8,290 matches
-
pescuit... Era fericirea! Aveam și carte, visând și meditând la ea, aveam și viață fremătând în mine și în jurul meu... Roni CĂCIULARU: Nu vreau să-ntrerup fluxul amintirilor, chiar dacă alunecăm puțin de la întrebarea mea. Imi permit doar să subliniez ce patimă mare este cartea pentru dumneavoastră. Zoltan TERNER: Ce să fac?! Biografia mea e jalonată de lecturile care m-au format. Nu mă laud cu femeile pe care le-am cucerit, ci cu cărțile care m-au sedus ele pe mine
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
TERNER: Ce să fac?! Biografia mea e jalonată de lecturile care m-au format. Nu mă laud cu femeile pe care le-am cucerit, ci cu cărțile care m-au sedus ele pe mine. Cum să nu mă fudulesc cu patima mea pentru carte, din moment ce mă socotesc, în privința culturii europene, prima generație a familiei mele „ieșită în lume”?! Tata era țăran. N-a citit o carte-n viața lui. Dar era doldora de anecdote și povestiri pe care le servea cu
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
privirea puțin melancolică. I-am luat obrajii între palme, total nepregătit pentru un răspuns negativ: - Ne vom mai revedea? - Bineînțeles , dar acum trebuie să plec... Se uita cu oarecare neliniște în jur. S-a făcut târziu... Ne-am îmbrățișat cu patima celor care știu că se despart pentru mult timp. - Nu mi-ai spus cum te cheamă... - Katia, îmi zise ea aproape în șoaptă. Eu sunt Katia. - Am să te caut, Katia. Ușa aceea cu lemnul mâncat de carii scârțâi îngrozitor
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
perle la picioare Și-n cosmos au zburat, pe Lună, Să-ți deie-a dragostei arvună. S-au întrecut poeți în versuri, Amanții te-au visat în dresuri, Pe strune-au plâns atâtea lacrimi Să stingă-n ele mii de patimi! Atâtea flori și paradisuri Cu îngeri pogorâți în visuri, Madonă, divă, cheie, zeie, În tine zac, biată femeie! Ești o ființă cam ciudată; Problemă-n veci nerezolvată Și plângi, nici tu nu știi, femeie, Ce dracu’ omul să-ți mai
NU PLÂNGE, DRAGA MEA, FEMEIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350994_a_352323]
-
Hrușcă: Hai să spun ce s-a întâmplat anul acesta. Am venit acasă în martie, am făcut un spectacol foarte frumos, l-am pregătit și l-am făcut la Târgu Mureș, un spectacol de pricesne (cântecele acelea religioase pentru Săptămâna Patimilor) chiar în ziua de Paște. Pe urmă am plecat și am revenit, în septembrie m-am apucat de albumul de colinde "La mijlocu' cerului", am plecat iar, am revenit în octombrie și iar a patra oară când mă reîntorc în
A DEVENIT O TRADIŢIE CA, DE ZIUA LUI, HRUŞCĂ SĂ COLINDE ROMÂNII (INTERVIU) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351110_a_352439]
-
Și îl recunosc drept Rege pe Iisus, Regretele deșarte în inimi li se-așază Căci au sfidat iubirea trimisă de Sus! Îngerii morții doliul întinde în inimi, Pe care scrie-n litere argintate, Cum Fiul Preaiubit ne-a curățit de patimi Și cu iubirea Sa a călcat peste moarte. Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Vinerea Mare... / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 469, Anul II, 13 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VINEREA MARE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351168_a_352497]
-
de treizeci de ani. Prezența unor tineri ca Oreste, Pilade, Haemon, precum și a unor tinere ca Antigona și Ismena, la Sofocle, nu schimbă cu nimic caracterul de bază al literaturii greșești care- prin excelență- este preocupată să înfățișeze virtuțile și patimile bărbaților. Literatura Evului mediu-preocupată de elementele etice și religioase-prezintă tot omul matur. De abia din Renaștere se mai simte în literatură necesitatea prezentării artistice a tânărului, care pășește temerar pragul vieții.Deși Divina Comedie a lui Dante- prezintă în primul
COPILUL, TEMĂ MAJORĂ PENTRU LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351186_a_352515]
-
Bisericii într-un număr mare și variat dintre care amintim câteva cum ar fi: desacaralizarea, secularizarea și laxismul religios, arghirofilia și hedonismul precum și iconoclasmul post-modern, cu care ne confruntăm în aceste zile!... Toate acestea duc la înmulțirea păcatului și a patimii, care ajung să fie considerate drept „firești” și „normale” ori ele, de fapt, ne secătuiesc și ne vlăguiesc, din punct de vedere duhovnicesc!... Pentru combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energiilor sufletești și trupești ale omului, cu mult discernământ
DESPRE OMILIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE CĂTRE TINERI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351145_a_352474]
-
limbajului științific, care și-a redus condiția spirituală inițial moștenită nicidecum la absurdul ei, ci la o dimensiune concretă lesne perceptibilă, părăsind cu detașare și superioritate zgomotul de fiare contorsionate al lumii înconjurătoare spre a se retrage cuminte și fără patimă în liniștea spațiului său de reflecții științelnice și de cifre aparent anoste cu toată povestea lor fundamentală cu tot... Godot nu trece niciodată cu tăvălugul invidiei și al urii peste sufletele celorlalți, fiindcă el este pur și simplu altfel construit
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
de zeitate Apăru deodată în calea vieții mele Și-mi dădu fiorul iubirii nestemate! Roua dimineții pe frunze se așează În razele solare ne par mărgăritare, Și aievea-n orizont se conturează Visul unei vieți, prințesă iubitoare! S-alint cu patimă făptura îngerească Apoi să cad în calda-ți dezmierdare, Zglobii să ne iubim sub bolta albastră Și pe buze dulci să-ți dau o sărutare. Păsări ciripesc și florile zâmbesc, Răspândind în jur parfum amețitor, Priveliști de basm parcă ne
FEMEIA, ZÂNA DINTRE FLORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345610_a_346939]
-
a fi responsabil în și de viața ta, or discernământul este instrumentul de aplicare și executare a acestei obligații. Bineînțeles, dacă nu dorești să-ți găsești adăpostul și locașul în noroiul și mlaștina călduță și compromițătoare a complacerii în păcat, patimă, boală și suferință. Alegerea grâului de neghină nu este un lucru deloc ușor. Conștientizarea permanentă și neîncetată a prezenței tale pe lume, în fiecare moment și clipă este pusă la încercare de dorința de a lasă hățurile sorții din mâni
DESPRE DISCERNĂMÂNTUL CREŞTIN SAU DREAPTA SOCOTEALĂ ÎN VIAŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345605_a_346934]
-
sloi, Fuioare de dor cufundate în nea. Aprinde o flacără-n inima ta, Să pâlpâie-n spuza durerilor vechi, Agață-mi speranța în colțuri de stea Ori leagănă-mi vise-n pământul străvechi. Aprinde bujorii-n sfielnicul dor, Cutremur de patimi în iernile reci, Și lasă-mă, încă, să-ți spun:”Te ador”, Chiar dacă e iarnă în brațele seci. Aprinde o candelă-n noaptea din noi, Prietenă dragă-n târziul nesomn, Lumină clipind enigmatic, apoi Fii umărul meu și al dragostei
CANDELĂ-N NOAPTE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345692_a_347021]
-
vârful degetelor, se află totul iar mâinile îmi pun truda în oglindă. Viața mea e o galerie cu tablouri vii, cu poeme mute de atâta culoare și bucurie! URNA SUFLETULUI MEU În vasul acesta rustic pictat cu vechi motive, cenușa patimilor e înțesată de mine explozive. Ai grijă, exploratorule, iubirea e încă o mină activă! LACRIMA DE DOR Prinde-mi, lacrima, iubite, în palme! Închipuie-ți, sufletul meu venit către tine, ca un suspin. Prinde-mi, lacrima! Oglindește-te în ea
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
Alexandru Vlahuță”), Gheorghe Păduroiu, cele două entități temporale anterior precizate s-au suprapus constant în cadrul discursului său existențial specific, un discurs caracterizat însă de o formă geometrică aproape neobișnuită, palpitantă, aș spune, plină de aplomb, dar și de o evidentă patimă în raport cu price subiect abordat. Cu alte cuvinte, se poate afirma faptul că acest dascăl de școală și-a trăit și își trăiește încă, într-un mod cu totul și cu totul singular, zisa. Cu o demnitate sălășluind în tăcere într-
UN DESTIN PRINTRE APELE TIMPULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345699_a_347028]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CU PATIMĂ NESTINSĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 783 din 21 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Cu patimă nestinsă Îți sorb mireasma trupului Și te cuprind, pe după mijloc, Cu brațele amândouă, Așa, cum cuprinzi, în suflet, O minune.... Ne frige
CU PATIMĂ NESTINSĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352032_a_353361]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CU PATIMĂ NESTINSĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 783 din 21 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Cu patimă nestinsă Îți sorb mireasma trupului Și te cuprind, pe după mijloc, Cu brațele amândouă, Așa, cum cuprinzi, în suflet, O minune.... Ne frige apropierea, Din ochi ne sar scântei, Și diamante curg Din albaștri, ochii tăi. Când îmi șoptești: „Mi-a
CU PATIMĂ NESTINSĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352032_a_353361]
-
Și diamante curg Din albaștri, ochii tăi. Când îmi șoptești: „Mi-a fost atâta dor de tine!” Așa de tainic și de dulce Tu mi-o spui, Încât îmi pare c-ai sosit De pe un alt tărâm. Tu, Femeie, Ce patimă ascunzi în inimă Și, de unde vii?! Șoptește-mi iarăși Fierbinte, dorul tău... Să mă topesc Și să mă-nalț prin el, Până la tine. Femeie, Clipele îmi par Minuni Din care înfloresc Mistere, Sunt clipe-veșnicii... Referință Bibliografică: Cu patimă nestinsă / Floarea
CU PATIMĂ NESTINSĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352032_a_353361]
-
Femeie, Ce patimă ascunzi în inimă Și, de unde vii?! Șoptește-mi iarăși Fierbinte, dorul tău... Să mă topesc Și să mă-nalț prin el, Până la tine. Femeie, Clipele îmi par Minuni Din care înfloresc Mistere, Sunt clipe-veșnicii... Referință Bibliografică: Cu patimă nestinsă / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 783, Anul III, 21 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
CU PATIMĂ NESTINSĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352032_a_353361]
-
nu dă doi bani pe calitățile și valorile ființei umane. Sinele lui Damian este depozitarul acestor depuneri insalubre, dar care totuși nu-i afectează fondul său uman. Reacțiile lui Damian, cu câteva excepții, sunt motivate narativ, acceptabile și firești. Dar patima și apoi scena torturării așa zisului terorist sunt afectate de violența gratuit, spectaculoasă, aș zice cinematografică. Revenirea obsesivă la asasinatul de la Otopeni din 1989 și mai cu samă la faptul că asasinii au rămas printre noi ne poate oripila, dar
NOTE DE LECTURĂ: SINELE POLEMIC SAU EXILAT ÎN MINE ÎNSUMI DE EMANOIL TOMA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352029_a_353358]
-
Eugenia Florea m-a trecut în program... să cânt după Ciocârlia cântecului românesc, Maria Ciobanu, producându-mi o emoție enormă dar și încrederea în destinul meu că-mi urmez calea ce mi-a fost hărăzită de Creator! Să cânt cu patimă și dor nestăvilit din cântecele noastre, luate din zarea albastră, dragostea românilor: „Mă-ntreba neica-aseară", și „Sus în deal la curmătură"! Ce poate fi mai frumos pentru o tânără de 17 ani care este pe scenă și cântă alături de inegalabilii
2013) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352012_a_353341]
-
și câte-au fost Minuni în astă lume. * * Precum am auzit și eu Minunea de poveste, Așa a fost și rostul meu S-o spun și că mai este Același obicei și azi, Deși ni-i traiul jalnic Loviți de patimi și necaz, Credința în Năvalnic Și în magia lui mereu. În semn de prețuire, Pentru mărinimosul zeu Al vieții-ntru iubire, Fecioarele îl poartă-n sân În pungă de mătase Și-l pune soața de stăpân Pe toc de uși la
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
temă care la prima vedere pare simplă o adevărată Învățătura de Credință pe care Biserica Ortodoxă a păstrat-o neschimbată până în zilele noastre[2]. Postul în viziunea ortodoxă este un mijloc de elevație sufletească, de dominare a sufletu¬lui asupra patimilor trupești. Postul îl debarasează și-l ușurează pe creș¬tin de toate ispitele, de balastul și povara uneltirilor celui viclean care aduc “întunecare gândurilor și tulburare cugetelor”. El este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, un act
ÎNVĂŢĂTURA BISERICII NOASTRE DESPRE POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352070_a_353399]
-
este încă flămând, iar altul mâncând o litră sau șase uncii[6], se satură”[7]. Postul în viziunea Sfântului Părinte este acela ca întotdeauna cel ce este la masă să se ferească de săturarea pântecului, căci odată cu aceasta vin alte patimi precum gândul curviei. Sfântul Casian îi îndeamnă pe creștini să nu se amăgească că postesc, dar ei mănâncă până la îmbuibarea pântecului, pentru că nu contează cu ce se satură pântecul, fie ea și numai apă, duhul curviei apare și odată ce apare
ÎNVĂŢĂTURA BISERICII NOASTRE DESPRE POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352070_a_353399]
-
rar o credință adevărată. Din păcate, în viața creștină nu este posibil niciun progres fără amara experiență a căderilor. Prea mulți încep postirea cu entuziasm și renunță după prima cădere. Dacă după ce am căzut și ne-am supus poftelor și patimilor noastre reluăm totul de la capăt și nu renunțăm indiferent de câte ori cădem mai devreme sau mai târziu, postirea noastră va purta roadele sale duhovnicești. Între sfințenie și cinismul care ne trezește din orice iluzie se află marea și dumnezeiasca virtute a
ÎNVĂŢĂTURA BISERICII NOASTRE DESPRE POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352070_a_353399]
-
pe câmpuri iar pomii roadele au trecut de parg; așa va crede lumea c'am întinerit și pot cules sa fiu acum și dus la târg cine mai știe poate un negustor de cereale mă va voii vândut pe-o patima mai mare ori, preschimbat pe un porumb, că galben e și el acum si amâdoi putem descrie vara ca anotimpul îngălbenit venit pe câmpuri să întâmpine cum se cuvine toamna. de AZED Anghel Zamfir Dan Referință Bibliografică: poza de vara
POZA DE VARA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352113_a_353442]