acrișor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]