3,151 matches
-
Sigurd a capturat opt nave. Apoi au navigat spre Al-Andalus, acolo în apropierea orașului Sintra au capturat castelul și a ucis toți oamenii, pentru că au refuzat să fie creștinați. După aceea au mers la Lisabona, ""orașul pe jumătate creștin - jumătate păgân"". Acolo au câștigat a treia luptă, și au capturat o pradă bogată. Apoi, au învins și în a patra bătălie, probabil în zona orașului Alcácer do Sal. Ucigînd "atât de mulți păgâni (musulmani)" încît orașul a rămas aproape gol, capturînd
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]
-
pașnic, aparent din cauza faptului că casta sacerdotală a druizilor, după numeroasele înfrangeri a celților din partea romanilor, pierzîndu-și credibilitatea. Ca urmare a unui astfel de proces pașnic de adoptare a creștinismului, Irlanda a fost unul dintre puținele culturi în care patrimoniul păgân nu a fost respins, ci cu grijă păstrat în mănăstirile creștine. Epoca de aur a vieții culturale și economice a Irlandei, a fost întreruptă de o masivă invazie vikingă în secolele IX-XI. Vikingii capturau orașele de pe coastă. Supremația vikingilor a
Irlandezi () [Corola-website/Science/325679_a_327008]
-
izvor de informații privind colonizarea Islandei. s-a născut într-o familie nobilă din vestul Islandei. Landnámabók enumeră opt generații ai strămoșilor săi, dintre care cinci generații s-au născut în Islanda, și două dintre ele chiar și în vremuri păgâne. Tatăl lui Ari a murit devreme, iar băiatul a crescut, întîi la curtea bunicului și apoi a unchiului său. La vârsta de 7 ani a început studiul la învățatul Harrar Țorarinsson, apoi a primit educație religioasă la Curtea episcopală a
Ari Þorgilsson () [Corola-website/Science/325801_a_327130]
-
oblonul său ca să o poată vedea pe Godiva trecând și drept urmare a acestui fapt a orbit. În final, soțul Godivei, s-a ținut de cuvânt și a abolit oneroasele taxe. Unii istorici au deslușit în legenda despre Lady Godiva ritualuri păgâne ale fertilității prin care o tânără “May Queen” a fost condusă la copacul sacru a lui Cofa pentru a celebra reînnoirea pe care o aduce primăvara. Cea mai veche formă a legendei spune că Godiva a trecut prin piața din
Lady Godiva () [Corola-website/Science/325021_a_326350]
-
possessores", cum i-a numit Paul Diaconul) și-au pierdut dacă nu viețile, cel puțin averile, însă nivelul exact al pierderii de proprietăți reprezintă încă obiect de dispută. Clerul a fost și el afectat puternic. Majoritatea longobardă continua să fie păgână și nu avea niciun respect față de cler și proprietățile Bisericii. Mulți clerici și-au pierdut episcopatele pentru a scăpa din calea longobarzilor, așa cum făcuseră episcopii principali din nord, Honoratus de Milano și Paulin de Aquileia. Totuși, numeroși episcopi au căutat
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
din Știria și mâna nepoatei regelui Bela al IV-lea, Kuningunda a Slavoniei, vor reveni regelui Boemiei. Curând, Kuningunda va deveni mama urmașului lui Otokar, Wenceslaus al II-lea Ottokar al II-lea a condus două expediții împotriva vechilor prusaci păgâni, întemeind orașul Königsberg, care va fi capitala Prusiei. În 1269, moștenește Carinthia și părți din Carniola. Revendicările sale sunt din nou contestate de unguri, iar după o nouă victorie împotriva acestora, Ottokar al II-lea devine cel mai puternic principe
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
Eutropius. Aceasta a fost compilată între 766 și 771, la Benevento. Din istorie rezultă că Paul a sfătuit-o pe Adelperga să îl citească pe Eutropius. Ducesa longobardă s-a conformat, însă s-a plâns de faptul că acest autor păgân nu amintește nimic referitor la chestiunile ecleziastice și își încheie narațiunea cu urcarea pe tronul Romei a împăratului Valens, în 364; ca urmare, Paul inserează în textul lui Eutropius diverse extrase din Scripturi și din istoricii ecleziastici și adaugă încă
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
tot parcursul secolului al IX-lea, vasele arabe dominau Marea Tireniană. Pirații arabi prădau coastele italiene lansând asalturi asupra orașelor Amalfi, Gaeta, Napoli și Salerno. Statele creștine din Campania nu erau încă pregătite pentru a se alia împotriva noii amenințări "păgâne". Amalfi și Gaeta se temeau deopotrivă de sarazini și de ducatul de Neapole, spre disperarea papalității. În fapt, Neapole a fost primul care a îmrpumutat primul trupe sarazine, atunci când ducele Andrei al II-lea i-a angajat ca mercenari pentru
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Regatul longobard, dintre care un rol mai proeminent au jucat: Ducatele din Austria longobardă se prezentau ca apărătoare ale spiritul războinic și cuceritor al vechilor longobarzi. Față de celelalte regiuni stăpânite de aceștia, aici au supraviețuit cel mai mult vechile culte păgâne, iar dintre cei convertiți la creștinism cei mai mulți aderaseră la arianism, fiind astfel dușmani principali față de papii de la Roma. Ducii din "Austria" presau în mod repetat pe regii din Pavia să reia inițiativele militare, punând adeseori la cale comploturi de detronare
Austria longobardă () [Corola-website/Science/324779_a_326108]
-
care dorea să-și convertească supușii mai ușor la creștinism, să fi ales un sfânt al cărui nume ("Svatý Vít" în limba cehă) sună foarte mult cu numele divinității solare slave Svantevit. Două populații religioase, creștinii în creștere și comunitatea păgână în scădere, au trăit simultan în castelul Praga, cel puțin până în secolul al XI-lea. În anul 1060, după ce a fost înființată Episcopia Pragăi, prințul Spytihněv al II-lea a dorit să construiască o biserică mai spațioasă deoarece a devenit
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
rege al întregii Italii", iar nu numai "Langobardorum rex", "Rege al longobarzilor"). Mișcarea în această direcție s-a îmbinat și cu puternica presiune exercitată de Theodelinda de a se trece la convertirea longobarzilor romano-catolicism, majoritatea fiind la acel moment fie păgână, fie ariană. Agilulf și Theodelinda s-au implicat de asemenea în rezolvarea schismei dintre Patriarhatul de Aquileia și Roma, au menținut o relație directă cu papa Grigore "cel Mare" (conservată în corespondența acestuia cu Theodelinda) și au promovat întemeierea de
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
negustorul grec din insula Cefalonia, Iannis Palatino. Cei doi i-au arătat grecului un document în limba greacă, care purta semnătura împărătesei, în care se afirma că sunt trimiși pentru a se informa despre suferințele dreptcredincioșilor greci, aflați sub jugul păgân și despre dorința lor de libertate». Cei trei și-au continuat drumul împreună pe mare. În timpul călătoriei, cei trei au scăpat cu greu din mâinile piraților libieni, fiind salvați de prezența de spirit a lui Palatino. Odată ajunși în Grecia
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
de autoritățile eclezistice din "Scythia Minor", cât și din Cappadocia prin grija sfântului Vasile cel Mare creștinismul s-a răspândit printre migratorii Goți, motiv de apariție însă de tulburări cauzate de convertirea la arianism. Continuator al credințelor și tradițiilor germanice păgâne, Athanaric a dispus persecutarea sângeroasă a goților creștini (între victime a fost și martirul Sava Gotul, cunoscut ca "„Sfântul mucenic Sava de la Buzău”"). Ca efect, primul episcop arian Wulfila (Ulfilas) în anul 348 s-a retras din cauza persecuțiilor cu un
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
dovedește o notă marginală scrisă de el însuși pe un Codex. Activitatea de colecționare a literaturii creștine se pare că nu s-a limitat doar la Origen, ci și la alți scriitori ai Bisericii primare, iudei eleniști sau chiar filosofi păgâni. Biblioteca din Cezareea devenea pentru universul creștin ceea ce reprezenta pentru lumea păgână museion-ul alexandrin. Iar aceasta și datorită lui Pamfil. De la Eusebiu aflăm și despre martiriul lui Pamfil. În anul 303 începea persecuția creștinilor sub Diocletian și Maximian. Pamfil este
Pamfil din Cezareea () [Corola-website/Science/326278_a_327607]
-
de colecționare a literaturii creștine se pare că nu s-a limitat doar la Origen, ci și la alți scriitori ai Bisericii primare, iudei eleniști sau chiar filosofi păgâni. Biblioteca din Cezareea devenea pentru universul creștin ceea ce reprezenta pentru lumea păgână museion-ul alexandrin. Iar aceasta și datorită lui Pamfil. De la Eusebiu aflăm și despre martiriul lui Pamfil. În anul 303 începea persecuția creștinilor sub Diocletian și Maximian. Pamfil este arestat în jurul anului 307. Eusebiu ne relatează că prefectul orașului, Urbanus, l-
Pamfil din Cezareea () [Corola-website/Science/326278_a_327607]
-
și chiar fiul lui E. White, respectiv William White, a fost antitrinitarian până la moarte. El a rămas adânc întristat când a aflat că încă în timpul vieții lui în biserica a fost strecurata aceasta erezie de proveniență catolica și la origine păgână, adusa din Babilon, care la rândul lui o avea de pe vremea sumerienilor care aveau unul din zeii importanți, un zeu cu trei capete. Următorii liderii și pionierii ai mișcării advente au fost antitrinitarieni: James White: 1821-1881; Joseph H. Waggoner, Joseph
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
natură umană. Pentru Merrit E. Cornell (Facts for the Times, 1858:76), doctrina Trinității era un rod al marii apostazii. J. Loughborough a afirmat (RH 5 Nov 1861) că doctrina Trinității este contrară bunului simț, contrară Scripturii și de origine păgână, fabuloasă. Uriah Smith (1865), în faimosul său comentariu la Apocalipsa explica, după traducerea KJV la Ap 3:14 („the beginning of the creation of God”) că Christos este „prima ființă creată”. Și Smith a înțeles bine logica traducerii clasice (făcută
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
sunt supuși greșelilor. Statele neislamice, necredincioase sunt o întoarcere la statutul de "jahiliyya", de ignoranță specifică epocii preislamice. Din această categorie fac parte societățile occidentale bazate pe materialism precum societățile comuniste, atee prin desăvârșire, precum și societățile creștine și evreiești, societățile păgâne și cele conduse de tirani. Tot din starea de ignoranță, "jahiliyya" fac și statele musulmane care s-au îndepărtat de la legea revelată, conferind atribuțiile suveranității altei instanțe decât lui Dumnezeu, iar aceste societăți își extrag valorile, legile și normele de
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
lui Constantin. Descoperind falsitatea acuzației, Constantin ar fi decis executarea "Faustei". Istoricul franc Grigore de Tours, din secolul al VI-la, evocă un complot al lui Crispus îndreptat împotriva lui Constantin. Trebuie subliniat faptul că Crispus, după exemplul Faustei, rămăsese păgân, ceea ce ar fi putut crea o dușmănie între el și tatăl său, Constantin cel Mare. Personajul "Crispus" este erou central în opera "Fausta" de Donizetti, jucată pentru prima oară la 12 ianuarie 1832, la "Teatro San Carlo", din Neapole.
Crispus () [Corola-website/Science/322121_a_323450]
-
aduși în Israel ultimii 13.000 evrei etiopieni. Absorbția „evreilor etiopieni” în Israel s-a dovedit a fi deosebit de dificilă: Presupuși urmași ai reginei din Saba și ai regelui Solomon, păstrători ale unor datini specific iudaice, amestecate cu altele, fie, păgâne, fie, creșine-etoipiene, iudaismul lor a fost primit cu rezerve atât de instanțele rabinice cât și de populație. Sub presiunea liderilor politici laici s-a ajuns la o serie de compromisuri printre care, un proces simplificat, simbolic de reconvertire la iudaism
Operațiunea Moise () [Corola-website/Science/322211_a_323540]
-
105-lea arhiepiscop de Canterbury, dintr-o succesiune deschisă de însuși sfântul Augustin de Canterbury. În anul 597 d.Hr, Papa Grigore cel Mare îl trimite pe Sfântul Augustin în fosta provincie romană Britania pentru a-i converti pe anglo-saxonii păgâni la creștinism. Acesta este primit cu brațele deschise de către Ethelbert de Kent, regele anglo-saxonilor, care acceptă noua religie. Augustin întemeiază mai multe biserici , iar în orașul Canterbury ridică o catedrală. Un an mai târziu, Papa Grigore cel Mare îi trimite
Arhiepiscopul de Canterbury () [Corola-website/Science/329648_a_330977]
-
rege al Ungariei din 1046/1047 până la moarte. El făcea parte dintr-una dintre ramurile tinere a dinastiei arpadiene. După o perioadă de 15 ani petrecută în exil, a revenit în țară și a devenit rege în timpul unei rebeliuni a păgânilor unguri. El a întărit poziția creștinismului în Regatul Ungariei și a apărat independența țării. A încercat să asigure succesiunea la tron a fiului său, Solomon, dar Béla I, fratele regelui, a inițiat revoltă în urma căruia și-a detronat nepotul. Andrei
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
1074. Béla a fost fiul ducelui Vazul, unul dintre verii lui Ștefan I, primul rege al Ungariei. Despre mama sa se ști că făcea parte din clanul Tátony și a fost soția sau concubina lui Vazul, care urma încă tradițiile păgâne maghiare. Vazul s-a implicat într-o tentativă eșuată de asasinare a regelui Ștefan. Pentru trădarea sa a fost executat în 1037, după ce fusese mai întâi orbit, prin turnarea de plumb topit în urechi. Cei trei frați, Béla, Levente și
Béla I al Ungariei () [Corola-website/Science/329814_a_331143]
-
și căsătorit. Levente și Andrei și-au continuat drumul spre est, stabilindu-se la Kiev. Béla a devenit un comandant militar de succes sub comanda lui Mieszko al II-lea Lambert, evidențiindu-se în campaniile acestuia din urmă împotriva triburilor păgâne din Pomerania. În această perioada și-a căpătat supranumele „Campionul”. Unele cronici relatează că, atunci când liderul triburilor pomeraniene l-a provocat la luptă corp la corp pe Mieszko, Béla a acceptat provocarea în numele regelui polonez. Béla a devenit unul dintre
Béla I al Ungariei () [Corola-website/Science/329814_a_331143]
-
că este vorba despre Rixa/Richeza. Alți cercetători consideră că este vorba despre Adelaide. Béla a fost creștinat chiar înaintea ceremoniei de căsătorie și a primit numele de Adalbert. Nu se știe cu exactitate ce a făcut Bela în timpul răscoalelor păgâne din Polonia, când cumnatul său regele Cazimir a fost obligat să părăsească țara. O serie de autori presupun că în această perioadă de "interregnum" din Polonia, Béla s-a refugiat în Boemia și l-au identificat pe Béla ca fiind
Béla I al Ungariei () [Corola-website/Science/329814_a_331143]