3,408 matches
-
a fost silit să părăsească seminarul. Papa Leon al XIII-lea i-a permis lui Pacelli să locuiască în familie pe perioada completării studiilor și astfel Pacelli a ajuns preot în 1899. Eugenio și-a început activitatea preoțească îmbinând munca parohială cu studiul profesional. Și-a luat licența în Drept canonic și civil la Apollinaris. Cardinalul Rampolla, văzându-i talentul, l-a luat pe Pacelli în departamentul său de stat. Papa Pius al X-lea l-a făcut monsenior și i-
Papa Pius al XII-lea () [Corola-website/Science/298398_a_299727]
-
al XV-lea când au fost înălțați pereții navei romanice, a fost construit un nou altar și au fost terminate bolțile. În secolul al XVI-lea construcția a fost refăcută în stil gotic. Complexul de lângă zidul incintei reprezintă urmele casei parohiale medievale. Orașul Cristuru Secuiesc a fost în perioada interbelică reședința plasei Cristur din județul Odorhei. Pentru scurt timp, înainte de cel de-al doilea război mondial, autoritățile române au schimbat denumirea Cristurului Secuiesc în "I.G.Duca". Economia acestui oraș este susținută
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]
-
toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: clădirea birourilor ADP (sfârșitul secolului al XIX-lea), casa cu parter comercial Ion Vasilescu (circa 1910), casa cu parter comercial Ion Taraș, casele Lucian Marcu, Petre Tibeică, Ion Seu și Nicolae Irimia, casa parohială (începutul secolului al XX-lea), o altă casă din 1890 din strada Independenței, și cășeria lui Ghimbășanu (1878). Pârtiile amenajate din Azuga sunt: Alte pârtii de schi fond, precum și un traseu de snowboard, situate în vecinătatea pârtiei Cazacu, însumeaza 10
Azuga () [Corola-website/Science/297207_a_298536]
-
deși anumite stipulări permit libertatea de religie. Freedom House și CIA World Factbook raportează că 98% din populație este catolică. Există peste 360 de biserici în Malta, Gozo și Comino, sau o biserică pentru fiecare 1.000 de locuitori. Biserica parohială (malteză: ""il-parroċċa"", sau ""il-knisja parrokkjali"") este punctul central al fiecărui oraș sau sat maltez, din punct de vedere arhitectural și geografic, și principala sursă de mândrie civică. Această mândrie civică se manifestă în mod spectaculos în timpul "festas" locale din fiecare
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
includ calculatoare de birou (cu referire la contabilitate), ață (pentru moda) și linguri de lemn (pentru gătit și poftă de mâncare). La nunțile tradiționale malteze, grupul miresei merge în procesiune sub un baldachin ornat, din casa familiei miresei, la biserica parohială, cu cântăreți care intonează serenade miresei și mirelui. Cuvântul maltez pentru acest obicei este "il-ġilwa". Acest obicei împreună cu multe altele, a dispărut de mult timp din insule, în fața practicilor moderne. Noile soții purtau , un element tradițional maltez de îmbrăcăminte. Cu
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
și evrei se stabilesc în mica așezare bucovineană, care devine loc pentru diferite schimburi comerciale. La 29 aprilie 1785 Mănăstirea Solca, care funcționase până în acel moment ca lăcaș de călugări, este închisă de autoritățile austro-ungare. Ulterior, biserica mănăstirii devine biserică parohială. Vechiul iconostas (1613) a fost mutat la Biserica Arbore și apoi la Mănăstirea Dragomirna, iar cel actual, opera artistului bucovinean Epaminonda Bucevschi, datează din 1885. În 1902, forma inițială a bisericii interioare este modificată într-o oarecare măsură, prin restaurările
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
învățătoarea lui Hrușciov, Lidia Șevcenko, a afirmat ulterior că nu văzuse vreodată un sat atât de sărac cum era Kalinovka. Nikita a lucrat ca păstor încă din copilărie. A mers la școală în total patru ani, o parte la școala parohială din sat și o parte în clasa învățătoarei Șevcenko în școala de stat din Kalinovka. În memoriile sale, Hrușciov scrie că Șevcenko era o libercugetătoare, iar faptul că nu se ducea la biserică îi deranja pe săteni. Când o vizita
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
pe nume Gheorghe, elev în clasa a VII-a la gimnaziu, o fetiță de 11 luni, Eleonora, și pe soția sa Suzana. Înmormântarea sa a pricinuit un protest al enoriașilor Bisericii „Sf. Treime” de pe Tocile, pe motiv că în cimitirul parohial ortodox nu și-ar avea locul un credincios unit (greco-catolic). În favoarea înhumării lui Andrei Mureșanu în cimitirul Bisericii de pe Tocile a intervenit însuși mitropolitul Andrei Șaguna, cu îndemnul: „Proștilor, ce mai întrebați, îngropați-l și tacă-vă gura.” Cuvântările funebre
Andrei Mureșanu () [Corola-website/Science/297433_a_298762]
-
în județul Orhei iar altă parte în județul Lăpușna. La 21 aprilie 1873 la Călărași vine primul tren. De atunci orașul începe a exporta în cantități mari fructe proaspete și uscate, precum și nuci în orașele mari ale Rusiei. Având școală parohială din 1864, în 1873 la Tuzora sau Călărași apăru o școală populară de alfabetizare, în 1881 aici instruiau copiii învățătorul Ion Oprea și preotul Gheorghe Cerchez. Între timp se deschise un spital cu 10 paturi și o poștă. În 1884
Călărași, Moldova () [Corola-website/Science/297486_a_298815]
-
în dialect săsesc sau "piața de dansuri" în română), în jurul căreia gravita viața sociala a comunității. Singurele construcții situate în apropierea fortificațiilor sunt edificiile publice: școala sau primăria (uneori, școala era situata în interiorul fortificației, cum e cazul la Prejmer). Casa parohială și locuințele țăranilor bogați sunt situate în jurul acestei piețe centrale. Unele dintre bisericile construite de sași și de secui în secolul al XIII-lea au fost puternic influențate de bisericile cisterciene de la Cârța și de la Igriș. Bisericile au fost fortificate
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
În anii 1803-1810 căpitanul Grigore Costrăș (călugărit sub numele de Ghenadie) a ctitorit o biserică de zid în centrul satului în locul bisericii de lemn mai vechi. Noul lăcaș de cult a primit hramul "Sf. Ioan Botezătorul". Acesta a devenit biserică parohială a satului Zamostea. După secularizarea averilor mănăstirești (decembrie 1863), s-au format primele gospodării țărănești indepedente din Zamostea. Biserica de lemn „Sfântul Dumitru” din Zamostea a fost construită în anul 1925, având rolul de capelă a cimitirului mare al comunei
Biserica de lemn din Zamostea () [Corola-website/Science/317008_a_318337]
-
din Siret, nu au mai fost găsite legături ale acestuia cu Șiretul, pe când Sas Voievod este mereu menționat în toponimia și monumentele Șiretului. După mutarea scaunului Moldovei la Suceava (de către Petru Mușat), acest lăcaș de cult a servit că biserică parohiala credincioșilor de pe dealul Sasca. Prezenta în biserică a unor pietre de mormânt ale unor negustori sireteni presupune danii importante din partea acestora în favoarea acestui lăcaș de cult. În anul 1858 a fost transformată în biserică filiala a Bisericii Nașterea Sf. Ioan
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
la nord cu orașul Cajvana. Cercetările arheologice efectuate aici au scos la iveală urmele a 12 așezări omenești geto-dacice din epoca bronzului (secolele III-II î.Hr.). Satul Botoșana a purtat în trecut mai multe nume: Botoșeni, Botoșani și Botușana. Din cronica parohială se spune că numele corect al localității este Botoșana, care derivă de la „botușu” ce se întrebuințează la altoire sau mlădiță de vie. Prima atestare documentară a localității datează din 3 iulie 1575. Într-un document din culegerea "„Documente privind istoria
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
din 1883. Acesta păstorea comunitatea din Botoșana și în 1907, iar cantor era Chiril Chiraș, născut în 1867 și angajat din 1887. După cum se precizează în "„Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937”", Biserica „Sf. Dimitrie” din Botoșana avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 hectare, o sesie a cântărețului de 3 hectare și o sesie a ponomarului de 1 hectar. Parohia avea în îngrijire spirituală 626 familii cu 2.532 credincioși. În acel an, comunitatea ortodoxă din
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
din Botoșana și în 1907, iar cantor era Chiril Chiraș, născut în 1867 și angajat din 1887. După cum se precizează în "„Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937”", Biserica „Sf. Dimitrie” din Botoșana avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 hectare, o sesie a cântărețului de 3 hectare și o sesie a ponomarului de 1 hectar. Parohia avea în îngrijire spirituală 626 familii cu 2.532 credincioși. În acel an, comunitatea ortodoxă din Botoșana era păstorită de preotul
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
de președintele Federației, sora Scholastika Kirschner, fiind obținut și consimțământul surorilor ursuline din Sibiu. După obținerea acestor aprobări, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia și-a dat și ea consimțământul, prin actul 1644/1992. Astfel, la 18 noiembrie 1992, la Oficiul Parohial Romano-Catolic din Sibiu-Centru, s-a încheiat un contract prin care Parohia romano-catolică de Sibiu-Centru, reprezentată de prelatul papal Otto Nutz, paroh și protopop de Sibiu, permitea folosirea temporară a bisericii ursulinelor de către Parohia greco-catolică din Sibiu, reprezentată de prelatul papal
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
ora 08,00). Din anul 1992, alături de credincioșii romano-catolici, sunt celebrate aici și serviciile divine ale Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Parohia Greco-Catolică Sibiu-Centru își desfășoară aici serviciile religioase în duminici și sărbători, după slujbele romano-catolice, până la redobândirea bisericii parohiale proprii, Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel, ocupată de Biserica Ortodoxă Română din 1948 și până în prezent. Conform contactului încheiat cu Parohia Romano-Catolică de Sibiu-Centru, slujbele greco-catolice pot fi celebrate duminica și în sărbătorile de poruncă la ora 9,30
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
trecând în proprietatea mai multor boieri, cum ar fi diacul Vadici (1582). În anul 1597, domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) a cumpărat satul și l-a dăruit Mănăstirii Sucevița. La sfârșitul secolului al XVI-lea se înalță aici o biserică parohială de lemn care a rezistat până la începutul secolului al XVIII-lea, când a ars. La circa 150 de metri de ruinele fostului Schit Călugărița, în partea nord-vestică a satului Horodnic de Jos, a fost construită în anul 1717 o biserică
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
ridicat (în) anul 7225”". Conform tradiției, bisericuța de lemn este al treilea lăcaș de închinăciune al schitului, celelalte două fiind arse și jefuite de tătari. Biserica a fost lăcașul de închinăciune al schitului Horodnic până la desființarea lui, devenind apoi biserică parohială. Catapeteasma a fost zugrăvită în anul 1782 după cum menționează o inscripție cu litere chirilice aflată în partea stângă sus: "„1782, Vasilii Gradul au zugrăvit aceasta catapeteasmă, iulie 28, zugrav”". În anul 1854, preotul Nicolae Popescu marca cu o cruce locul
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
numărului credincioșilor. În anul 1930 Biserica Unită scoate altă publicație în care este indicat un număr mai mare de credincioși, cu mențiunea că se slujește într-o biserică veche situată în cimitirul satului, se mai scrie faptul că există casă parohială și o suprafață destul de întinsă de teren. În toamna anului 1948 lucrurile primesc o mare schimbare din cauza faptului că din acea toamnă cultul greco-catolic a fost desființat, terenurile sunt trecute în posesia Statului Român, pe acel timp al comunismului, casa
Biserica greco-catolică din Boian () [Corola-website/Science/317158_a_318487]
-
și o suprafață destul de întinsă de teren. În toamna anului 1948 lucrurile primesc o mare schimbare din cauza faptului că din acea toamnă cultul greco-catolic a fost desființat, terenurile sunt trecute în posesia Statului Român, pe acel timp al comunismului, casa parohială este vândută unei persoane fizice iar biserica este dărâmată deoarece ajunseseră într-o stare avansată de degradare. Reînființarea Parohiei Boian după revoluția din 1989 a avut loc in anul 1996, sub directa îngrijire a monseniorului George Surdu, fost rector al
Biserica greco-catolică din Boian () [Corola-website/Science/317158_a_318487]
-
au strâns banii necesari pentru cumpărarea bisericii și, astfel, în anul 1948, ea a fost transportată la Cumpărătura. Biserica a fost amplasată pe un teren donat de către Domnica Bujoreanu (1880-1953) din satul Bosanci, pe acel teren amplasându-se și cimitirul parohial. Terenul se află de-a lungul drumului național DN2 (drumul european E85) Fălticeni-Suceava. Printre credincioșii care au contribuit la aducerea bisericii de la Brusturi și la procurarea materialelor pentru fundație și pentru reparațiile necesare (lemn, piatră etc.) sunt de menționat Lazăr
Biserica de lemn din Cumpărătura () [Corola-website/Science/317148_a_318477]
-
în limba germană), iar popular i se spunea „Russnaken” sau „Ruși”. Mică comunitate de greco-catolici ruteni folosea pentru slujbele religioase Biserică Sbierenilor, care se află în apropierea satului lor. Preotul rutean Ftoma Kalisiewicz a fost numit în anul 1810 administrator parohial al parohiei ortodoxe „Uspenia”, el îngrijindu-se de asistență spirituală a credincioșilor greco-catolici. Misionarul greco-catolic rutean Aleksei Studinecki a vizitat în 1811 orașul Siret și i-a convins pe greco-catolicii ruteni să ceară administrației guberniale de la Lemberg să aprobe înființarea
Biserica de lemn din Mănăstioara (Siret) () [Corola-website/Science/317170_a_318499]
-
Petrileni, Zăvoieni de cealaltă parte. Acest amplasament sugerează că biserica a fost dintr-început ridicată pentru a servi mai multor sate de o parte și de alta a râului. Biserica de lemn a fost părăsită după ridicarea unei noi biserici parohiale de zid, mai încăpătoare, în anul 1929. În 1931 biserica de lemn din Ghighișeni a fost vândută Internatului diecezan din Beiuș unde a stat până în anul 1961, când a fost donată parohiei Vărășeni. În anul 2006 a fost din nou
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
demolarea bisericii de lemn din localitate. În sesizare se precizează următoarele: Deși această biserică este monument istoric, preotul menționat a încercat cu de la sine putere demolarea prin decopertarea acoperișului și a pereților exteriori, motivând construirea altui locaș, fără aprobarea consiliului parohial"". Ca urmare a acestei sesizări, conducerea Mitropoliei de la Iași a organizat o comisie de anchetă care l-a audiat pe preotul paroh. Acesta a recunoscut că a dat jos lutul de pe pereții bisericii din lemn fără nici o aprobare specială, susținând
Biserica de lemn din Popești, Iași () [Corola-website/Science/317243_a_318572]