14,286 matches
-
Szén Pál. Am stat de vorbă până în zori. A fost impresionat că mi-am amintit cine era și că i-am făcut sendvișuri ca cele pe care le purta el în tocul pistolului. A lăudat și carnea, cu toate că era un pic arsă, apoi i-a povestit lui Engelhard că eu am început să încărunțesc sub ochii lui, Doamne, cum a trecut timpul, noroc că m-am oprit la șuvița asta, care măcar îmi stă bine. A venit vorba și despre Magda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
acvariu. Cu cea mai veche apă în el, cu alge înfometate și cu un miel în adâncuri. Care știe mai multe decât trebuie. Patrulând pe acolo, Dumnezeu luminează apa cu lanterna. Să vadă dacă mai trăiește și dacă numai un pic, se apleacă după miel, îi face respirație artificială, apoi îl bagă la loc. Da, desigur. Cum a trecut anul ăla? Păi așa, că trăiam cu Engelhard și cu Baár Andor. Trupul mi se dezvolta în ritmul firesc, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
rest, doar o observam din Babilon. Priveam pe fereastră turiștii care stăteau descumpăniți în fața porții închise. „Ar trebui să deschidă dimineața la opt“ - i-au reclamat Gertrudei la debarcader. Li s-a dus dracului sejurul, mă gândeam eu cu un pic de rușine în suflet. Artúr nu știa să cânte la pian, iar orchestra de la Babilon nu voia să accepte cu nici un preț. Ei ar fi dispuși să facă pentru mine o mulțime de lucruri, chiar pe gratis, dar ce scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cărți, cu niște porumbei cărunți și un țilindru. Luni l-am rugat pe Albert, pe ospătarul-șef, să-l invite pe scamatorul acela, dacă mai trăiește, să dea câteva reprezentații aici. În tinerețe era vestit în toată lumea, așa că merita un pic de aer curat la bătrânețe. Pe cheltuiala mea. Pentru dumneavoastră, domnișoară, orice. E un vechi prieten de familie, nu-i așa? — Bineînțeles că e un vechi prieten de familie, dar un hoinar. Și să nu sufli un cuvânt despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Vendel, că v-am dat la despărțire o adevărată avere. O femeie profesionistă. Femeia unui rege de demult. Puteți s-o vindeți sau de acum înainte să i-o băgați ei în gură, asta se mai poate. Chiar semănăm un pic. Iar între timp puteți să vă gândiți la mine. Și că eu mai trăiam, să nu uitați asta când vă dați drumul în gura ei. Cu ce se ocupă în asemenea cazuri pasărea mea? Ciugulește cadavre. Mor pe dinăuntru, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
avea un vecin pe cinste. — O să ne înțelegem cumva - i-am răspuns numai ca să înceteze. Mai bine povestiți-mi de medicul meu. După cum ți-am mai spus, e frumos și tânăr. Talentat. Cu siguranță o să-ți placă, fiindcă e un pic cam ciudat. Dar să nu-ți fie teamă de el, nu e genul care să abuzeze de situația lui avantajoasă. Să nu te deranjeze că nu-i vezi fața. O să poarte o mască, pentru că așa sunt indicațiile, chițibușare. Dar, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe scaunul ăsta de vreo douătrei ore. Nu văd nimic afară. E întuneric acum, dar când a pornit trenul, soarele de-abia începuse să apună și puteam să văd frunzele roșietice și brune, iarba îngălbenită de pe dealuri. Mă simt un pic mai bine pe măsură ce trenul se îndepărtează de casă. Furnicăturile care mi-au străbătut picioarele pe dinăuntru, în sus și în jos, au început să mă lase și-mi simt din nou tălpile la locul lor, nu ca pe două obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu se mai oprea din râs. Și dup-aia râdeam și eu, fiindcă nu mai glumise nimeni așa cu mine și nu știam cum e. Pe atunci, orașul era ceva mai liniștit decât acum, pentru că războiul l-a mărit un pic. Și dacă era mai liniștit decât e acum, vă dați seama cam cât de liniștit trebuie să fi fost. Tanti Mae era atât de diferită de toți ceilalți, așa că era normal să atragă atenția. Când s-a mutat la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
făcut, așa că mă duceam cu ea. Tocmai văzusem un film cu Jean Harlow și Franchot Tone, așa că tanti Mae mi-a dat cu niște cremă unsuroasă în păr, mi-a pus o cravată și mi-a zis că semăn un pic cu el. Am pornit în plimbările noastre zilnice și la început mi-au plăcut, dar după un timp toți din oraș ieșeau să ne vadă cum mergem și râdeau când treceam pe lângă ei. Tanti Mae zicea că o fac din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la fabrică, mă lua cu el și mă ducea acasă la domnul acela. Când l-am întâlnit pentru prima oară pe băiat, n-am știut ce să zic sau ce să fac. Avea în jur de șase ani, era un pic mai mare decât mine și îl chema Bruce. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-mi smulgă șapca din cap și s-o arunce în pârâul care trecea pe lângă casa lui. N-am știut cum să reacționez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
s-a uitat repede în altă parte și a început să studieze una dintre reclamele din vitrină. Faptul că se uita chiar la acea parte a corpului atunci când o urmărea pe tanti Mae m-a făcut să mă simt un pic ciudat. Duminica următoare s-a oprit și a vorbit cu noi, iar tanti Mae s-a comportat cum n-am mai văzut-o niciodată să se comporte. Era drăguță și chicotea la tot ce zicea domnul acela. Asta l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
După aceea trebuia să le car după mine prin oraș și erau mereu ude și pline de noroi, mă murdăream de la ele și-mi stricam temele pentru acasă. Școala era o clădire din lemn înconjurată de o curte mare, fără pic de iarbă. Avea patru încăperi. Eu am intrat în prima, în a doua și-n a treia încăpere, dar aveau și o a patra, a cincea și a șasea cameră și mai aveau și o a șaptea și o a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
râs și mi-a zis că nici ea nu și-a dat seama de asta. În prima săptămână, alături de câteva pagini din abecedar, învățat pe dinafară tot corpul doamnei Watkins. Din banca în care stăteam, capul meu era doar un pic mai sus decât genunchiul ei, și nu am simțit niciodată un genunchi mai ascuțit decât al ei. Mă uitam așa la picioarele ei și mă întrebam de ce nu și le rade și ea, cum făceau mama și tanti Mae, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
orice ar fi fost, nu prea era mare lucru și nu-mi plăcea deloc. Având trei clase în aceeași încăpere, nu putea petrece prea mult timp cu fiecare în parte. Îmi dau totuși seama că am învățat să citesc un pic, fiindcă vara următoare, când m-am dus la filme cu tanti Mae, puteam să îmi dau seama destul de bine care-i numele filmului și cine joacă în el. Puteam să fac și socoteli și știam să scriu cu litere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mână cu o privire îngrozitor de speriată. — Cu toți? Toți banii de la benzinărie, Frank? Nu, nu, nu se poate să fi făcut asta, nu pentru niște semințe care n-or să crească niciodată. Ce-o să mâncăm săptămâna asta? Nu mai avem pic de mâncare în casă. Tata a mai urcat două trepte, dar mama l-a apucat din nou. — La dracu’, dă-mi drumul. Pot să-mi cheltuiesc banii cum vreau. Putem scoate bani buni de pe urma dealurilor ăstora, m-auzi, o groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la cer. Toate stelele erau la locul lor. Era o noapte atât de senină încât puteai chiar să le vezi pe unele pe care nu le vedeai decât o dată sau de două ori pe an. Începuse să-mi fie un pic frig la picioare de la aerul nopții și îmi doream să fiu mai mare ca să am voie să port pantaloni lungi. M-am simțit mic și neînsemnat din pricina frigului și a stelelor și mi-era frică de ce o să se întâmple cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în jur și am văzut câteva sticle vechi de vin într-un colț. Am ridicat una ca să-i simt mirosul puternic și dulce. Nu numai de-asta miroasea așa în cameră. Nu pot să spun a ce mirosea. Era un pic din izul de vin vechi, dar mai erau și altele. Mirosea a mucegai și a murdărie, a țigară și a geacă de piele, dar mai era acolo și parfumul ieftin pe care-l folosea tanti Mae. Ceva scârțâi sub piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
amesteca greu. După un timp, fasolea a dispărut și untura a început să se îngălbenească. Până când a ajuns să fie cremoasă, începuse deja să arate ca untul. Nu mă deranja gustul. Într-un fel, chiar îmi plăcea, deși era un pic sărată. În noaptea aceea am mâncat pâine prăjită cu margarină și varză cu un pic de carne de la conservă, din cauză că tanti Mae folosise cupoanele de care aveam nevoie ca să ne luăm carne bună ca să cumpere altceva. Carnetul de rații a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Până când a ajuns să fie cremoasă, începuse deja să arate ca untul. Nu mă deranja gustul. Într-un fel, chiar îmi plăcea, deși era un pic sărată. În noaptea aceea am mâncat pâine prăjită cu margarină și varză cu un pic de carne de la conservă, din cauză că tanti Mae folosise cupoanele de care aveam nevoie ca să ne luăm carne bună ca să cumpere altceva. Carnetul de rații a făcut-o pe mama să coboare mai des în oraș decât până atunci. Ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
gata, stăteam pe verandă și o așteptam pe tanti Mae. Mama purta una dintre rochiile ei bune, iar eu eram îmbrăcat în costumul meu frumos de gabardină. Era o seară minunată pentru petrecere, caldă și senină. Nu bătea decât un pic vântul, dar plăcut. Îmi doream să aibă punci și sendvișuri cu cojile tăiate. Nu mâncaserăm nimic de seară fiindcă trebuia să mâncăm acolo. N-a trecut mult timp și a ieșit și tanti Mae, care chiar arăta bine. Purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
văzusem o pereche precum aceea până atunci, cu degetele mari ieșite în afară și cu o mică panglică în jurul gleznei. M-am gândit că tanti Mae are niște picioare foarte frumoase. Mama a scos o batistă și a șters un pic din roșeața de pe obrajii lui tanti Mae și tanti Mae a făcut caz de asta. Când a terminat mama, și-a scos cutiuța de farduri din geantă și s-a privit în oglinda dinăuntru. Tot drumul până în oraș, tanti Mae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cinci. Era o după-amiază frumoasă de primăvară, la fel ca toate celelalte pe care le petreceam în vale. În oraș, grădinile tuturor erau pline de flori. Iarba din curți era verde și plină de păpădii. Vântul călduț, care mirosea un pic a pini, mătura ușor străzile. Primăvara, cel mai frumos loc din vale era pe deal. Cum urcai pe potecă, toate florile sălbatice începeau să răsară. Dacă fusese zăpadă iarna aceea, pământul era umed și cald. Și chiar ninsese destul de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
înăuntru când cineva doar acoperea deschiderea și să nu mai poți să ieși de acolo. Mă întrebam ce se întâmplă cu gângăniile care nu mai puteau ieși, dacă mor de foame. Mă întrebam cum e să mori de foame. Un pic mai sus pe deal, casa noastră era așezată chiar în mijlocul cenușii. Arăta ca și când ar fi făcut parte din deal, pur și simplu o cutie mare de lemn fără nici un fel de vopsea pe ea. Arăta maronie ca trunchiul unui pin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ciudat era cum câteva litere negre pe o bucățică de hârtie galbenă putea să-i facă pe oameni să se simtă așa cum se simțea mama. M-am gândit ce-ar fi făcut dacă literele negre s-ar fi amestecat un pic să însemne altceva, orice. M-am întrebat unde-l duseseră pe tata acum, atât de departe de casă, unde ar fi trebuit să moară. Nimeni dintre cei pe care îi știam bine nu mai murise până acum. Era prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dacă e acasă. Apoi am început să mă gândesc la mine și la cât de prost am fost. M-am făcut de râs în ultimul hal în seara în care am ieșit, iar ei nici că i-a păsat vreun pic. Noaptea petrecută sus, în casele noi, nu a contat. Că ne-am sărutat, nici asta nu a contat. Ea nu știa la ce mă gândeam când vedeam luna luminându-i fața sau când mâna mea a atins-o pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]