3,133 matches
-
trăsnet m-a făcut să deschid ochii cu adevărat. Si ce credeți că am putut să văd?!... Cerul era negru de atâția nouri, iar ploaia curgea ca și cum s-ar fi rupt zăgazurile cerului...Tuna și trăsnea fără încetare...M-am pipăit și nu mică mi-a fost mirarea când am simțit că eram ud din cap până în picioare, dar de apă, nu de sânge... Apoi bine, măi pâclișâtule! N-ai putut să spui mai repede ce s-o întâmplat? Ne-ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Iaca cum vine treaba cu mortul care n-o murit. Adică cu fimeia lui Surcică. Fimeia s-o săturat să aștepte însănătoșirea care nu mai venea și s-o apucat să moară olecuță...O venit doctorul, o ascultat-o, o pipăit-o, dar ea era moartă ca toți morții. Când mori acasă îi una, iar dacă mori în spital îi alta. Acasă te ține vreo trei zile și apoi în groapă cu tine. La spital însă nu-i așa. Ai murit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ciuda staturii care-o făcea să pară greoaie, se strecura printre mese, neașteptat de iute, de la un client la altul. Nașul, atât cât se pricepuse, îl ajutase pe băiat. Piasa, voind să simtă dacă oasele se așezaseră cum trebuia, îi pipăi cotul, îi îndoi mâna, foarte atentă. La o mișcare involuntară mai bruscă, iar se deplasară oasele! Multă vreme după aceea, băiatul avea să-și aducă aminte cum suportase iar tot supliciul, de la început. Umblase cu mâna legată de gât, cam
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ca bărbatul de pe copertă. ― Prin piele nu se vede ce trebuie văzut și știut - a răspuns Gruia, tărăgănat. ― Vouă, doctorilor, ce vă pasă? La voi vine gagica, o pui să se dezbrace... Îi asculți inima, Îi iei pulsul, o mai pipăi pe unde o doare și pe unde n-o doare, da’ abia așteaptă să fie achipuită... O Întinzi, o ridici...o...Încaleci... O... Ce mai turavura? ― Nu-i chiar așa. Există o deontologie profesională, care te obligă să-l asculți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cei de față. „Petrică și cu Păpădie, veniți cu mine! Automatele armate! Nu uitați unde aveți pumnalul” - a ordonat Toader, fără nici o secundă de gândire În plus... După ce am făcut tot ce trebuia, În clipa următoare Toader a pornit Înainte, pipăind drumul cu piciorul, precum câinele cu nasul... Când am ajuns aproape de pod, ne-am oprit. În fața noastră Îi aveam pe cei doi ruși, care erau foarte preocupați de ceea ce făceau... „Petrică. Tu Îl iei pe cel din fața ta, iar tu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
limbi și-n rusește sub ferestrele trenurilor. De pe undeva din vecini, cîntecul lui Demis Roussos despre inutilul "paradis pentru doi". Mai tare se aud tomnițele (cum li se zice în Moldova greierilor) scrijelind întunericul. Văzul, auzul, mirosul ca forme de pipăit. Aristot știe de ce. Și Poetul. "Cu pumnul inimii să nărui vămile anilor"§§§... Cu pumnul inimii să nărui... Cu pumnul inimii... Cu pumnul. Dar cum s-or fi strîngînd degetele în pumn? Cărcălicii "N-ai idee cîți proști vulgari sînt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cobalt 60, nu-mi fac iluzii că mă vindec, că am să dau un concert fără egal, că mai compun pentru orchestre de cameră". Sarcastic? Eu cred că era scîrbit cînd i-a văzut pe cei doi împletindu-și degetele, pipăindu-se pe apucate, sărutîndu-se pe gură, așa cum i-am văzut și eu. La criza care l-a sufocat a contribuit și cuplul Bradutz-Patrick. Detesta sodomia. Îi detesta pe bărbații ambigui, gravitînd pe orbita sexului masculin. Folia erotică (plaisir de descendre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un cadou pentru tine". M-am dus. M-a primit în efervescență lirică. Livingul era plin de statuete africane: războinici cu falusuri reliefate. Printre ele, surpriza. Leandru, în papucii gazdei și-n costum cu vestă. Ioana îmi spusese în tramvai, pipăindu-mi pletele cu vîrfurile degetelor grăsune. Mi s-au părut vîscoase, mi se lipeau de păr. "Relaxează-te, iubito. Profesorul L.L. te place. Vine șef la voi, la "Ora", s-a decis. Dacă n-aș fi așa grasă (și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nici măcar un milimetru. Simți cum mișcările brațelor devin din ce în ce mai lente, iar marea se făcu lăptoasă, căpătă consistență și gust de smântână. Reveni la realitate, aproape înecat, mototolind cearceaful între degetele crispate. Se uită la ceas. Patru fără un sfert. Beznă. Pipăi cu mâna după veioză, găsi într-un sfârșit butonul și îl apăsă decis, propunându-și să se ridice din cearceafurile jilave și să ajungă cât mai repede în bucătărie. O cafea e tot ce îmi doresc. Sau o vodcă, apucă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care se Scria Singur tot misterul s-ar fi lămurit instantaneu. Acolo, în acel fișier, se afla - punct cu punct - scenariul morții unui alt om. Trase la loc perdeaua și simți cum îi curge o lacrimă pe obraz. Apoi își pipăi din nou pieptul. În ultimul vis (ultima interacțiune cu adevărata realitate, poate?), fusese împușcat. Pe un front al unui război neștiut. Acum se afla în propria casă, cu toate că ultimele imagini de dinaintea acelui vis absurd fuseseră luate acolo, pe pod. Înainte de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
alunece o dată cu ochii peste sutele de exponate, Victor se ridică, o luă de mână pe Olga și se îndreptă spre vitrinele în care erau expuse modelele unicat. Patroana nu întârzie să-i urmeze. Olga și Victor priviră cu interes modelele, pipăiră materialele și în cele din urmă, hotărâră să comande o rochie dintr-un material recent sosit din import: o mătase plinuță, cu irizări solare de un corai superb. Olga lipi țesătura de corpul său. Culoarea o prindea de minune. Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ordinea În care fuseseră utilizate la ședințele foto (Sydney, Santa Barbaraă, alteori pe sortimente de articole vestimentare (bikini, costume etcă, dar În mare parte păreau un amalgam de haine extrem de scumpe. Și, deși toată lumea se oprea și se holba și pipăia cașmirurile moi ca untul și rochiile de seară brodate În desene nemaipomenit de sofisticate, Tocătorii erau cei care se foiau cel mai mult În jurul hainelor „lor“ și ofereau comentarii constant, neîncetat cu privire la fiecare articol În parte. — Maggie Rizer e singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
este acoperit de pământ viu, de mușchiul pământului viu ce Înconjoară ca un manșon protector toate obiectele născute și nenăscute; dar un cub poate fi acoperit ușor de manșonul protector al mușchiului ce crește viu, verde, atât de plăcut la pipăit; tabloul este semnat Sorin Dumitrescu, dar Îl părăsesc, mă mut cu obiectivul din nou spre personaj (era să zic actant, să se supere un critic important!), care, ia să vedem ce mai face, că doar trebuie să facă ceva, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe beiul de Samos. Se comportă foarte ceremonios cu mine, fără să fie disprețuitor. Merg la el acasă, stă Într-o chițimie la un demisol din strada Hristo Botev. Îmi arată (În)semnele familiei sale de șapte secole În urmă. Pipăi papirusuri, blazoane, sceptre, coroane, diplome, inscripții, medalii, fibule, firmane, devize, decrete, tiare, turbane, steme, sigilii, signature pe tot felul de documente, În toate limbile evropenești și asiatice, mă rog, e aici toată limfa aristocratică a rasei sale de principi decrepiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
evaziv. „Și ce făcea?“ „Era În pijama și...“ „Și ce?“, o forțez eu să spună tot. „Și se scărpina...“ „Cum?“ „Lasă asta...“ „Și ce-ai mai văzut?“ „Nimic, am sărit din spinarea celui care mă ținea pentru că Începuse să mă pipăie...“ „Ce fel de pijama avea?“ „Avea o pijama Învărgată cu dungi roșii“ „Păi lui A. i-ai spus că avea o pijama cu dungi verzi și că l-ai văzut citind din Sainte-Beuve, din volumul acela cu copertă galbenă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e, va spune Însă un romancier adevărat, nu descrierea, ci viziunea; să ai clară o concepție a vederii din care să decurgă descrierea, să te introduci În interstițiile dintre concept și real, dintre oasele conceptului și carnea cuvântului, să le pipăi cu vicleană tandrețe, să le posedezi cu bărbăție de amant Însetat. Să nu descrii doar de dragul descrierii. Descrii ceva fiindcă te obsedează structura plasmatică a obiectelor, a sentimentelor sau a ideilor! Dacă te preocupă un obiect, un sentiment, o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
transform În ceva indecis, aflat la hotarul nemanifestării. Îmi dau seama de pericolul iminent al alunecării definitive În forme fără Întoarcere și atunci fac un efort teribil să mă adun din interregnuri, să mă salvez. Cu grijă, Încep să-mi pipăi brațele, picioarele, toracele, craniul și să le masez ușor cu buricele degetelor. Pe măsură ce le ating, observ cum se dezumflă, se reduc la dimensiunea normală, văd cum se rupe vălul de ceață din camera mea de student Anselmus și, deodată, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mea de student Anselmus și, deodată, mă smulg din torpoarea visului și sar din pat, trag violent perdelele, lumina năvălește, orbindu-mă. Ah, și azi o să-ntârzii la cursuri! Mă spăl repede, mă Îmbrac, alerg. Din când În când, Îmi pipăi craniul În timpul seminariilor, să văd dacă mai este același. „Ce dracu’ ai de te tragi de urechi?“, mă Întreabă Bazil. (noaptea) În noaptea asta, mi-am visat prietenul din copilărie, pe Paul; mă aflam undeva cu altcineva, un alt prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simplu să te trezești din; da, chiar te trezești, Îți spui calm „Eu de fapt visez acum” și chiar În clipa asta deschizi ochii și observi că nu e nici lup, nici altceva, că te afli la tine În pat; pipăi cu mâna un obiect cunoscut (noptiera), te asiguri că ești În camera ta, Închizi ochii la loc, vrei să continui; ia să văd ce mai urmează, că tot nu mi se Întâmplă nimic, că doar știu că visez sau visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se conserva Întreaga zi, o muzică lină vibra În oase, nimic nu mi se părea mai frumos decât să merg cu ea alături, să vorbim și mă uitam la aer și nu Înțelegeam de ce este aerul atât de moale la pipăit) și am condamnat-o fără drept de apel la tribunalul absolut al sentimentelor pure. Vina: Înaltă trădare a purității sentimentului. (Mai târziu, am aflat că - iată, aceasta e literatură! -, În același timp, dulcea mea E. se-nsoțea cu un tânăr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca să-l recunosc, să refac starea și locul În care mă aflu. El e deocamdată rupt de posibilitățile mele de percepție, este În afara câmpului meu sensibil În care mă simt ancorat, cu toate formele de cunoaștere. Nu știu de ce mă pipăi: da, senzația propriului corp Începe să-mi revină treptat. Parcă mă Îndepărtasem de el, Îl izolasem de cutia de comandă, aproape Îl abandonasem ca pe ceva nefolositor, un instrument de care nu mai ai nevoie; s-a stricat și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Am urlat de s-a auzit până la mama acasă!“ „Ți se pare!“, „Ai vrut să mă lași să mă Înec!?“ „Nu e adevărat, ești nebun, cum dracu’ era să te Îneci când ai părul uscat În cap?“ Pun mâna, mă pipăi, părul este neudat În vârful capului. Ce s-a Întâmplat oare? Reușisem să rămân În tot acest timp la suprafața apei pe o lungime de peste o sută de metri; Înotasem, Învățasem să Înot... „Înotai foarte bine“, Îmi spune Marius, „când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
le scarpini cu un pic de perfecțiune Mă Învățasem din cărți siropoasa iubire de viață Am tulburat toate izvoarele până unde nu s-a mai putut Ce se mai văietau visele mele tuberculoase sinucigându-se În aerul stătut Mi-am pipăit gândurile șubrede, depășindu-le poate cam trist Apoi, din milă, mă regăseam eu cel de la Început Cu toate rănile sângerând par délicatesse j’ai perdu ma vie Le zdrobeam dur, speriat că nu pot fi brutal În absolut cântăream izbânda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lovit În plin. (joi) Mă trezesc, În somn am avut revelația unui poem genial; Îl văd cum crește, are un corp al său viu, se mișcă odată cu mine, palpită, pulsează, Îi aud bătaia oceanică a sensurilor, Întind mâna pe Întuneric, pipăi până ajung la hârtie și creion; la primul contact cu aceste obiecte străine, corporalitatea poemului s-a estompat pe jumătate; mă cramponez de resturile mutilate ce mi-au rămas, ca să reconstitui scheletul; am o foame nepotolită de scris: iată, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întuneric interior, din care cresc forme de viață, umplând de larmă aerul camerei. „Oh, lucrurile cum șoptesc“, se răsfață În alaiuri vesele, ținându-se unele de altele, Într-o cavalcadă a imaginilor, se lovesc de colțul mesei din greșeală; mă pipăie, mă Îmbrățișează Într-o euforie de neînțeles ca niște ființe vii. Nu trebuie decât să trag storurile, să nu intre lumina albă de afară, nu trebuie decât să deschid ochii În Întunericul camerei, pentru a fi luat În stăpânire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]