3,306 matches
-
-lea (1589-1610), primul rege din ramura Bourbon. Se spune că la intrarea sa triumfală în capitală, Henric ar fi rostit cuvintele „Parisul merită o mesă(liturghie)” (fr. „Paris vaut bien une messe”), referindu-se la masacrele religioase comise de catolicii parizieni împotriva protestanților. Henric al IV-lea a fost cu siguranță unul dintre cei mai importanți regi francezi, fiind dealtfel numit de popor „Henric cel Bun”. El a reușit să redea Franței pacea internă de care avea nevoie prin „Edictul de
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
Mareșalul Murat a fost capturat de trupele loiale regelui Bourbon al Neapolelui, în timp ce încerca să își recucerească regatul. Pe 13 octombrie 1815, mareșalul Murat a fost executat la Pizzo, în Calabria. Deși există un monument în memoria mareșalului la cimitirul parizian Père Lachaise, locul unde se află rămășițele lui Murat este necunoscut, cel mai probabil fiind că trupul său a fost aruncat în mare, după execuție. Lăudat pentru curajul și capacitatea sa de a conduce oamenii, mareșalul Murat a fost deseori
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
federație de comune egale. Pe baza unor câtorva comisii, s-a organizat Comuna din Paris. Cea mai importantă era Comisia Executivă, urmată de Comisia Militară care se înfruntă cu guvernul. Comună din Paris a reprezentat o formă de revoltă a parizienilor împotriva puterii. Poziția pe care o avea Comună din Paris era de rebeliune împotriva Parlamentului și guvernului lui Thiers. Dar Comuna nu a reușit militar să-și asigure autoritate când la conducere era un dualism. Din rivalitatea celor două tabere
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
comunarzii au fost înfrânți. Când armata a intrat în Paris, luptele de barricade au început după ce forturile au fost învinse. În cursul “Săptămânii Sângeroase”, comunarzii au executat sumar o serie de ostatici, chiar și pe arhiepiscopul Parisului. 17-20 000 de parizieni ostatici au fost uciși. Garda Națională a fost desființată, iar rebelii au fost condamnați sau expulzați. Economia era la pământ, nu exista autoritate, teritoriile erau ocupate, iar parizienii erau supuși asediului și foametei. Replici ale Comunei au avut loc la
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
sovietice, adoptând politică clasa contra clasa, interzicând orice apropiere de mișcările de stânga ce competitau pe același electorat. A înregistrat succese electorale în 1924 și 1928 datorită discursurilor radicale, însă au pierdut numeroși aderenți , menținându-și fiefurile electorale din suburbiile pariziene și departamentele rurale la vest de Masivul central. S-a dezvoltat Radicalismul, un curent tradițional francez radical ce se definea prin atașamentul față de Republica, laicitatea statului și prin încrederea în Societatea Națiunilor și propunea justiția socială, însă refuzând nivelarea și
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Paris d. 20 martie 1910, Paris), a fost un caricaturist, fotograf și pionier aeronautic francez. Félix Tournachon a început prin a studia medicina, a devenit apoi jurnalist și romancier. El și-a făcut inițial un nume prin caricaturile făcute celebrităților pariziene, publicate în diverse periodice, de exemplu în "Le Charivari", "Journal pour rire" (numit și "Journal amusant") sau "Revue Comique", această din urmă revistă fiind înființată de el însuși în 1849. Specialitatea lui erau, începând cu anul 1852, caricaturile operelor de
Félix Nadar () [Corola-website/Science/306269_a_307598]
-
deschis un atelier fotografic care s-a dovedit a fi foarte lucrativ. În atelierul său, Nadar a început să experimenteze procedee de obținere a imaginilor fotografice cu ajutorul iluminației electrice. Acest atelier a devenit ulterior un loc de întâlnire al boemei pariziene și a găzduit în 1874 prima expoziție a impresioniștilor, care a provocat un mare scandal de presă și a consacrat acuzația de "impresionism" drept nume generic al noii mișcări. Din 1873 Nadar l-a avut drept colaborator în cadrul atelierului fotografic
Félix Nadar () [Corola-website/Science/306269_a_307598]
-
ilεRoz]) este un oraș în Franța, sub-prefectură a departamentului Val-de-Marne, centrul arondismentului cu același nume (), în regiunea Île-de-France. După ocupația română, Clovis I, învingător, convertit la creștinism, se pare că ar fi distribuit o parte importantă din pământurile actualei periferii pariziene Bisericii din Paris, între care teritoriul actualei localități L’Haÿ-les-Roses. Cel mai vechi document care confirmă drepturile Bisericii din Paris asupra pământurilor din "Laiacum" este o carta (un hrisov) a lui Carol cel Mare (Charlemagne), datata din 798. Numele de
L'Haÿ-les-Roses () [Corola-website/Science/304784_a_306113]
-
lemn încă pot fi văzuți astăzi la ceasuri vechi sau morile de apă unde apa furnizează rol de răcire și lubrifiere. Prima patentare pentru un stil radial alrulmentului cu bilă a fost acordată lui Jules Suriray,un mecanic de biciclete parizian, la data de 3 August 1869. Rulmenții erau apoi potriviți pe bicicletă câștigătoare, pe care pedala James Mooreila prima cursă de ciclism din lume,aris-Rouen, în Noveiembrie 869. În 1883, Friedrich Fischer, fondator al FAG, a dezvoltat o abordare pentru
Rulment () [Corola-website/Science/304837_a_306166]
-
Lucaci. Din copilărie și adolescență a avut trei mari pasiuni: studierea universului, pentru care ia lecții de matematică și fizică, muzica și bucuria de a modela. A studiat desenul și arta modelajului cu pictorul Tiberiu Bottlik, format în mediul artistic parizian de la început de secol 20, fost coleg de școală cu Ivan Mestrovici, care a lucrat la Paris timp de două decenii. <br> Zbor, „Spațiu și lumină" - Despre Constantin Lucaci
Constantin Lucaci () [Corola-website/Science/304873_a_306202]
-
arabe asupra filosofiei lui Aristotel. Datorită acestui lucru, devine adversarul deschis al lui Albert cel Mare și Toma din Aquino. Lucrarea sa principală, "De anima intellectiva", a fost cauza tratatului tomist despre unitatea intelectului ("De unitate intellectus contra Averroistas"). Dominicanii parizieni nu puteau fi de acord cu preluarea acestei tradiții aristotelice în integralitatea sa, încercând uneori să arate chiar că Siger și avveroiștii latini înțeleg greșit inclusiv comentariile arabe. Pericolul preluării integrale și "ad litteram" a acestei tradiții era acela că
Siger din Brabant () [Corola-website/Science/305545_a_306874]
-
este un edict de condamnare emis de episcopul Étienne Tempier al Parisului la adresa unor teze filosofice averroiste. Evenimentul a avut loc în contextul unor scandaluri apărute în mediul universitar parizian, în urma conflictului doctrinar între averroiștii latini (reprrezentați de Siger din Brabant) și dominicanii lui Toma din Aquino. Condamnările de la Universitatea din Paris au fost menite a cenzura anumite învățături considerate eretice, provenite din aristotelismul averroist, susținut de Siger din Brabant
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
aristotelice în cultura creștină. Or, episcopul Tempier al Parisului include pe lista celor 219 teze condamnate și câteva elemente care, unor franciscani, li se vor părea a fi enunțuri tomiste. În acest fel, cea de a treia tabără a „certei pariziene”, cea franciscană, a influențat decisiv întârzierea cu care sfântul Toma va fi corect perceput. Problema este nuanțată: franciscanii, de tradiție augustiniană, nu aderau deloc la această preluare creștină a peripatetismului iar idealul tomist li se va părea indezirabil. Astfel încât, constată
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
discuții și să marcheze, prin câștigul de cauză dat franciscanilor, o cotitură importantă a culturii europene. Consecințele ei vor fi de maximă importanță pentru istoria gândirii ulterioare, „articolele condamnate la Paris” devenind în vreme o sintagmă de largă utilizare. „Cearta pariziană” este deci evenimentul pe care condamnarea episcopului Tempier o încheie prin indicarea cu autoritate a acelor teze care fuseseră vehiculate în mediul universitar și care constituiau „erori "evidente și execrabile, ba mai degrabă deșertăciuni și falsități smintite"”. Prin urmare, continuă
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
superior în Ministerul Instrucției Publice) și astfel devine profesor de pedagogie și știință socială la Universitatea din Bordeaux - acesta fiind primul curs de sociologie predat într-o universitate. În toamna anului 1887, se căsătorește cu Louise Dreyfus, fiica unui industriaș parizian specializat în cazangerie. În 1902 este numit lector în Știintele educației la Sorbona și profesor titular de pedagogie în 1906, an când va preda și sociologia. În același an va preda și la catedra de pedagogie a facultății de litere
Émile Durkheim () [Corola-website/Science/306343_a_307672]
-
îl fac să fie chemat deseori de către guvern. În anul 1917, reorganizează revitalizarea uzinelor de război organizând și serviciile poștale militare. În anul 1918 va conduce la distribuirea în douăzecișipatru de ore a tichetelor pentru rațiile de pâine în regiunea pariziană. Odată cu încheierea războiului uzina din Javel este recondiționată. Aici se va fabrica un automobil model unic și pentru prima oară în Europa, în serie mare pentru a reduce prețul și pentru a-l face accesibil unui număr mai mare de
André Citroën () [Corola-website/Science/306431_a_307760]
-
fost angajat ca secretar personal al lui Auguste Rodin, care a reprezentat pentru Rilke figura idealizată a tatălui. În mai 1906, puțin după moartea tatălui lui Rilke, Rodin a pus brusc capăt acestei relații contractuale. Principalele creații poetice din perioada pariziană au fost "Neue Gedichte" (Poezii noi) 1907, "Der neuen Gedichte anderer Teil" (Cealaltă parte a poeziilor noi) 1908, care cuprind versuri scrise din 1903 până în 1908, cartea de poezii "Requiem" 1909, precum și romanul "Die Aufzeichnungen des Malte Laurids Brigge" (Însemnările
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
Choses de Paul Poiret". Aceste broșuri prezintă rochii, respectiv alte piese de îmbrăcăminte feminine, ca soluții elegante, simple, nerestrictive fizic și extrem de frumoase, un adevărat "manifesto" artistic al couturierului. Între 1909 și 1914, Paul Poiret a dominat fără egal scena pariziană de "haute couture". Astfel, Poiret este primul creator de modă care a lansat, în 1911, propriul său parfum, numit "Rosine" după fata sa cea mai mare. De asemenea, cu aceeași ocazie, a lansat o linie de cosmetice proprii, fiind și
Paul Poiret () [Corola-website/Science/301456_a_302785]
-
européenne", (tradus în românește imediat dupa apariție, în 1945, sub titlul "Groapă bunei speranțe", retipărit la editură Univers în 1974, apoi în 2010). Prin intervenția lui De Gaulle a fost admis în diplomație. Gary le-a jucat o festă criticilor parizieni fiind singurul scriitor nominalizat la Premiul Goncourt de două ori: după ce, în 1956 a primit premiul pentru românul „Leș racines du ciel” („Rădăcinile cerului”), Academia Goncourt i-a oferit din nou premiul, în 1975, pentru “Ai toată viața înainte”, publicat
Romain Gary () [Corola-website/Science/313034_a_314363]
-
majoră și influentă a secolului al 20-lea, Art Nouveau. După o perioadă de șovăială firească datorată celor patru ani de război (1914 - 1918), mișcarea artistică crește în intensitate și amploare și apoi, fiind eficient și generalizat propulsată de expoziția pariziană din 1925, trece triumfător Oceanul Atlantic, ajungând pe pământ american, unde în Canada și Statele Unite ale Americii atinge culmi de rafinament și amploare nebănuite anterior, influențând decisiv arhitectura urbană a Lumii Noi. Fuziunea dintre Art Deco și zgârie-nori, dintre arta rafinată
Arhitectură Art Deco () [Corola-website/Science/313058_a_314387]
-
multor jocuri video și frecventează asiduu cazinourile franceze. Omar Sharif este cunoscut și pentru pasiunea sa pentru caii de rasă și pentru cursele hipice. Poate fi văzut adesea pe hipodromurile din Franța. Trăiește de mai mulți ani într-un hotel parizian care îl găzduiește în mod gratuit. A avut o legătură sentimentală cu protagonista filmului Funny girl, actrița și cântăreața evreică Barbra Streisand și cu actrița franceză Catherine Deneuve A suferit o operație bypass la inimă în 1992 și a mai
Omar Sharif () [Corola-website/Science/313254_a_314583]
-
la dispoziția plasticienilor și a marelui public. Cu mulți dintre artiști precum Sabin Popp, Marius Bunescu, Elena Popea, Valentin Hoeflich, Iosif Iser, a avut relații de prietenie. Cu ultimul, tot ploieștean, a purtat o vie corespondență, mai ales în epoca pariziană a acestuia (din anii 30’). I-a reprezentat acestuia în justiție și unele interese patrimoniale. Impreună cu Iser și cu Ion Ionescu Quintus a pus în anii 30’ bazele pinacotecii orașului Ploiești. A întreținut relații cordiale cu mari corifei ai
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
muzica" deoarece se află acolo un aeolodion (un instrument care combină pianul și armoniul: este vorba de un instrument derivat din aeolina lui Bernhard Eschenbach inventată chiar de el ). Doar draperiile și cuverturile de pe mobilier sunt produse reale ale fabricii pariziene Gobelin. Scenele de pe pereți sunt pictate pe pânză dură în scopul de a imita tapiserii reale. Camera de audiențe este situată în latura de est a palatului și se află între cabinetele galben și mov. Cabinetele au fost folosite numai
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
Riga, Madrid, Tirana, Haga, Copenhaga.” În acest an, Rador lucra cu aceeași operativitate ca agențiile occidentale. Spre exemplu, știrea asasinării regelui Alexandru al Iugoslaviei la Marsilia a fost anunțată presei românești de către Rador, concomitent cu primirea știrii în redacțiile ziarelor pariziene. «Începand din 1943, Rador editează pe lângă buletinele de presă și buletine cu circulație restrânsă - palatul regal, guvern, ministere, parlament, așa-numitele „buletine confidențiale”. Ele puteau fi însă difuzate oricăror instituții sau ziare la cererea acestora, contra cost.» Momentul 23 august
Agențiile de presă din România () [Corola-website/Science/314575_a_315904]
-
au dus cel mai mult și mai departe faima arhitecților francezi. Nu mai puțin celebre au fost ansamblurile urbane. Monumentalele piețe construite în perioada Clasicismului de curte sunt menite să creeze un cadru maiestuos pentru statuia suveranului. Tipul de piață pariziană este imitată în toate orașele franceze din provincie și în nenumărate capitale europene. Ansamblul urbanistic face parte din planul ambițios de restructurare a orașului medieval, unde piața clasică este închisă perimetral cu clădiri de locuințe, dotate cu portice primitoare la
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]