13,759 matches
-
elementare decat elementele chimice cuprinse în sistemul periodic al lui Mendeleev. Atomii, în urma unor interacțiuni, se unesc în structuri moleculare cu proprietăți bine definite, structuri care stau la baza formării sistemelor vii. In natură, pornind de la Universul cosmic până la microuniversul particulelor elementare, se disting 7 nivele de organizare a materiei, cărora le corespund si interacțiuni (forțe) specifice. I.1.2. Noțiuni de structura atomului Prima încercare de a explica structura atomului îi aparține lui J.J.Thomson In anul 1903 J.J.Thomson
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
undă pe când alte fenomene nu pot fi explicate decât considerând că este formată din corpusculi luminoși, fotonii, Louis de Broglie în 1924 (premiul Nobel în anul 1929) a extins această proprietate și pentru microparticule. Conform ipotezei lui de Broglie fiecărei particule în mișcare i se poate asocia o undă. Caracteristicile particulei, exprimate prin energia W și impulsul p sunt legate de caracteristicile undei, frecvența ν și lungimea de undă λ prin relațiile: Erwin Schrödinger (premiul Nobel în 1933) a aplicat ideile
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
că este formată din corpusculi luminoși, fotonii, Louis de Broglie în 1924 (premiul Nobel în anul 1929) a extins această proprietate și pentru microparticule. Conform ipotezei lui de Broglie fiecărei particule în mișcare i se poate asocia o undă. Caracteristicile particulei, exprimate prin energia W și impulsul p sunt legate de caracteristicile undei, frecvența ν și lungimea de undă λ prin relațiile: Erwin Schrödinger (premiul Nobel în 1933) a aplicat ideile lui de Broglie și a găsit o ecuație diferențială pentru
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
în 1933) a aplicat ideile lui de Broglie și a găsit o ecuație diferențială pentru funcția de undă asociată microparticulei în mișcare, ecuației ce-i poartă numele, care are forma: unde: ∆ este operatorul Laplace -ψ este funcția de undă asociată particulei în mișcare -m0 este masa particulei -W este energia totală a particulei -U(r) este energia potențială a particulei într-un câmp exterior Funcțiile de undă ψ , care descriu mișcarea particulei sunt soluții ale ecuației lui Schrodinger și ele fac
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de Broglie și a găsit o ecuație diferențială pentru funcția de undă asociată microparticulei în mișcare, ecuației ce-i poartă numele, care are forma: unde: ∆ este operatorul Laplace -ψ este funcția de undă asociată particulei în mișcare -m0 este masa particulei -W este energia totală a particulei -U(r) este energia potențială a particulei într-un câmp exterior Funcțiile de undă ψ , care descriu mișcarea particulei sunt soluții ale ecuației lui Schrodinger și ele fac legătura între energia potențială, energia totală
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
ecuație diferențială pentru funcția de undă asociată microparticulei în mișcare, ecuației ce-i poartă numele, care are forma: unde: ∆ este operatorul Laplace -ψ este funcția de undă asociată particulei în mișcare -m0 este masa particulei -W este energia totală a particulei -U(r) este energia potențială a particulei într-un câmp exterior Funcțiile de undă ψ , care descriu mișcarea particulei sunt soluții ale ecuației lui Schrodinger și ele fac legătura între energia potențială, energia totală și poziția particulei la un moment
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
microparticulei în mișcare, ecuației ce-i poartă numele, care are forma: unde: ∆ este operatorul Laplace -ψ este funcția de undă asociată particulei în mișcare -m0 este masa particulei -W este energia totală a particulei -U(r) este energia potențială a particulei într-un câmp exterior Funcțiile de undă ψ , care descriu mișcarea particulei sunt soluții ale ecuației lui Schrodinger și ele fac legătura între energia potențială, energia totală și poziția particulei la un moment dat. Aceste funcții de undă caracterizează starea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
este operatorul Laplace -ψ este funcția de undă asociată particulei în mișcare -m0 este masa particulei -W este energia totală a particulei -U(r) este energia potențială a particulei într-un câmp exterior Funcțiile de undă ψ , care descriu mișcarea particulei sunt soluții ale ecuației lui Schrodinger și ele fac legătura între energia potențială, energia totală și poziția particulei la un moment dat. Aceste funcții de undă caracterizează starea microparticulelor în mișcarea lor liberă sau în câmp de forțe. Ecuația lui
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
energia totală a particulei -U(r) este energia potențială a particulei într-un câmp exterior Funcțiile de undă ψ , care descriu mișcarea particulei sunt soluții ale ecuației lui Schrodinger și ele fac legătura între energia potențială, energia totală și poziția particulei la un moment dat. Aceste funcții de undă caracterizează starea microparticulelor în mișcarea lor liberă sau în câmp de forțe. Ecuația lui Schrödinger stă la baza modelului cuantic al atomului Funcția de undă ce determină starea atomului, depinde de 3
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
un sistem dispers, care poate fi omogen sau eterogen. Orice sistem dispers este alcătuit din minimum două componente: mediul de dispersie și faza dispersată. Ambele componente se pot găsi în una din cele trei stări de agregare (gaz, lichid, solid), particulele sistemului având diferite dimensiuni. Sistemele disperse se clasifică în principiu, după două criterii: ♦ după starea de agregare ♦ după mărimea particulelor dispersate. După starea de agregare a mediului de dispersie și a fazei dispersate se cunosc nouă categorii de sisteme disperse
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
dispersie și faza dispersată. Ambele componente se pot găsi în una din cele trei stări de agregare (gaz, lichid, solid), particulele sistemului având diferite dimensiuni. Sistemele disperse se clasifică în principiu, după două criterii: ♦ după starea de agregare ♦ după mărimea particulelor dispersate. După starea de agregare a mediului de dispersie și a fazei dispersate se cunosc nouă categorii de sisteme disperse, care sunt redate în tabelul I.3 După mărimea particulelor fazei dispersate, sistemele disperse se clasifică în trei categorii: ♦ dispersii
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
principiu, după două criterii: ♦ după starea de agregare ♦ după mărimea particulelor dispersate. După starea de agregare a mediului de dispersie și a fazei dispersate se cunosc nouă categorii de sisteme disperse, care sunt redate în tabelul I.3 După mărimea particulelor fazei dispersate, sistemele disperse se clasifică în trei categorii: ♦ dispersii moleculare (sau soluții adevărate), în care diametrul particulelor este sub 1 µ m ♦ dispersii coloidale (coloizi) ♦ dispersii grosiere sau brute, în care diametrul particulelor este peste 100 µ m (emulsii
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de dispersie și a fazei dispersate se cunosc nouă categorii de sisteme disperse, care sunt redate în tabelul I.3 După mărimea particulelor fazei dispersate, sistemele disperse se clasifică în trei categorii: ♦ dispersii moleculare (sau soluții adevărate), în care diametrul particulelor este sub 1 µ m ♦ dispersii coloidale (coloizi) ♦ dispersii grosiere sau brute, în care diametrul particulelor este peste 100 µ m (emulsii, suspensii, spume) I.4.2. Soluții moleculare Cele mai importante sisteme disperse sunt dispersiile moleculare, denumite pe scurt
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
în tabelul I.3 După mărimea particulelor fazei dispersate, sistemele disperse se clasifică în trei categorii: ♦ dispersii moleculare (sau soluții adevărate), în care diametrul particulelor este sub 1 µ m ♦ dispersii coloidale (coloizi) ♦ dispersii grosiere sau brute, în care diametrul particulelor este peste 100 µ m (emulsii, suspensii, spume) I.4.2. Soluții moleculare Cele mai importante sisteme disperse sunt dispersiile moleculare, denumite pe scurt soluții. Soluțiile sunt sisteme disperse omogene, formate din două sau mai multe componente, dispersate molecular sau
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sau distruge rețeaua cristalină. Formarea de legături între moleculele sau ionii solvatului și solventului se numește solvatare (sau hidratare dacă solventul este apa). Dacă legăturile care se formează între moleculele solventului sunt mai slabe decât legăturile care realizează coeziunea între particule (molecule, atomi sau ioni) atunci dizolvarea nu are loc. Grafitul și diamantul nu se dizolvă în nici un solvent, deoarece legăturile covalente sunt foarte puternice și atomii nu pot fi desprinși din rețea. Explicația solubilității majorității substanțelor ionice în apă constă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
forțelor electrostatice care rețin ionii în rețeaua cristalină, ca urmare a fenomenului de hidratare al ionilor. I.4.7. Coloizi. Intr-o soluție adevărată, solvatul este dispersat în solvent sub formă de molecule, ioni sau chiar atomi. O suspensie conține particule sufcient de mari pentru a fi văzute cu ochiul liber sau la microscop și pot fi fi reținute pe hârtia de filtru obșnuită. Intre aceste două extreme, se situează tipul intermediar al dispersiilor (sau soluțiilor) coloidale. Particulele suspendate sunt prea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
O suspensie conține particule sufcient de mari pentru a fi văzute cu ochiul liber sau la microscop și pot fi fi reținute pe hârtia de filtru obșnuită. Intre aceste două extreme, se situează tipul intermediar al dispersiilor (sau soluțiilor) coloidale. Particulele suspendate sunt prea mici spre a fi văzute la microscop și ele trec prin filtrele obișnuite. Aceasta se constată din faptul că ele difuzează mult mai încet ca moleculele sau ionii soluțiilor obișnuite și nu străbat anumite membrane, pe care
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Cu alte cuvinte, soluțiile coloidale nu dializează prin membrane. Termenul de "coloid" a fost introdus de T.Graham (în limba greacă Kolla, înseamnă clei). Suspensiile coloidale se mai numesc și soli. In ceea ce privește dimensiunile coloizilor, limita superioară diametrul unei particule coloidale se consideră la nivelul vizibității microscopice, 0,2 µ Limita inferioară a dimensiunilor particulelor coloidale, mai greu de precizat, este de a 50A0. Coloizii pot fi: • liofili • liofobi Coloizii liofobi nu au nici o acțiune superficială asupra mediului în care
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de T.Graham (în limba greacă Kolla, înseamnă clei). Suspensiile coloidale se mai numesc și soli. In ceea ce privește dimensiunile coloizilor, limita superioară diametrul unei particule coloidale se consideră la nivelul vizibității microscopice, 0,2 µ Limita inferioară a dimensiunilor particulelor coloidale, mai greu de precizat, este de a 50A0. Coloizii pot fi: • liofili • liofobi Coloizii liofobi nu au nici o acțiune superficială asupra mediului în care sunt insolubile, cu alte cuvinte nu se stabilesc interacțiuni puternice între faza dispersată și cea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
nu respectă legea lui Newton (I.13) se numesc lichide nenewtoniene. Lichide nenewtoniene sunt soluțiile coloidale și macromoleculare. Pentru aceste soluții coeficientul de vâscozitate dinamică nu mai este o mărime cnstantă, ca în legea lui Newton, ci depinde de concentrația particulelor dispersate, conform legii lui Einstein: unde este coeficientul de vâscozitate al mediului de dispersie, V volumul fazei dispersate din unitatea de volum a suspensiei iar K este o constantă care depinde de natura și mărimea particulelor dispersate (K = 4-10 pentru
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
ci depinde de concentrația particulelor dispersate, conform legii lui Einstein: unde este coeficientul de vâscozitate al mediului de dispersie, V volumul fazei dispersate din unitatea de volum a suspensiei iar K este o constantă care depinde de natura și mărimea particulelor dispersate (K = 4-10 pentru proteinele globulare). I.5.5. Noțiuni de hemoreologie Din punct de vedere reologic, sângele este o suspensie de elemente figurate în plasmă, dintre care cele mai importante sunt eritrocitele. Plasma contine săruri anorganice precum și molecule organice
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de vedere reologic, sângele este o suspensie de elemente figurate în plasmă, dintre care cele mai importante sunt eritrocitele. Plasma contine săruri anorganice precum și molecule organice mici. Aproximativ 7% din masa sângelui o constituie proteinele din care jumătate sunt albuminele. Particulele sângelui sunt reprezentate în cea mai mare parte, aproximativ 97%, din globule roșii (eritrocite). Eritrocitele conțin o membrană flexibilă în care se găsește o soluție apoasă (o soluție aproape saturată de hemoglobină). Ele au forma de discoid biconcav cu un
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
relativ fixe în spațiu. Să considerăm că delimităm un volum de lichid ca în Fig. I.24 în care concentrația fluidului variază după direcția Ox. In (I.27) j este densitatea curentului de difuzie și este egal cu numărul de particule ce traversează unitatea de suprafață în unitatea de timp, adică: (N fiind numărul de particule, S suprafața și t timpul), c este concentrația substanței, (V este volumul delimitat în fig. I.18), iar D este coeficientul de difuzie. Expresia dată
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
I.24 în care concentrația fluidului variază după direcția Ox. In (I.27) j este densitatea curentului de difuzie și este egal cu numărul de particule ce traversează unitatea de suprafață în unitatea de timp, adică: (N fiind numărul de particule, S suprafața și t timpul), c este concentrația substanței, (V este volumul delimitat în fig. I.18), iar D este coeficientul de difuzie. Expresia dată în (I.27) poartă numele de legea I-a a lui Fick. Semnul minus din
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
concentrației substanței. Generalizarea ecuației I-a alui Fick în cazul când concentrația substanței variază în toate direcțiile este: Din combinarea legii I-a alui Fick cu legea conservării masei, se obține legea a II-a a lui Fick. Numărul de particule care trec în unitatea de timp prin suprafața S este: Dar după definiția (I.29) pentru concentrație avem: Din ultimele două relații se obține: Derivând în raport cu coordonata prima lege a lui Fick, avem: și folosind expresia (I.30), se obține
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]