13,371 matches
-
pot apărea creșteri de scurtă durată ale termoproducției de până la 1000%. Sistemul nervos simpatic, deși acționează mai slab, provoacă atât stimularea termogenezei prin mecanismul eliberării și oxidării acizilor grași, cât și reducerea pierderilor de căldură, ca urmare a efectelor vasoconstrictoare periferice ale adrenalinei și noradrenalinei circulante. Pe de altă parte, hormonii tiroidieni stimulează oxidațiile biologice mitocondriale, determinând creșteri ce pot depăși 100%. Însăși creșterea temperaturii corporale intensifică reacțiile chimice producătoare de căldură, prin același mecanism al activării enzimelor oxido-reducătoare mitocondriale. Între
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este influențată de intensitatea irigației cutanate, care poate crește de la 5% până la 30%, îndeplinind rolul unui adevărat radiator reglabil. La rândul său, intensitatea circulației în capilarele tegumentare depinde de deplasarea sângelui de la nivelul nucleului termic central (toraco-abdominal) la mantaua cutanată periferică. În funcție de cantitatea de sânge ajunsă la nivelul suprafeței corporale, pierderea de căldură va fi mai mare sau mai mică. II.9.3. MECANISME TERMOREGLATOARE CENTRALE Reglarea temperaturii corporale depinde de activitatea somato-vegetativă integrată și autoreglată de hipotalamus. Sensul și amploarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
limitele set-pointului, menținut de către complexul preoptic/hipotalamus anterior și hipotalamusul posterior cu participare somatică și neuroendocrină multiplă. Ca mecanisme efectoare de menținere a termoreglării în limite normale, participă autoreglarea reflexă simpatico-parasimpatică și reacțiile comportamentale, întregite de veriga neuroendocrină centrală și periferică. Componenta vegetativă reflexă predomină la nivelul hipotalamusului posterior în cazul neuronilor simpatici și în partea anterioară a acestuia în cazul neuronilor parasimpatici. Orice factor exogen sau endogen care amenință echilibrul caloric determină din partea organismului reacții compensatoare neuro-endocrino-metabolice de o mare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mișcarea aerului, precum și temperatura corpurilor solide sau lichide înconjurătoare. În timp ce umiditatea crescută limitează deperdiția de căldură prin evaporare, vântul rece o intensifică. Ca orice act reflex, reacțiile termogenetice sau termolitice compensatoare au la bază arcuri reflexe complexe, formate din termoreceptori periferici și centrali, căi nervoase aferente, centri termoreglatori și căi eferente somato-vegetativo-endocrine. În esență, este vorba de stimularea predominant directă sau reflexă a centrilor termogenetici din hipotalamusul posterior sau a centrilor termolitici din hipotalamusul anterior (fig. 156), urmată de reacții producătoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
căldură la suprafața corpului, cât și secreția sudorală. Fenomenele de predominanță simpatică provocate de frig, ca urmare a stimulării reflexe a termoreceptorilor cutanați și centrilor termogenetici din hipotalamusul posterior, intensifică reacțiile termo-genetice la nivelul organelor centrale și reduc, prin vasoconstricția periferică, aportul de sânge la periferie și pierderile de căldură prin conducție, convecție și, mai ales, iradiere. Creșterea rezistenței vasculare cutanate realizată de vasoconstricția simpatică stă la baza reacției presoare produse de „testul presor la rece”. Când temperatura unei zone cutanate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervoase sunt potențate și prelungite, în timp, de componenta hormonală, în funcție de necesitățile reglării termice. Eficiența mecanismelor centrale de autoreglare și control a producerii și pierderii de căldură depinde de gradul de participare a organelor efectoare implicate în realizarea reacțiilor termoreglatoare periferice. Prin variațiile fluxului sanguin de la nivelul suprafeței corporale, acestea predomină în timpul reacțiilor termolitice realizate prin iradiere, convecție și evaporare. Ca principală modalitate de termoliză, iradierea este cu atât mai intensă cu cât suprafața radiantă și gradientul termic dintre masa corporală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este mai ridicată. Tendința la scădere a temperaturii corporale determinată de frig este contracarată prin vasoconstricție cutanată și reducerea secreției sudorale în vederea diminuării pierderii de căldură, întregită de vestimentație protectoare cu rol de sistem cvasifiziologic. Spre deosebire de căldură care provoacă vasodilatație periferică, sudație și evaporare crescută, frigul activează reacțiile termogenetice și concomitent inhibă procesele termolitice. Piloerecția reduce pierderea de căldură la animalele inferioare. II.9.4. FACTORII DE APĂRARE CONTRA FRIGULUI ȘI CĂLDURII Atât menținerea temperaturii corporale normale, cât și lupta contra
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
protectoare contra pierderilor de căldură. La rândul său, tendința de creștere a temperaturii corporale produsă de temperatura ridicată a mediului ambiant sau de către termoproducția crescută, determină reacții de sens invers celor care au provocat-o. Acestea sunt reprezentate de: - vasodilatație periferică, activatoare a pierderii de căldură prin iradiere, convecție și conducție cutanată; - sudație și evaporare crescută; - termogeneză redusă, realizată prin diminuarea activității musculare până la repaus total; - reducerea ingestiei de alimente calorigene și folosirea de băuturi reci; - răcirea mediului ambiant și primenirea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
LA LUMINĂ ȘI DISTANȚĂ Ion HAULICĂ Cantitatea de lumină receptată de retină este controlată de iris. În funcție de intensitatea luminii, ochiul își adaptează sensibilitatea fotoreceptorilor retinieni, modificând diametrul orificiului pupilar aflat în centrul irisului. Nepermițând razelor luminoase să treacă prin zona periferică a cristalinului, acest diafragm colorat împiedică apariția aberațiilor sferice și cromatice. II.10.1. ADAPTAREA LA LUMINĂ Diametrul variabil al pupilei este reglat în funcție de intensitatea luminii pe cale neurovegetativă de către reflexul pupilar la lumină. Iluminarea intensă reduce diametrul pupilei până la 1
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simultană a presiunii arteriale și fluxului sanguin la nivelul musculaturii active. Predominența reacțiilor adaptative cardiovasculare este asigurată de creșterea frecvenței și forței de contracție a inimii realizate prin mecanisme neuroreflexe intra- și extranevraxiale de natură simpatică cu participarea aferențelor senzoriale periferice și factorilor umorali specifici. Ca sistem ergotrop de alarmă și răspuns nespecific la solicitările stresante de diferite cauze, sistemul simpatico-adrenal prezintă reacții diferențiate în funcție de tipul și intensitatea efortului, condițiile ambientale și gradul antrenamentului. În general, fenomenele de predominanță simpatică pot
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
performanțelor; - anxietate sau neliniște; - tulburări comportamentale; - senzații neplăcute, iritabilitate; - dezechilibre mentale, depresie sau dereglări psihice; - oboseală, insomnii, somnolență. II.12.2. BAZE NEUROHORMONALE Deși fiziologia și neurochimia stresului sunt - în linii mari - cunoscute, suficiente componente ale interacțiunilor neuro-endocrino-metabolice centrale și periferice produse de diverșii stresori așteaptă noi precizări utile. Se știe că sistemul nervos vegetativ asigură răspunsurile rapide la stres cunoscute ca reacții de luptă sau fugă. Se știe, de asemenea, că principala componentă nervoasă a stimulărilor produse de agresiunile stresante
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mecanismelor antinociceptive centrale. În cazul stresului cronic generalizat, reacțiile multiple de apărare și adaptare au la bază activarea atât a CRH hipotalamic eliberator de ACTH adenohipofizar și corticoizi suprarenalieni, cât și a nucleului pontin locus coeruleus activator al căii simpatico-adenomedulare periferice prin intermediul coloanei toraco-lombare. Acționând împreună, cele două căi efectoare realizează o gamă variată de reacții adreno-simpatice, neuroendocrine, metabolice, comportamentale și imunitare de diferite intensități și durate. Adrenalina de exemplu, întărește efectele excitării nervoase simpatice și exercită o serie de acțiuni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
amigdală și substanța periaqueductală centrală. Zona ventro-laterală rostrală a bulbului și nucleul tractusului solitar primesc proiecții descendente de la cortexul prefrontal, amigdală și hipotalamus ce coboară la neuronii simpatici din coloana intermediolaterală a măduvei spinării și de aici la căile simpatice periferice. Nucleul tractusului solitar (NTS) fiind stație de releu și integrare a reacțiilor baroreceptoare, este inhibat prin mecanism GABAA-ergic (Spyer, 1994). La rândul lor, reacțiile stresante generalizate produse de stresorii intenși sau cronici realizează implicarea CRH și nucleului locus coeruleus. Neuronii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stresante generalizate produse de stresorii intenși sau cronici realizează implicarea CRH și nucleului locus coeruleus. Neuronii care sintetizează CRH sunt distribuiți în nucleul paraventricular (NPV), amigdală și NTS. Ei dețin un rol deosebit în coordonarea și medierea componentelor centrale și periferice ale stresului generalizat. Locus coeruleus asigură inervația noradrenergică activatoare a ariilor reticulare și tegmentală laterală implicate în integrarea reacțiilor stresante centrale. Pe de altă parte amigdala și cortexul frontal medial exercită un important control asupra anxietății și reacțiilor emoționale. Împreună cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
componentei emoționale a stresului este asigurat de cortexul cingulat anterior, scoarța insulară și regiunea orbito-frontală a lobului frontal. Aceste arii corticale proiectează în hipotalamus, nucleii vegetativi ai punții și bulbului și de aici la fibrele preganglionare simpatice și neuronii parasimpatici periferici. Neuropeptidele CRH, neurotensina, substanța P și somatostatina sunt principalele substanțe neurotransmițătoare la nivelul căilor polineuronale dintre amigdală, hipotalamus și trunchiul cerebral. Coordonarea reacțiilor vegetative centrale cu cele neuroendocrine hipotalamo-hipofizare se realizează cu participarea nucleului paraventricular. Acesta este centru integrativ hipotalamic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Espey și colab., 2003) între speciile reactive ale oxigenului, azotului și carbonului în timpul stresurilor de diferite cauze. Printr-un mecanism similar, dependent de activarea cuplului intracelular guanilatciclază-GMPciclic, NO îndeplinește rol de mediator chimic gazos al fibrelor nervoase nitrinergice centrale și periferice de la nivelul tubului digestiv și organele genitale (Bredt și Snyder, 1992). În doze mici, fiziologice, NO este vasodilatator arteriolo-capilar și activator al plasticității neuronale. În concentrații mari, NO exercită efecte apoptotice și neurotoxice generatoare de boli neurodegenerative de tipul bolilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cel puțin 3 minute. Ca element de noutate, Goldstein și colaboratorii propun o nouă clasificare a tulburărilor vegetative în baza studiilor de încărcare cu 17F-dopamină a cordului. Acesta este un marker PET care demonstrează diferențe neurofarmacologice între leziunile centrale și periferice ale sistemului nervos simpatic care ar putea justifica o reclasificare a funcției autonome. În capitolul de față, tulburările vegetative primare și secundare vor fi prezentate în ordinea etiologiei, într-o variantă adaptată după Mathias (1995). III.1.2. AFECȚIUNI VEGETATIVE
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Acestea se însoțesc de lipsa transpirației în zonele afectate. Examinarea neurologică nu prezintă semne clinice, studiile de viteză de conducere nervoasă și electromiografia sunt normale. De multe ori, simptomatologia este atribuită unor cauze locale, de tip fasciită palmo-plantară, insuficiențe circulatorii periferice sau boală medulară degenerativă. În ultimele două decenii au apărut teste specifice pentru identificarea neuropatiei fibrelor mici, ce includ biopsii cutanate pentru aprecierea densității fibrelor nervoase și studii ale funcționării nervilor vegetativi. Simptomatologia cu debut ușor, cu disconfort vag, mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pentru ca acesta să mențină un flux cerebral adecvat. Se consideră că trecerea din clinostatism în ortostatism produce o acumulare de 500-100 ml în membrele inferioare și viscere. Răspunsul normal al SNV la această situație este o creștere a rezistenței vasculare periferice, a debitului cardiac și a întoarcerii venoase, manifestată prin scăderea presiunii arteriale sistolice cu > 20 mmHg, creșterea presiunii arteriale diastolice cu ~ 10 mmHg și o creștere a frecvenței cardiace cu aproximativ 10 bătăi/min. (Crompton, 1920). Definiția CC AAS-ANA (Consensus
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
după minimum 3 minute de ortostatism”. Hipotensiunea posturală este descrisă și recunoscută ca atare (mai corect hipotensiune ortostatică) (Labry și Danmer, 1932) încă de la începutul secolului trecut. Încă de la acea vreme s-au incriminat insuficiența mecanismelor ce cresc rezistența vasculară periferică (Ellis și Haynes, 1936), apoi a întoarcerii venoase și a debitului cardiac (Hickson și Prior, 1951). Hipotensiunea ortostatică este cel mai debilitant simptom al insuficienței vegetative și cel care, de obicei, este principalul motiv de prezentare la medic. În mod
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu adrenoleucodistrofie recesivă gonosomală . Afecțiunea se caracterizează prin nivele circulante crescute și depuneri de acizi grași cu lanț foarte lung, datorită unui defect la nivelul peroxisomilor. Low și McLeod (1997) au emis ipoteza că implicarea neurovegetativă este datorată afectării neuronilor periferici simpatici și a tacturilor lungi. Deficiența de dopamin -hidroxilază Reprezintă o deficiență congenitală a enzimei ce convertește dopamina la noradrenalină. Ca urmare, scade raportul noradrenalină/ dopamină iar pacienții vor suferi de importante disfuncții simpatice, de tip hipotensiune ortostatică, nicturie, tulburări
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de neuropatie vegetativă este diabetul zaharat. Hiperglicemia de lungă durată produce o serie de tulburări vasculare și neurologice caracterizate prin leziuni precoce ale fibrelor mici care vor produce simptomatologie vegetativă necaracteristică de tipul reducerii cantității de transpirație, reducerea tonusului simpatic periferic și o variabilitate crescută a frecvenței cardiace datorită creșterii anormale a tonusului vagal. Neuropatia periferică distală are ca prim rezultat apariția piciorului diabetic manifestat inițial prin reducerea senzației termoalgezice, apoi a sensibilității tactile și vibratorii. Urmează șunturi arterio-venoase datorate denervării
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vasculare și neurologice caracterizate prin leziuni precoce ale fibrelor mici care vor produce simptomatologie vegetativă necaracteristică de tipul reducerii cantității de transpirație, reducerea tonusului simpatic periferic și o variabilitate crescută a frecvenței cardiace datorită creșterii anormale a tonusului vagal. Neuropatia periferică distală are ca prim rezultat apariția piciorului diabetic manifestat inițial prin reducerea senzației termoalgezice, apoi a sensibilității tactile și vibratorii. Urmează șunturi arterio-venoase datorate denervării simpatice cu artere dilatate și rigide. Această situație duce la ischemie distală paradoxală în ciuda creșterii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
miezul nopții, în tăcerea cea mai sinistră..."113. În concluzie, și pe dimensiunea trofică se constată la Urmuz o multiplă raportare la coordonatele caragialiene, atât prin respingere, cât și prin înglobare, mai exact, prin inversarea parodică, prin revalorificarea unor aspecte periferice în raport cu grila centrală și prin aluzia directă la pasiunea gurmandă care identifică decisiv personajul lui Caragiale. 6.1.6. Un catharsis al surprizei Viziunea caricaturală în cazul ambilor artiști poate fi pusă pe seama unei intenționalități satirice. În cazul dramaturgului, veșmântul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eroare a avut totuși, în anumite medii intelectuale, un rol decisiv. La răspândirea și consolidarea ei au contribuit mai cu seamă sistemele didactice de vulgarizare (mai demult manualele școlare și o anumită folcloristică, mai târziu excesele raționalismului, propaganda ateistă, jurnalistica periferică ș.a.), toate acestea făcând ca noțiunea de mit să fie identificată adesea cu noțiunea de născocire năstrușnică, în ultima instanță, cu noțiunea de minciună, deși de fapt rădăcina erorii se afla încă în conotațiile grecești ale cuvântului mythos."131 Un
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]