3,343 matches
-
regiunile Armeniei și Georgiei de astăzi). A doua etapă (până în anul 1054) a constat în evanghelizarea Principatelor Slave din Est ale Rusiei Kievene. Până în anul 1054 Biserica Răsăriteană era organizată într-o rețea de episcopii, 42 de mitropolii și 7 patriarhii: Patriarhia de la Constantinopol (aceasta fiind patriarhia supremă deoarece era patriarhie imperială și acolo se afla Patriarhul Constantinopolului cu titlul de Patriarh Ecumenic (Părinte Universal), conducător suprem al Bisericii Răsăritene), Patriarhia Greacă de la Antiohia, Patriarhia Greacă de la Ierusalim, Patriarhia Greacă de la
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
Armeniei și Georgiei de astăzi). A doua etapă (până în anul 1054) a constat în evanghelizarea Principatelor Slave din Est ale Rusiei Kievene. Până în anul 1054 Biserica Răsăriteană era organizată într-o rețea de episcopii, 42 de mitropolii și 7 patriarhii: Patriarhia de la Constantinopol (aceasta fiind patriarhia supremă deoarece era patriarhie imperială și acolo se afla Patriarhul Constantinopolului cu titlul de Patriarh Ecumenic (Părinte Universal), conducător suprem al Bisericii Răsăritene), Patriarhia Greacă de la Antiohia, Patriarhia Greacă de la Ierusalim, Patriarhia Greacă de la Alexandria
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
A doua etapă (până în anul 1054) a constat în evanghelizarea Principatelor Slave din Est ale Rusiei Kievene. Până în anul 1054 Biserica Răsăriteană era organizată într-o rețea de episcopii, 42 de mitropolii și 7 patriarhii: Patriarhia de la Constantinopol (aceasta fiind patriarhia supremă deoarece era patriarhie imperială și acolo se afla Patriarhul Constantinopolului cu titlul de Patriarh Ecumenic (Părinte Universal), conducător suprem al Bisericii Răsăritene), Patriarhia Greacă de la Antiohia, Patriarhia Greacă de la Ierusalim, Patriarhia Greacă de la Alexandria, Patriarhia de la Valarsapat (desființată în
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
anul 1054) a constat în evanghelizarea Principatelor Slave din Est ale Rusiei Kievene. Până în anul 1054 Biserica Răsăriteană era organizată într-o rețea de episcopii, 42 de mitropolii și 7 patriarhii: Patriarhia de la Constantinopol (aceasta fiind patriarhia supremă deoarece era patriarhie imperială și acolo se afla Patriarhul Constantinopolului cu titlul de Patriarh Ecumenic (Părinte Universal), conducător suprem al Bisericii Răsăritene), Patriarhia Greacă de la Antiohia, Patriarhia Greacă de la Ierusalim, Patriarhia Greacă de la Alexandria, Patriarhia de la Valarsapat (desființată în secolul al VII-lea
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
într-o rețea de episcopii, 42 de mitropolii și 7 patriarhii: Patriarhia de la Constantinopol (aceasta fiind patriarhia supremă deoarece era patriarhie imperială și acolo se afla Patriarhul Constantinopolului cu titlul de Patriarh Ecumenic (Părinte Universal), conducător suprem al Bisericii Răsăritene), Patriarhia Greacă de la Antiohia, Patriarhia Greacă de la Ierusalim, Patriarhia Greacă de la Alexandria, Patriarhia de la Valarsapat (desființată în secolul al VII-lea), Patriarhia de la Dvin (desființată în secolul al VII-lea) și Patriarhia de la Seleucia (desființată din secolul al VII-lea). În
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
episcopii, 42 de mitropolii și 7 patriarhii: Patriarhia de la Constantinopol (aceasta fiind patriarhia supremă deoarece era patriarhie imperială și acolo se afla Patriarhul Constantinopolului cu titlul de Patriarh Ecumenic (Părinte Universal), conducător suprem al Bisericii Răsăritene), Patriarhia Greacă de la Antiohia, Patriarhia Greacă de la Ierusalim, Patriarhia Greacă de la Alexandria, Patriarhia de la Valarsapat (desființată în secolul al VII-lea), Patriarhia de la Dvin (desființată în secolul al VII-lea) și Patriarhia de la Seleucia (desființată din secolul al VII-lea). În anul 1054 a avut
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
și 7 patriarhii: Patriarhia de la Constantinopol (aceasta fiind patriarhia supremă deoarece era patriarhie imperială și acolo se afla Patriarhul Constantinopolului cu titlul de Patriarh Ecumenic (Părinte Universal), conducător suprem al Bisericii Răsăritene), Patriarhia Greacă de la Antiohia, Patriarhia Greacă de la Ierusalim, Patriarhia Greacă de la Alexandria, Patriarhia de la Valarsapat (desființată în secolul al VII-lea), Patriarhia de la Dvin (desființată în secolul al VII-lea) și Patriarhia de la Seleucia (desființată din secolul al VII-lea). În anul 1054 a avut loc Marea Schismă, când
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
de la Constantinopol (aceasta fiind patriarhia supremă deoarece era patriarhie imperială și acolo se afla Patriarhul Constantinopolului cu titlul de Patriarh Ecumenic (Părinte Universal), conducător suprem al Bisericii Răsăritene), Patriarhia Greacă de la Antiohia, Patriarhia Greacă de la Ierusalim, Patriarhia Greacă de la Alexandria, Patriarhia de la Valarsapat (desființată în secolul al VII-lea), Patriarhia de la Dvin (desființată în secolul al VII-lea) și Patriarhia de la Seleucia (desființată din secolul al VII-lea). În anul 1054 a avut loc Marea Schismă, când Biserica Răsăriteană l-a
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
imperială și acolo se afla Patriarhul Constantinopolului cu titlul de Patriarh Ecumenic (Părinte Universal), conducător suprem al Bisericii Răsăritene), Patriarhia Greacă de la Antiohia, Patriarhia Greacă de la Ierusalim, Patriarhia Greacă de la Alexandria, Patriarhia de la Valarsapat (desființată în secolul al VII-lea), Patriarhia de la Dvin (desființată în secolul al VII-lea) și Patriarhia de la Seleucia (desființată din secolul al VII-lea). În anul 1054 a avut loc Marea Schismă, când Biserica Răsăriteană l-a excomunicat pe capul Bisericii Apusene (Papa) și autointitulându-se, de
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
Patriarh Ecumenic (Părinte Universal), conducător suprem al Bisericii Răsăritene), Patriarhia Greacă de la Antiohia, Patriarhia Greacă de la Ierusalim, Patriarhia Greacă de la Alexandria, Patriarhia de la Valarsapat (desființată în secolul al VII-lea), Patriarhia de la Dvin (desființată în secolul al VII-lea) și Patriarhia de la Seleucia (desființată din secolul al VII-lea). În anul 1054 a avut loc Marea Schismă, când Biserica Răsăriteană l-a excomunicat pe capul Bisericii Apusene (Papa) și autointitulându-se, de atunci, Biserica Ortodoxă, aceasta fiind subdivizată în Biserica Greacă (Imperiul
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
și capitala Imperiului Bizantin, a fost cucerit de către sultanul otoman Mahomed al II-lea și de armata sa de ieniceri musulmani, punând capăt culturii bizantine. Astfel, Biserica Greacă ajunge într-un declin, retrăgându-se în teritoriile actuale ale Greciei, iar Patriarhia Constantinopolului rămânând fără nicio influență și putere. Ulterior, Constantinopolul este redenumit Istanbul, iar , fie convertite în moscheei, cum este cazul catedralei ortodoxe Hagia Sofia, care a devenit Moscheea Imperială a Imperiului Otoman. Cu toate că Biserica Greacă a pierdut multe teritorii și
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
anul 988 e.n., Rusia avea o episcopie la Kiev, aflată sub jurisdicția religioasă a Patriarhului de la Constantinopol. Până în anul Marii Schisme, 1054, Episcopia Kievului a fost ridicată la grad de mitropolie și conducătoare a Bisericii Slave, dar tot sub ascultarea Patriarhiei Constantinopolului. În anul 1589 Mitropolia Kievului își proclamă independența față de Patriarhia Constantinopolului și își mută reședința la Moscova, unde se autointitulează Patriarhia Moscovei. În același timp, cnezatele scindate ale Rusiei se unesc și formează Imperiul Țarist Rus, cu capitala la
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
jurisdicția religioasă a Patriarhului de la Constantinopol. Până în anul Marii Schisme, 1054, Episcopia Kievului a fost ridicată la grad de mitropolie și conducătoare a Bisericii Slave, dar tot sub ascultarea Patriarhiei Constantinopolului. În anul 1589 Mitropolia Kievului își proclamă independența față de Patriarhia Constantinopolului și își mută reședința la Moscova, unde se autointitulează Patriarhia Moscovei. În același timp, cnezatele scindate ale Rusiei se unesc și formează Imperiul Țarist Rus, cu capitala la Moscova, ce devenise noul centru al ortodoxismului și se autointitulează "A
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
Episcopia Kievului a fost ridicată la grad de mitropolie și conducătoare a Bisericii Slave, dar tot sub ascultarea Patriarhiei Constantinopolului. În anul 1589 Mitropolia Kievului își proclamă independența față de Patriarhia Constantinopolului și își mută reședința la Moscova, unde se autointitulează Patriarhia Moscovei. În același timp, cnezatele scindate ale Rusiei se unesc și formează Imperiul Țarist Rus, cu capitala la Moscova, ce devenise noul centru al ortodoxismului și se autointitulează "A treia Romă" . Biserica Ortodoxă Rusă începe o expansiune spre Răsărit, pe
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
Vicariatul Comunităților Palestiniene/Iordaniene din SUA este o grupare administrativă, formată în 2008 sub jurisdicția Arhiepiscopiei Ortodoxe Grecești din America (GOA). Vicariatul este format din parohii și mănăstiri care, anterior, au aparținut Patriarhiei Ortodoxe Grecești a Ierusalimului din America de Nord și de Sud. Vicariatul este direct sub omoforul arhiepiscopului GOA și nu sub mitropoliții locali ai comunităților în care se găsesc. Cât timp s-au aflat sub jurisdicția Patriarhiei Ierusalimului, au existat tensiuni între
Vicariatul Comunităților Palestiniene-Iordaniene din SUA () [Corola-website/Science/318168_a_319497]
-
mănăstiri care, anterior, au aparținut Patriarhiei Ortodoxe Grecești a Ierusalimului din America de Nord și de Sud. Vicariatul este direct sub omoforul arhiepiscopului GOA și nu sub mitropoliții locali ai comunităților în care se găsesc. Cât timp s-au aflat sub jurisdicția Patriarhiei Ierusalimului, au existat tensiuni între acest grup de parohii și Arhiepiscopia Creștină Ortodoxă Antiohiană din America de Nord deoarece aceasta din urmă pretindea că Ierusalimul lucra pentru a trage membrii parohiilor antiohiene (și grecești) în propria jurisdicție. Criza Ben Lomond din 1998
Vicariatul Comunităților Palestiniene-Iordaniene din SUA () [Corola-website/Science/318168_a_319497]
-
urmă pretindea că Ierusalimul lucra pentru a trage membrii parohiilor antiohiene (și grecești) în propria jurisdicție. Criza Ben Lomond din 1998, în care o parohie antiohiană din California s-a rupt în două, dintre care, ulterior, una a aderat la Patriarhia Ierusalimului (inclusiv prin re-hirotonirea unora dintre clerici), a dus la exacerbarea acestor tensiuni. Drept urmare, începând cu 2 mai 2003, clerul american antiohian a primit interdicție de la Mitropolitul Filip (Saliba) de New York, de a mai sluji împreună sau de comuniune cu
Vicariatul Comunităților Palestiniene-Iordaniene din SUA () [Corola-website/Science/318168_a_319497]
-
sluji împreună sau de comuniune cu clerul de Ierusalim american (totuși, clerul de Ierusalim din parohiile din Orientul Mijlociu nu făcea obiectul acestei interdicții). Prin înfințarea Vicariatului, Mitropolitul Filip a reiterat directiva arhiepiscopală din 2003 în 7 august 2008, deplângâng acțiunea Patriarhiei Ecumenice de a prelua comunități formate în principal prin ruperea de parohii antiohiene. Pe lângă acestea, o parte din preoții Patriarhiei Ierusalimului au refuzat să accepte decizia creării unui nou vicariat, declarându-și decizia de a rămâne membrii ai Patriarhiei de
Vicariatul Comunităților Palestiniene-Iordaniene din SUA () [Corola-website/Science/318168_a_319497]
-
obiectul acestei interdicții). Prin înfințarea Vicariatului, Mitropolitul Filip a reiterat directiva arhiepiscopală din 2003 în 7 august 2008, deplângâng acțiunea Patriarhiei Ecumenice de a prelua comunități formate în principal prin ruperea de parohii antiohiene. Pe lângă acestea, o parte din preoții Patriarhiei Ierusalimului au refuzat să accepte decizia creării unui nou vicariat, declarându-și decizia de a rămâne membrii ai Patriarhiei de Ierusalim În 11 august 2008 în scrisori adresate Patriarhului de Constantinopol, Patriarhului Ierusalimului și Arhiepiscopului Dimitrie Bisericile Ortodoxe din Statele Unite
Vicariatul Comunităților Palestiniene-Iordaniene din SUA () [Corola-website/Science/318168_a_319497]
-
acțiunea Patriarhiei Ecumenice de a prelua comunități formate în principal prin ruperea de parohii antiohiene. Pe lângă acestea, o parte din preoții Patriarhiei Ierusalimului au refuzat să accepte decizia creării unui nou vicariat, declarându-și decizia de a rămâne membrii ai Patriarhiei de Ierusalim În 11 august 2008 în scrisori adresate Patriarhului de Constantinopol, Patriarhului Ierusalimului și Arhiepiscopului Dimitrie Bisericile Ortodoxe din Statele Unite componente ale Patriarhiei Ierusalimului au respins Comunităților Palestiniene/Iordaniene din SUA care le-a fost impus.
Vicariatul Comunităților Palestiniene-Iordaniene din SUA () [Corola-website/Science/318168_a_319497]
-
refuzat să accepte decizia creării unui nou vicariat, declarându-și decizia de a rămâne membrii ai Patriarhiei de Ierusalim În 11 august 2008 în scrisori adresate Patriarhului de Constantinopol, Patriarhului Ierusalimului și Arhiepiscopului Dimitrie Bisericile Ortodoxe din Statele Unite componente ale Patriarhiei Ierusalimului au respins Comunităților Palestiniene/Iordaniene din SUA care le-a fost impus.
Vicariatul Comunităților Palestiniene-Iordaniene din SUA () [Corola-website/Science/318168_a_319497]
-
Biserica Ortodoxă a Estoniei sau Biserica Apostolică Ortodoxă Estoniană (Eesti Apostlik-Õigeusu Kirik) este o biserică ortodoxă autonomă, al cărei întâistătător este confirmat de Patriarhia Ecumenică. În prezent întâistătătorul acestei Biserici este mitropolitul Stephanos, al Tallinnului și a toată Estonia (ales în 1999). Folosește calendarul gregorian. Această biserică autonomă nu trebuie confundată cu Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia Moscovei), care este un exarhat al Patriarhiei Moscovei
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
ortodoxă autonomă, al cărei întâistătător este confirmat de Patriarhia Ecumenică. În prezent întâistătătorul acestei Biserici este mitropolitul Stephanos, al Tallinnului și a toată Estonia (ales în 1999). Folosește calendarul gregorian. Această biserică autonomă nu trebuie confundată cu Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia Moscovei), care este un exarhat al Patriarhiei Moscovei. Misionari ortodocși au activat printre estonieni în regiunile sud-estice, aproape de Pskov, din secolul X până în secolul al XII-lea. Prima mențiune a unei comunități ortodoxe în Estonia datează din 1030, în Tartu
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
de Patriarhia Ecumenică. În prezent întâistătătorul acestei Biserici este mitropolitul Stephanos, al Tallinnului și a toată Estonia (ales în 1999). Folosește calendarul gregorian. Această biserică autonomă nu trebuie confundată cu Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia Moscovei), care este un exarhat al Patriarhiei Moscovei. Misionari ortodocși au activat printre estonieni în regiunile sud-estice, aproape de Pskov, din secolul X până în secolul al XII-lea. Prima mențiune a unei comunități ortodoxe în Estonia datează din 1030, în Tartu. În jurul anului 600 d.Hr., în partea
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
ca Episcop de Riga și Vicar de Tallinn. Doi ani mai târziu, bolșevicii i-au omorât pe episcopul Platon și pe diaconul său din motive politice. 81 de ani mai târziu, în anul 2000, Episcopul Platon a fost canonizat de către Patriarhia Ecumenică și de Biserica Rusiei, cu ziua de pomenire 14 ianuarie. După proclamarea Republicii Estonia în 1918, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Sfântul Tihon a recunoscut independența Bisericii Ortodoxe a Estoniei în 1921. Arhiepiscopul Aleksander Paulus a fost ales și hirotonit
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]