6,523 matches
-
-mi deschidă. Nu aveam, de fapt, nimic să-i spun, în afara veștii despre telefonul domnului Ialomițeanu, pe care i-am și dat-o, poate cu o intonație neplăcută și silindu-mă să-i prind expresia feței. Sophie era teribil de palidă (de fapt, mai degrabă pământie) și m-a privit comme une bête traquée, ochii ei având însă aceeași expresie de încăpățânare ce mă înverșunează. Mă înverșuna în plus atmosfera de mister din jurul acestei boli (ce nu am niciun dubiu că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de frumoase și deodată mi-am înfipt dinții în degetul mic, pe care îl ținea puțin depărtat. Ce tevatură ! Muti plângând de rușine că are un asemenea copil ! Toată lumea pusă la curent și comentând ! Iar bietul Papa, el, atât de palid de obicei, cum se îmbujorase, și ce glas nesigur avea ! Se simțea desigur ambarasat, un om atât de inteligent ca el nu putea să nu-și dea seama că fusese o mică criză de gelozie, din pricina lui !... Sperând că probabil
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
supărare a reieșit din tonul tău față de Clemența, o supărare justificată ! Nu, fii sinceră față de mine și recunoaște-o ! Și acum, să știi că nu se mai poate sub niciun motiv... Trebuie să urci să te aranjezi puțin, că ești palidă, urcă, aranjează-te puțin. Să știi că față de Niki iau eu totul asupra mea ! Să se supere pe mine, am să-i spun cât a trebuit să insist și să trag de tine, și că nu ești deloc atât de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
va fi un lux. Așa că neliniștea ia forme acute și o cotește spre teamă. În plus, regretele nu stau și te sapă. O iei la vale pe rîpa asta, nu ai cu ce să te agăți, ești pur și simplu palid. Neliniștea devine teamă, apoi regretele, apoi iar neliniștea și teama, și tot așa, iar și iar, pînă cînd simți cum inima ți se topește și se scurge sub scaun și nu mai vrea să iasă de acolo. Ce dracu’ te
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stau cuminți, soldații nu strigă nimic unii la alții și tot miracolul născut de mingea de cauciuc după care alergam cu o zi Înainte pare să se fi veștejit. Pentru că e prima astfel de Întîlnire, locotenentul, un tip scund și palid, palid de parcă cineva i-ar stinge lumina dinăuntru - cine știe, poate o boală, poate o pasiune pentru lucruri nepermise -, Își dă silința să ne facă atenți la vechile direcții ale societății noastre socialiste și la țelurile omului nou care se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cuminți, soldații nu strigă nimic unii la alții și tot miracolul născut de mingea de cauciuc după care alergam cu o zi Înainte pare să se fi veștejit. Pentru că e prima astfel de Întîlnire, locotenentul, un tip scund și palid, palid de parcă cineva i-ar stinge lumina dinăuntru - cine știe, poate o boală, poate o pasiune pentru lucruri nepermise -, Își dă silința să ne facă atenți la vechile direcții ale societății noastre socialiste și la țelurile omului nou care se Întîmplă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și pachete de biscuiți cu ciocolată Papadopulos pentru tine și țigări americane, culori olandeze sau aftershave-uri englezești pentru el. Într-o toamnă, după vacanță, a apărut cu o mască de cauciuc extraordinar de realistă, un chip de om În vîrstă, palid și zbîrcit - era oribilă. Masca a rămas o vreme la taică-tu și a dat prilejul unor farse memorabile. Ce crezi c-a făcut coana Lizica atunci cînd această figură sumbră, galbenă ca ceara a băgat capul pe ușă, În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
conversație, pe teme neutre, factuale, legate de găurile din ciorapi și de bătăturile provocate de bocancii noi, dar nu Îmi e clar cu cine vorbesc. În spălător, mă spăl pe dinți, apoi pe față - deși o simt fierbinte, incendiată, e palidă. E o față de ticălos. E fața unui om care... nu pot să Înțeleg... SÎnt un ticălos? Am fost un laș? Are rost să Încerc să mă explic? Ce anume s-a Întîmplat? Mă așteptam să se Întîmple asta? Nici măcar nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de bărbați solemni SÎntem la mijlocul lui noiembrie și cerul se Înseninează brusc, vremea se Încălzește aproape neverosimil. Plopii și salcîmii din marginea aleilor, cînd trecem tropăind pe sub ei, nu mai aruncă cu frunze, au rămas ca niște filigrane pe cerul palid, bleu aproape alb. SÎntem gata de jurămînt, undeva În marginea pistei de aviație se pregătesc tribune pentru părinții care vor veni să-și vadă fiii cum jură pe steagul patriei. Va fi o ceremonie la care vor participa răcanii tuturor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
magazii și corpuri de clădire cenușii, iar comandantul care conduce Întreaga procedură ne declară oficial soldați și freamătul mulțimii de părinți se transformă În urale și aplauze. Cele două grupuri de oameni se contopesc, cu emoție și mîndrie, sub soarele palid de sfîrșit de toamnă. E amiază. Ni se dă voie să ieșim la poartă, există acolo un spațiu cu niște mese amenajate pentru astfel de Întîlniri, pe lîngă gard, În jurul parcării. Găsim loc pe o bancă. Mă dădăcește, Îmi dă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Miercuri, 20 decembrie, muncitorii ocupă toate spațiile deschise din jurul fabricilor. Au loc noi negocieri, oficialii Încearcă cu disperare să-i convingă să se Întoarcă la lucru. Fără succes. Spre prînz, mase de manifestanți inundă străzile Timișoarei. Încercările de represiune sînt palide. Armata nu are ordine clare pentru a acționa Împotriva civililor care protestează - șeful Statului- Major a recunoscut că manifestanții sînt În cea mai mare parte muncitori. Atitudinea non-combativă a soldaților Îi face pe manifestanți să creadă că armata a trecut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rost de carne - am reținut esențialul. Chiar dacă ar fi ceva de spus, mă Îndoiesc că mi-ar spune. Ca să mă ferească, În primul rînd. Fumăm În capătul coridorului, e seară și orașul pestriț de lumini pare o copie mult mai palidă a cerului pe care pîlpîie o mînă de stele. Latră foarte mulți cîini, asta e clar. Îi pasez un sandvici lui Moise, care mă Întreabă dacă am aflat ceva. Întreabă șovăielnic, probabil că nu așteaptă un răspuns. Mă fudulesc cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
folclorice sau alte muzici Îngrozitor de enervante. Pe la 6 după-amiază ieșim să fumăm În capătul culoarului. Înserarea păstrează urmele unui crepuscul liniștit și rece - se vede prin fereastra mare, care ne arată În același timp și reflexia chipurilor noastre sobre, prelungi, palide și pline de echimoze și cusături (a mea). Pe culoarul animat, cadrele medicale discută Între ele sau cu pacienții, pacienții discută Între ei sau cu rudele venite În vizită. Toată lumea discută cu toată lumea, dar cînd am trecut noi, ca niște
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trebuie să mîncăm, să ne spălăm cu apă caldă și să ne Îmbrăcăm În haine civilizate - eventual, În pantaloni de piele Depeche Mode) cu informația care să ne anunțe că ceea ce ne mișcă În intimitatea noastră de creaturi scofîlcite, viciate, palide și umilite nu e deșertăciune. Așa cum nu am reușit nici să alungăm perspectiva războiului: o să ajungem pe un front din vest, Într-un tranșeu plin cu unguri gata să ne strîngă de gît și să ne fure identitatea națională. Și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ora asta nu mai e program la televizor. RÎd. Vinul scoate din ei amintiri legate de teatru, de turnee, se pare că nu se plictisesc. La 11 noaptea, cineva taie lumina, astfel că tot teatrul se cufundă În beznă, tentacule palide și Înșelătoare pătrund din stradă, prin ferestrele enorme. De la etajul de jos se aud țipete și rîsete. Cineva răcnește din capul scărilor o explicație, probabil tot pompierul, ca să audă toată lumea: E o strategie, e mai bine să nu fim văzuți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stelele au dispărut, iar lîngă tren e un zid de cărămidă. Se pare că trenul s-a oprit din nou. Ies din mașină și sar de pe platformă, iar undeva În față e o ușă metalică, deasupra ei există un bec palid. Intru pe această ușă Într-o cameră plină cu lucruri vechi strînse În grămezi și saci, vine dinspre ele un miros putregăios; În celălalt capăt al camerei există un dulap, pe ușa lui, o oglindă, În care mă privesc și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cînd trecem prin șirul de lumini al unui canton. — Ovi, Ovidel, Ovidanie... mă, Ovidescule... mă, nu vrei să mai tragi două fumuri dintr-o țigară? — Cum? Nu fumez. De ce? mormăie el și deschide pe jumătate un ochi. — Pentru că ești cam palid. Și-ți curge o bală. — A, vrei să-ți aprind iar de la baterie, și deschide pe jumătate și celălalt ochi, după care continuă: tu știai că romanii aveau niște norme de igienă pentru care noi, care cică sîntem mai civilizați
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
doar nu-s dilimache să mă omor după jeg!), arsura se vindecă pînă joi... nu, pînă miercuri (a fost un accident, o Întîmplare nefericită - chiar nu poate să Înțeleagă ?), o să dorm un pic și-mi revin (așa arată toate santinelele, palide și lente)... Și, oricum, ce mai contează toate astea, față de lucrurile care se Întîmplă În țara asta... În orașul ăsta, afară, dincolo de fereastra aia... Mă bucur că se bucură că am venit acasă. Și ea se bucură că mă bucur
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sunt din același grup. Andreea m-a văzut și s-a repezit la mine... A... nu să mă salute, ci să-mi facă cinstea de a mă injecta eu primul, cu ceea ce cumpăraseră. Dacă ați fi văzut cum arăta! Era palidă și-i tremurau mâinile. Hai încearcă, Aline, o să te simți în al nouălea cer. Eu am încercat s-o conving să vină cu mime și astfel să o scot dintre "amicii” ei cei noi. Dacă ceilalți nu-și pierdeau răbdarea
PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAŞTE. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Trifuş Iasmina Laura, Lobază Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2016]
-
că de obicei o îneca pe Stella în cadă, ținându-i capul sub apă și întrebându-se cât trebuie să i-l mai împingă până să se asigure că murise. Se uită la ceas, căutând să descifreze ora în lumina palidă. Șapte și jumătate. Pe urmă își aduse aminte că nu mai avea slujbă. Într-un acces de furie, distrusese mica, dar foarte prețioasa colecție de sticlărie romană a muzeului. Numai micuța cupă albastră-verzui supraviețuise accesului lui George, ricoșând miraculos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adevărul. Sunt o fântână de adevăr. — Cred că-mi spui adevărul; și presupun că asta înseamnă ceva, răspunse Diane. Își plimba privirea peste fața rotundă, calmă, a lui George, peste cămașa lui albă, curată, cu mânecile îngrijit suflecate, peste brațele palide acoperite cu perișori bruni, mătăsoși, buni de mângâiat. Îi spuse: — Ești aici. Sunt aici, fetițo, și ai grijă de mine. Sunt sfârtecat de spade și pumnale, ca un taur pe moarte. Ar fi trebuit să-mi telefonezi că vii. Puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
amuzant pe Richard Tauber.) Emma semăna cu tatăl lui, pe care-l iubise enorm; reverberațiile șocului pe care i-l pricinuise moartea tatălui încă se mai făceau simțite. Era, ca și tatăl lui, înalt, cu părul de culoarea paiului, buze palide, delicate, și ochi înguști, de un albastru deschis. Se îmbrăca, asemenea tatălui său, în costume de modă veche, cu vestă. (Numai că, în timp ce tatăl își comanda costumele la cel mai bun croitor din Dublin, Emma le cumpăra de ocazie.) Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o sumedenie de întrebări pe care aș dori să vi le pun. Știți, întotdeauna am simțit că mai există ceva dincolo de tot ce spuneați dumneavoastră. Nu cred că există ceva, răspunse John Robert. Îl privea acum pe George cu ochi palizi, crunți. Mă gândesc la o doctrină secretă, ceva ce nu poate fi revelat decât inițiaților. Nu. — Mă rog, sper că nu veți avea nimic împotrivă dacă o să vă pun o serie de întrebări legate de filozofie, desigur nu întrebări personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
leșioasă care se cernea prin luminatorul de deasupra ușii. Un moment mai târziu, lumina cenușie, dar limpede venită din stradă o revelă pe Alex, în mantoul ei de blană cel mai elegant, cu ochii prelungi, strălucitori, cu buzele-i lungi, palide, zâmbitoare. Când John Robert se dădu la o parte, fără să scoată un cuvânt, iar ea păși înăuntru, îl văzu pe George. Expresiile zugrăvite pe fața mamei și pe cea a fiului deveniră brusc identice: expresie de pisică la pândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
niște covoare persane, dar vremea bogaților donatori apusese. Exista doar o singură tapiserie, una dintre ultimele donații, care împodobea peretele dinspre apus; reproducea un desen al lui Ned Larkin și-l reprezenta pe Hristos în chip de muncitor tânăr, foarte palid, cu obrajii rași, ținându-și cu mare grijă uneltele de dulgher. Splendidul crucifix scăpase ca prin minune de efectele bombardamentului, ca și vitraliile victoriene pe care, în timpul războiului, un paroh zelos le demontase și le depozitase în siguranță. Erau lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]