12,062 matches
-
implicarea Imperiului Otoman într-un sistem francez de alianțe a cărui finalitate viza inclusiv promovarea politicii sale continentale. Cu această misiune a plecat la Istanbul și Raymond Verninac de Sainte-Maure, cu rangul de trimis extraordinar al Republicii Franceze pe lângă Poartă Otomană, care a ajuns la destinație la 12 aprilie 179513. Cum situația politică internațională a Franței înregistrase o evidență îmbunătățire, datorită faptului că reușise să producă o primă breșă în primă Coaliție antifranceză, în urma încheierii păcii separate cu Prusia, la Basel
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
acesteia din Coaliție, Raymond Verninac a relansat, cu deosebită vigoare, politica orientala a Franței, cu scopul de a consolida și largi amintită breșă. Astfel încât să fi fost pregătit terenul pentru înfăptuirea sistemului politic european, preconizat de ea, prin implicarea Porții Otomane nu numai într-o alianță bilă terală, ofensiva și defensivă, ceea ce ar fi însemnat recunoașterea, 11 Ibidem. 12 Ibidem, p. 103-104; pentru detalii privind împrejurările înființării și activitatea consulatelor străine, inclusiv ale Franței, în Principatele Române, vezi Veniamin Ciobanu, Înființarea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Dunărene, în "Istoria Românilor", Editura Enciclopedica, București, 2002, p. 642-653. 13 Cf., Repertorium der diplomatischen Vertreter aller Länder, III. Band 1764-1815. Herausgegeben von Otto Friedrich Winter, Graz-Köln, 1965, p. 142. de jure și de facto a Republicii Franceze de către Poartă Otomană, ci și într-o largă coaliție de state europene care, sub egida franceză, urmărea să-i elimine pe adversarii săi, în primul rând Rusia și Austria, din competiția pentru preponderenta politică continentală. Făcând uz de cele mai diverse mijloace de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
agresiuni, indiferent de forma de manifestare, căreia una dintre ele sau ambele, în același timp, ar fi putut deveni victima sau victime. Partea a doua a clauzei sugerează, însă, locul pe care trebuia să-l ocupe, din perspectiva franceză, Imperiul Otoman în sistemul politic european, de vreme ce alianță în discuție avea și menirea "de maintenir le System de la balance politique" care constituia "l'un des mojens leș plus surs d'arriver à une paix universelle et permanente, qui assure le bonheur et
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
nu putea fi "obligatoire pour l'un et l'autre pârtie contractante d'après le Système adopté par la Sublime Porte"16. Iar 14 Cf., numeroasele informații referitoare la acest subiect, incluse în rapoartele ministrului plenipotențiar al Suediei pe lângă Poartă Otomană, Ignatius Mouradgea d'Ohsson, incepand cu data de 25 aprilie 1795, în Europe and the Porte: New Documents on the Eastern Question. Volume I: Suedish Diplomatic Reports 1795-1797, Edited by Veniamin Ciobanu. Introduction and Notes translated by Lucian-Dumitru Dîrdală, The
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Annibal Aubert du Bayet. Acesta din urmă a fost acreditat, însă, cu rangul de ambasador, ceea ce reliefa decizia Franței Republicane de a restabili vechile raporturi diplomatice franco-otomane, la nivel de ambasada, datorită importanței deosebite pe care o avea capitala Imperiului Otoman, din perspectiva sistemului său politic european. De aceea, ca și predecesorul său, el a făcut eforturi susținute pentru a determina Poartă Otomană să adere la proiectul francez de constituire a unei alianțe ofensive și defensive cu Franța, Spania, Prusia și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
18 și urm. 23 Ibidem, p. 31. denumirea de Insulele Ioniene. Astfel că, "aux dépens de Venise la France et l'Autriche disposaient au partage de l'empire ottoman"24. Convins, ca și contemporanii săi, de altfel, de iminentă dispariției Imperiului Otoman de pe harta politică a Europei 25, Napoleon a conceput și planul după care Franța trebuia să controleze succesiunea evenimentelor din Europa Orientala. Mai întâi trebuia cucerita insula Malta și, apoi, Egiptul, deoarece "îl voyait dans la conquête de l'Egypte
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
32). 26 Ibidem. 27 Cf., J. Holland Roșe, The Political Reaction Bonaparte's Eastern Expedition, în "The English Historical Review", Volume XLIV, 1929, p. 48-49. 28 Potrivit informațiilor deținute de Ignatius Mouradgea d'Ohsson, ministrul plenipotențiar al Suediei pe lângă Poartă Otomană, Pierre Jean-Marie Ruffin, însărcinatul cu afaceri al Franței la Istanbul, a fost instruit, la 3 iulie 1797, să explice Porții Otomane motivele expediției franceze împotriva Egiptului. Potrivit acestora, Ruffin trebuia, mai întâi, să-i asigure pe otomani "que leș sentimens
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
XLIV, 1929, p. 48-49. 28 Potrivit informațiilor deținute de Ignatius Mouradgea d'Ohsson, ministrul plenipotențiar al Suediei pe lângă Poartă Otomană, Pierre Jean-Marie Ruffin, însărcinatul cu afaceri al Franței la Istanbul, a fost instruit, la 3 iulie 1797, să explice Porții Otomane motivele expediției franceze împotriva Egiptului. Potrivit acestora, Ruffin trebuia, mai întâi, să-i asigure pe otomani "que leș sentimens de la France envers l'Empire Ottoman, etaient inalterables; qu'Elle ne demandoit pas mieux, que de cimenter l'amitié et leș
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Ottoman, Son bon ami; que l'Expedition avoit encore pour objet de se frayer le chemin aux Îndes contre leș possession des Anglais; que la prudence exigeoit de ne pas avancer avânt de bien assurer funeste planuri în legătură cu soarta Imperiului Otoman. Anume, ca francezii nu urmăreau doar ocuparea Egiptului, ci și de a ataca principalele insule otomane din Arhipelag 29. O îngrijorare la fel de mare o provocau intensitatea și conținutul propagandei franceze în Egipt 30, motiv pentru care Selim al III-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
aux Îndes contre leș possession des Anglais; que la prudence exigeoit de ne pas avancer avânt de bien assurer funeste planuri în legătură cu soarta Imperiului Otoman. Anume, ca francezii nu urmăreau doar ocuparea Egiptului, ci și de a ataca principalele insule otomane din Arhipelag 29. O îngrijorare la fel de mare o provocau intensitatea și conținutul propagandei franceze în Egipt 30, motiv pentru care Selim al III-lea s-a grăbit să ceară sprijinul tarului Pavel I, imediat după bătălia de la Piramide, din 21
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
după bătălia de la Piramide, din 21 iulie 1798. Astfel că, la 4 septembrie 1798, o escadra rusă, comandata de viceamiralul Uceakov, a pătruns în Bosfor, fiind primită cu entuziasm de populația Istanbulului. Zece zile mai târziu, la 14 septembrie, Poartă Otomană a făcut cunoscut Corpului diplomatic acreditat la Istanbul declarația de război adresată Franței, pentru ca, la 23 decembrie 1798/3 ianuarie 1799 să se fi încheiat tratatul de alianță turco-rus, îndreptat împotriva armatelor expediționare franceze din Egipt, tratat la care a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
război adresată Franței, pentru ca, la 23 decembrie 1798/3 ianuarie 1799 să se fi încheiat tratatul de alianță turco-rus, îndreptat împotriva armatelor expediționare franceze din Egipt, tratat la care a aderat, câteva zile mai târziu, și Marea Britanie 31. Totuși, Poartă Otomană nu a intrat în șes derrieres et d'avoir un établissement solide sure le territoire de l'Egypte" (s. Ven.C.) (cf., Europe and the Porte: New Documents on the Eastern Question. Volume ÎI: Swedish Diplomatic Reports, 1798-1799, Edited by
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
raporturile cu această țară, prin încheierea păcii, la 8 octombrie 1801. Două zile mai târziu, adică la 10 octombrie, a fost semnată și o Convenție secretă prin care Rusia se angaja, între altele, să medieze și pacea Franței cu Imperiul Otoman, deoarece intermediase, deja, încheierea preliminariilor, cu o zi mai înainte, adică la 9 octombrie. Concomitent, s-au creat și condițiile pentru încheierea păcii generale în Europa, între Franța și aliații săi, pe de o parte, și Marea Britanie și aliații acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Astfel că, la 27 martie 1802, pacea parafata la Amiens punea capăt războiul dintre Franța și cea de a doua Coaliție antifranceză 32. În tratatul de pace de la Amiens au fost incluse, însă, și două articole care vizau direct Poartă Otomană. Unul dintre acestea, cel de al optulea, stipula că "leș territoires, possessions et droits de la Sublime-Porte șont maintenus dans leurs intégrité, tels qu'ils étaient avânt la guerre" (s. Ven.C.)33. Celălalt, al 19-lea, consacră 32 Cf., mai
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
le premier traité conclu en 1536, entre Suleiman I et François I jusqu'à nos jours, par le Baron I. de Testa, Tome Deuxième, France ÎI, Paris, 1865, p. 128 (în continuare, Testa, op. cît.) statutul de cobeligeranta a Porții Otomane, stipulând că "le present trăite définitif de paix est déclaré commun à la Sublime-Porte ottomane, alliée de S.M britanique, et la Sublime-Porte seră invitée à transmettre son acte d'accession dans le plus court délai possible" (s. Ven.C.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
șont rétablis entre notre Sublime-Porte et la sérénissime république française, ainsi qu'entre leș habitants des deux états respectifs" (s. Ven.C.)35. Ca urmare, la 25 iunie 1802, a fost încheiat și tratatul de pace dintre Franța și Imperiul Otoman care normaliză relațiile economice și politice dintre cele două state 36. Cealaltă problemă majoră care a marcat criză politică europeană și în ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea și care a constituit, de altfel, și parte a problemei orientale
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a celei orientale, în special. În acest scop, deci, s-a străduit să exploateze, la maximum posibil, interesul cercurilor conducătoare otomane că problema poloneză să fi fost rezolvată într-o manieră care să nu fi afectat interesele majore ale Porții Otomane în Europa Est-Centrală. Ca urmare, diriguitorii politicii orientale a Franței au vizat angajarea directă a acesteia în sprijinirea eforturilor polonezilor de refacere a unității teritoriale a statului lor. În cazul în care manevră ar fi reușit, Imperiul Otoman ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ale Porții Otomane în Europa Est-Centrală. Ca urmare, diriguitorii politicii orientale a Franței au vizat angajarea directă a acesteia în sprijinirea eforturilor polonezilor de refacere a unității teritoriale a statului lor. În cazul în care manevră ar fi reușit, Imperiul Otoman ar fi fost implicat într-un nou război cu Rusia și cu Austria, ceea ce ar fi permis Franței să devină arbitru al situației, calitate în care ar fi putut să-și consolideze pozițiile în sistemul politic continental. Ideea a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în propagandă misiunii diplomatice a Franței la Istanbul (1794-1795), în vol. "România. A Crossroads of Europe", Edited by Kurt W. Treptow, The Center for Romanian Studies, Iași, Oxford, Palm Beach, Portland, 2002, p. 57-59. Russie et l'Angleterre"38. Poartă Otomană ar fi urmat să contribuie la realizarea acelui proiect mai întâi prin efectuarea unei demonstrații de forță la granițele sudice ale teritoriilor poloneze anexate de Rusia, până cel târziu în toamna acelui an39. Iar în memoriul pe care intenționa să
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
să contribuie la realizarea acelui proiect mai întâi prin efectuarea unei demonstrații de forță la granițele sudice ale teritoriilor poloneze anexate de Rusia, până cel târziu în toamna acelui an39. Iar în memoriul pe care intenționa să-l prezinte Porții Otomane, la 7 iunie 1795, Verninac punea accentul pe interesul pe care îl aveau otomanii de a profita de împrejurări ca să se alăture Franței "pour rétablir la Pologne, pour abaisser davantage la Maison d'Autriche et pour mettre un frein aux
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
000 de oameni, conform datelor deținute de acelasi Nicolo Venier dintre care o parte, mai mult de 80.000 de oameni, se aflau în Polonia, iar 60.000 în zona Hotin care aveau misiunea de a ocupa cetatea, imediat ce Poartă Otomană ar fi încercat să pună în aplicare planurile francezilor referitoare la Polonia. La aceste forțe se adăugau cele 40 de nave de la Kronstadt, precum și o flotă și o flotila în Marea Neagră. Și, pentru că era vizată și Suedia, s-a dispus
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
îl Reggente în un'affare, che forse finirebbe con la perdita per la Svezia di tutta la Finlanda" (s. Ven.C.)47. Pe de altă parte, Ecaterina a II-a nu intenționa, atunci, să înceapă un nou război cu Imperiul Otoman, ci, din contră, "di mantenersi în Pace colla Porta, e che tutte le sue applicazioni siano rivolte a sistemare gli affari della Polonia, i quali non molto avvanzano colla Corte di Berlino, e sono sempre divertiti da successivi Corrieri" (s.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
dus, însă, la nici un rezultat, de vreme ce regele Prusiei continuă să-și susțină, în întregime, pretențiile teritoriale în Polonia, fapt ce a determinat-o pe Ecaterina a II-a să acorde o atenție deosebită și demersurilor diplomatice menite să determine Poartă Otomană să nu susțină planul Prusiei de rezolvare a crizei poloneze 58. Ca urmare, asigurată că nu era în pericol de a fi atacată de Turcia 59, Rusia putea, credea Nicolo Venier, să forțeze Prusia să consimtă la rezolvarea crizei poloneze
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
e piacevole" (s. Ven.C.) (cf., loc. cît., f. 76). 58 Cf., raportul lui Nicolo Venier din 17 iulie 1795, în loc. cît., f. 80v. 59 Informațiile pe care le avea Nicolo Venier, potrivit cărora Prusia exercita presiuni diplomatice asupra Porții Otomane pentru a o determina să atace Rusia sau Austria (cf., loc. cît.) se pare că erau obținute din surse care nu aveau cunoștință că, în realitate, Prusia se străduia să determine Poartă Otomană să evite orice conflict cu cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]