3,524 matches
-
vrajbă am avut cu ei, ci neputând prididi, am fost siliți a ne face altă biserică, și aceea de nuiele care am lipit-o cu pământ și am văruit-o. În Turdaș, mesița Cireșer la anul 1655, Grigorie Vlad m.p. paroh Turdaș, Darabant Lazăr m.p., Baldea Alicsandru, Toader On, Lula Adam, Toader I., Muntean Pătru, Roman Dumitru, titorii bisericii.”" Monumentul a fost edificat în a doua jumătate a secolului XVIII. În acest sens stă mărturie anul 1770, înscris pe fragmentele de
Biserica de lemn din Turdaș () [Corola-website/Science/315926_a_317255]
-
județul Iași), în familia tâmplarului și apicultorului Anton Petz și a soției sale, Iosefina. Cei doi au avut 16 copii, dintre care doi au devenit preoți romano-catolici: Gheorghe și Anton (cu 15 ani mai tânăr decât fratele său, a fost paroh la Răchiteni și Iugani). În anul 1905, părinții săi au construit o biserică pe terenul grădinii lor din Hârlău, biserica fiind sfințită la data de 2 octombrie 1905. A fost admis la studii la Seminarul Romano-Catolic din Iași la 14
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
a activat timp de șapte ani. La sfârșitul lunii noiembrie 1928 părintele Petz a fost numit, prin decret episcopal al episcopului Mihai Robu, în postul de preot-paroh al Parohiei Romano-Catolice "Trupul și Sângele Domnului" din satul Gherăești (județul Neamț). În calitate de paroh, pr. Petz s-a dovedit un foarte bun administrator parohial, veghind la dezvoltarea armonioasă a vieții creștine în parohie. În paralel, el s-a ocupat și de administrarea Parohiei Romano-Catolice Bârgăuani din județul Neamț. În toamna anului 1933, episcopul Mihai
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
de preot-paroh al Parohiei Romano-Catolice din satul Butea (județul Iași), în locul pr. Ioan Ferenț, care administrase parohia timp de zece ani și decedase la 3 august 1933. La începutul lui octombrie 1933, părintele Petz predă administrarea Parohiei Gherăești către noul paroh, pr. Ioan Mărtinaș. Ca o apreciere a meritelor sale, a fost ales consilier episcopal și decan al Decanatului Siret. După instaurarea în România a regimului comunist și denunțarea unilaterală la 17 iunie 1948 a Concordatului de către același regim, Biserica Romano-Catolică
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
a fost supus. A fost eliberat din închisoare în anul 1955, cu 20 zile înainte de termen, beneficiind de o amnistie. Eliberat din închisoare cu sănătatea zdruncinată, părintele Petz a revenit la 21 noiembrie 1955 la Butea, fiind recunoscut din nou paroh în anul următor. I s-a întocmit de Securitate un dosar de urmărire informativă, care a fost închis în anul 1967, când s-a considerat că bătrânul preot nu mai reprezenta un "pericol" pentru regimul ateu comunist. A continuat să
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
noi biserici de lemn pe locul celei vechi, cu un ajutor substanțial primit de la Mitropolia Moldovei și Sucevei și cu sprijinul acordat de Departamentul Cultelor și de autoritățile locale. Lucrările de construcție au fost finalizate în 1973 în timpul păstoririi preotului paroh Aurel Ursaciuc. Noua biserică a fost sfințită în ziua de 22 iulie 1973, duminica, de către dr. Iustin Moisescu, mitropolit al Moldovei și Sucevei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Biserica are hramul Sf. Dumitru. În jurul bisericii se află cimitirul
Biserica de lemn din Prigoreni () [Corola-website/Science/315958_a_317287]
-
condițiilor grele de transport, trupul n-a mai putut fi adus la Humulești, fiind înmormântat la Prigoreni. La 15 decembrie 2001, osemintele sale au fost strămutate lângă cele ale soției sale, Smaranda Creangă, în cimitirul din Humulești, prin eforturile preotului paroh Viorel Cojocariu de la Biserica "Sfântul Nicolae" din Humulești. Mormântul inițial este străjuit de un monument de piatră cu cruce, pe care sunt inscripționate informațiile: "+1858 Ștefan Apetrii Ciubotaru din Humulești, tatăl marelui scriitor Ion Creangă".
Biserica de lemn din Prigoreni () [Corola-website/Science/315958_a_317287]
-
a refăcut în totalitate acoperișul lăcașului de cult. După cutremurul din 1940 s-au efectuat lucrări de consolidare a pereților bisericii. După preluarea puterii de către comuniști (1948), preotul din Lețcani și unii enoriași au avut de suferit de pe urma autorităților. Preotul paroh Dumitru M. Popa, născut la 18 ianuarie 1915 în comuna Focuri (jud. Iași), a fost acuzat de “discuții dușmănoase la adresa regimului” și pentru că îi îndemnase pe săteni să se împotrivească acțiunii de colectivizare agricolă. El a fost arestat la 16
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
a Tribunalului Militar Iași, la 12 ani de muncă silnică și 10 ani degradare civică. A fost deținut în închisorile de la Gherla și Periprava, fiind eliberat în 1964, în urma decretului de grațiere colectivă a deținuților politici. El a fost ulterior paroh la Cernești - Botoșani, iar apoi la Oprișeni și Țuțora - Iași. Acoperișul bisericii a fost înlocuit în 1955. Între anii 1960-1965 s-au efectuat noi lucrări de reparare a edificiului. Atunci s-a electrificat biserica, s-a curățat și s-a
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
aceste lucrări s-au făcut cu aprobarea și prin grija părintească a Î.P.S. Părinte Daniil mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Ducerea la îndeplinire a acestor lucrări, de asemenea amploare, s-au făcut sub directa îndrumare și osteneală a P.C. preot paroh Carp Mihai, ajutat de membrii Consiliului și Comitetului Parohial. Rugăm pe bunul Dumnezeu să primească această jertfă a creștinilor din Parohia Lețcani, care au contribuit din dragoste pentru ca biserica - casa Domnului - să fie pe măsura credinței lor. Anul Mântuirii 2
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
1850) la școala protodiaconului Iosif Barac unde urmează primele două clase elementare. Între 1850-1851 - absolvind școala primară, Titu Maiorescu a fost înscris la gimnaziul românesc din Șcheii Brașovului, gimnaziu înființat în 1850 prin strădania unchiului său, Ioan Popazu, pe atunci paroh al Bisericii Sf. Nicolae din Șchei, apoi protopop al orașului. A absolvit clasa întâi de gimnaziu la gimnaziul românesc din Șchei. În casa protopopului Popazu îl vede pe Anton Pann, care îi va lăsa o impresie de neșters. În septembrie
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
să fie limitate de o adunare reprezentativă, care să aibă dreptul de a vota impozitele și legile. Există un dezacord major în privința votului individual. Guvernul nu a încercat să influențeze alegerile și nu a avut nici un candidat. Clerul a ales parohi, 51 din 303 deputați fiind episcopi iar majoritatea deputaților nobili proveneau din vechile familii provinciale, mulți fiind săraci și conservatori, 90 din 282 fiind liberali. Deputații aleși în număr de 610 de Starea a Treia erau instruiți, capabili să se
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
în anul 1533 erau înregistrate un numar de 16 bresle, la mijlocul secolului al XVIII-lea erau un numar de 29, tradiția breslelor fiind continuată de asociații ale meșterilor și după desființarea sistemului medieval al breslelor. La 1333 a fost înregistrat parohul Bisericii Sf. Nicolae, Johannis plebanus de Bystricia, biserica parohiala fiind desigur mult anterioară. Biserică, inițial o bazilica cu trei nave și două turnuri pe latura de vest a fost extinsă și transformată în a doua jumătate a secolului al XV
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
Timișoara de 90,5 metri). Regele Carol Robert de Anjou a acordat printr-un act eliberat la 19 august 1316 o serie de privilegii și libertăți Clujului, printre care era și dreptul orașului de a-și alege liber preotul și parohul. Această libertate s-a materializat inclusiv prin ridicarea unei biserici parohiale. Biserica a fost înălțată pe un teren care servise drept cimitir și unde existase o capelă dedicată Sf. Iacob. Au rămas foarte puține date referitoare la ridicarea edificiului. Principalul
Biserica Sfântul Mihail din Cluj () [Corola-website/Science/298216_a_299545]
-
astfel pentru o perioadă de 150 de ani, până când a fost atribuită cu forță comunității romano-catolice, ca urmare a Contrareformei. După revenirea la catolici, biserica a fost restaurată sub influența barocului de către artiștii Johannes Nachtigall și Anton Schuchbauer, sub îndrumarea parohului János Biro. Tot atunci cei doi artiști au realizat amvonul. De-a lungul vremii, edificiul a fost martor la diverse momente importante: aici a fost botezat Matia Corvin, regina Izabella a predat în lăcaș însemnele regale trimișilor împăratului Ferdinand I.
Biserica Sfântul Mihail din Cluj () [Corola-website/Science/298216_a_299545]
-
În interiorul capelei se păstrează cele mai însemnate fresce ale bisericii. Capela poartă numele lui Gregorius Schleunig, care a fost pleban al orașului între 1450-1481. Tocul ușii sacristiei, sculptură renascentistă în piatră, datează din 1528, fiind comandat la acea vreme de parohul bisericii, Johannes Klein, și realizat de către un meșter german. Altarul neogotic, operă a meșterului tâmplar Lajos Back, a fost premiat la Expoziția Mondială din 1873, care a avut loc la Viena. În centrul altarului este sculptată Fecioara Maria, alături de Sf.
Biserica Sfântul Mihail din Cluj () [Corola-website/Science/298216_a_299545]
-
vechi din hotarul nordic al localitătii menționat si el în izvorul cartografic austriac citat; pe un "Liturghier" (București, 1728), păstrat la Silvașu de Jos, este însemnat: „Această Sfântă Liturghie iaste a sfintei beserici acei din deal a Hațegului, Matei Șora paroh, 1807”. Cu refacerile de rigoare, ea a supraviețuit până în jurul anului 1824, când a fost dezasamblată și mutată în satul hațegan Balomir; un fragment de coloană romană, provenită, potrivit tradiției locale, de la masa prestolului, îi marca poziționarea. Ușile împărătești, împodobite
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
pitorești ne-a dat [[Gala Galaction]], care l-a vizitat adesea: ""Urlații înfățișează o minusculă urbe patriarhală. La restaurantul lui Petrache - un fel de cămin cultural al locului - am văzut adunați laolaltă: avocați, magistrați, inspectori administrativi, un lăutar și preotul paroh... Fratele meu Dimitrie Pișculescu - un adevărat moștenitor al lui Nicolache Piua-Petrii din Papucii lui Mahmud - este una din columnele de voie bună, de mândrie și de glorie ale Urlaților. Filosof în felul lui, fratele meu n-a avut în fața vieții
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
a evului mediu. Atestarea documentară propriu-zisă a așezării medievale apare în ordinea cronologică sub denumirea: În anul 1402 regele Sigismund de Luxemburg a scos, la cererea greavilor din Mediaș, Copșa de sub jurisdicția comitelui secuilor. În anul 1415 a fost menționat parohul romano-catolic Nicolae. În anul 1510 Copșa Mică a fost atestat drept sat liber în cadrul scaunului Șeica Mică. Libertatea locuitorilor trebuia echivalată prin asigurarea pazei drumului comercial dintre Blaj și Sighișoara, care era o arteră principală din estul Transilvaniei. Pe locul
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
de plămân și un parc balnear în imediata apropiere. Stațiunea și parcul din vecinătate dezvoltă o adevărată industrie turistică, celebre fiind, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea “restaurațiunile de lângă pădure”, adică restaurantele din parc și din vecinătate, inclusiv cel al parohului ortodox Epifanie Bacinschi, cu nimic mai prejos decât restaurantele lui Kramer, Adamovici, Reck sau Isopescu. În zonă, se construiesc vile de vacanță, pe care le închiriau familii precum Koch, Chilimon, Vasiloschi, Rath, Lazarovici, Abraham, Malarciuc sau Rott. Solca devine o
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
în Cercul Combatanților Polonezi. Casa Poloneză din Bălți a fondat 9 filiale în raionale adiacente. În 1999 a fost dat în exploatare un nou sediul al Casei Poloneze. La această festivitate oaspeți de onoare au fost ambasadorul Poloniei în Republica Moldova, parohul bisericii poloneze, primarul orașului. Casa Poloneză colaborează cu diverse structuri și organizații de oficiale și neguvernamentale precum Asociația Medicală Poloneză „Caritas”, Ambasada Republicii Polone în Chișinău, Fundația „Wspolnota Polska”, „Ajutor pentru Polonezii din Est” și alte organizații poloneze din România
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
se presupune că ar fi fost construită la sfârșitul secolului al XVII-lea. Această afirmație este susținută și de descifrarea anului 1700 pe o cruce de piatră aflată în cimitirul bisericii și care a fost descoperită de către preotul Dimitrie Popovici, parohul bisericii noi din Adâncata în perioada 1935-1974. Pe această piatră se află următoarea inscripție: "„Supt această piatră odihnește trupul roabei lui Dumnezeu Gafița fiica preotului Dimitrie ot satul Adîncata văleat 1700”". Biserica ar fi ars în totalitate în secolul al
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
decorație ceramică), au fost înlocuite discurile de ceramică lipsa sau deteriorate cu ornamente de teracota noi, iar temelia a fost subzidita în scopul consolidării pereților. Neexistând, în afară de tradiție, mărturii care să ateste data exactă a construirii lăcașului de cult, preotul paroh Ioan Hapenciuc a ""considerat că este responsabilitatea contemporanilor de a face o aniversare, cu riscul de a greși cu câțiva ani (10-15 ani), decât să nu o facem niciodată"". Astfel, la 10 iunie 2009, Parohia „Sfântă Treime”, împreună cu Primăria Siret
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
Popovici. Cu această ocazie au fost confecționate, prin monetăria statului, plachete comemorative, s-a alcătuit un pliant de către Complexul Muzeal Bucovina și s-a dezvelit o placă comemorativa de marmură pe zidul de piatră ce înconjoară incinta bisericii, din inițiativa parohului Ioan Hapenciuc. Pe această placă se află următoarea inscripție în limba românească veche: ""Urmând pildă svânta și râvna ce au pohtit la rădicarea den temelie a acestei biseici domnești, dăm știre tuturor locuitorilor pământului românesc că den curgerea vremii șanț
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
pictori români, a executat întreaga pictură murală în ulei, precum și iconostasul. Biserica a fost restaurată din nou, în anul 1906, an în care pictura murală a fost restaurată de către pictorul Apcar Baltazar. Între anii 1964 și 1984, sub oblăduirea Preotului Paroh Gheorghe Dimulescu, Biserica a fost refăcută și acoperită cu tablă. O amplă restaurare a picturii murale a pictorului Gheorghe Tattarescu a fost efectuată recent, între anii 2004 și 2006, în ciuda dificultăților financiare, prin strădania Părintelui Paroh Mircea Gorețchi, care slujește
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]