3,187 matches
-
ușor, Tremurător, Când suflăm, sar în văzduh Umbreluțele de puf Și-ți rămâne lujerul Neted, gol, ca fluierul. 1. Descrieți într-un text de zece propoziții jocul cu păpădii. Licurici Mircea Micu Licurici Cu aripi mici Și cu lampa de pitici, Ce tot vrei pe câmp, aici? De te-oi prinde prin vâlcele, Când e noaptea grea de stele, Mi te-oi pune în fereastră, În căsuța cu perdele. Și-ai să fii tu, licurici, Lampa păpușicii mele. Cerințe: 1.Citiți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Oare, cum A fost făptura-i la nceput de lume ? Din care veacuri înecate-n fum Porni el oare, ca un scai, la drum, Să se oprească-n dreptul meu anume ? Ce vânt vrăjmaș și mohorât Ca pe-un macieș pitic l-a scuturat, De-a mai rămas dintr însul doar atât: Un ghem de spini, ostil și speriat ? O fi având el oare pui ? Mă-ntreb, deși nu pot pricepe: Cum sug ei fără să sențepe În ghimpii lui ?... Când
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fetiței se amesteca lin cu murmurul pârâului, cu șoapta frunzelor, iscând un fel de cântare nemaiauzită. Când Mădălina închise cartea auzi în văzduh un zbârnâit ca de aripi de cărăbuș. Până să se dumirească, se pomeni lângă ea cu un pitic cât o lingură de supă, și cum tocmai în clipa aceea apunea soarele, piticul spuse: "Bună seara!" cu o voce de clopoțel. Mădălina băgă de seamă că noul sosit ședea pe un covor mic, cam vechi, zdrențuit și întrebă: "Covorul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cântare nemaiauzită. Când Mădălina închise cartea auzi în văzduh un zbârnâit ca de aripi de cărăbuș. Până să se dumirească, se pomeni lângă ea cu un pitic cât o lingură de supă, și cum tocmai în clipa aceea apunea soarele, piticul spuse: "Bună seara!" cu o voce de clopoțel. Mădălina băgă de seamă că noul sosit ședea pe un covor mic, cam vechi, zdrențuit și întrebă: "Covorul fermecat?" Piticul strânse din umeri și Mădălina îl întrebă iar: "Te-ai rătăcit?... Vii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
o lingură de supă, și cum tocmai în clipa aceea apunea soarele, piticul spuse: "Bună seara!" cu o voce de clopoțel. Mădălina băgă de seamă că noul sosit ședea pe un covor mic, cam vechi, zdrențuit și întrebă: "Covorul fermecat?" Piticul strânse din umeri și Mădălina îl întrebă iar: "Te-ai rătăcit?... Vii de pe tărâmul celălalt?" "Și da și nu", îi răspunse în doi peri piticul. Am auzit din văzduh glasul tău, iar salcia asta mi s-a părut un palat
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
că noul sosit ședea pe un covor mic, cam vechi, zdrențuit și întrebă: "Covorul fermecat?" Piticul strânse din umeri și Mădălina îl întrebă iar: "Te-ai rătăcit?... Vii de pe tărâmul celălalt?" "Și da și nu", îi răspunse în doi peri piticul. Am auzit din văzduh glasul tău, iar salcia asta mi s-a părut un palat... Trebuie să ajung până mâine seara într-un anume loc." "... Aș putea oare să te ajut?" îl întrebă Mădălina. Cred că da, nu mă pot
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
eu nu mai știu nici una. Le am isprăvit. Am știut mii și mii de povești. Dar cum spun una, cum o uit. Cum spun alta, cum o uit. Și tot așa, tot așa am ajuns la margine..." Și cum fața piticului se posomorî un pic, fetița îi întinse cartea: “łi-o dau!" Piticul se înroși în pomeții obrajilor și spuse că nu știe să citească și că-i vine să moară de rușine. Mădălina încercă să-l încurajeze: "Dacă-i așa, ia
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și mii de povești. Dar cum spun una, cum o uit. Cum spun alta, cum o uit. Și tot așa, tot așa am ajuns la margine..." Și cum fața piticului se posomorî un pic, fetița îi întinse cartea: “łi-o dau!" Piticul se înroși în pomeții obrajilor și spuse că nu știe să citească și că-i vine să moară de rușine. Mădălina încercă să-l încurajeze: "Dacă-i așa, ia-ți covorașul subsioară și hai cu mine." Piticul nu așteptă să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cartea: “łi-o dau!" Piticul se înroși în pomeții obrajilor și spuse că nu știe să citească și că-i vine să moară de rușine. Mădălina încercă să-l încurajeze: "Dacă-i așa, ia-ți covorașul subsioară și hai cu mine." Piticul nu așteptă să fie poftit de două ori. Își făcu sul țesătura fermecată, își dădu fesul mai spre ceafă și porni către casa Mădălinei, care nu era prea departe. Intrară tiptil în cămăruța papușilor, care pentru o clipă deschiseră ochii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ceafă și porni către casa Mădălinei, care nu era prea departe. Intrară tiptil în cămăruța papușilor, care pentru o clipă deschiseră ochii. Mădălina îl rugă pe elefantul Vasile să se mute în patul elefantului Năilă, care era plecat la băi. Piticul se întinse în patul elefantului Vasile și spuse: "Ce bine! Demult n-am mai dormit într-un pat atât de curat..." După ce mâncă o fragă și trei cireșe, spuse mulțumit: "Mădălina, poți începe povestea. Te ascult bucuros..." Mădălina aprinse lampa
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și spuse: "Ce bine! Demult n-am mai dormit într-un pat atât de curat..." După ce mâncă o fragă și trei cireșe, spuse mulțumit: "Mădălina, poți începe povestea. Te ascult bucuros..." Mădălina aprinse lampa, luă cartea și prinse să citească... Piticul zâmbea. Ațipea. Se trezea. Trăgea din lulea... Și iar zâmbea. Și iar ațipea. Păcat că nu erați și voi de față să vedeți și să ascultați cât de frumos citea Mădălina. "Așa i că ai terminat clasa I cu media
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ai terminat clasa I cu media 10?" a întrebat-o când a terminat de citit. "De unde știi? Ești un adevărat vrajitor..." se minună Mădălina. Cerințe: 1. Rezumați într-o frază povestirea de mai sus. 2. Scrieți o scurtă caracterizare a piticului. 3. Găsiți cuvinte cu același înțeles pentru: posomorât, lulea, ațipea, ședea. 4. Alcătuiți trei comunicări în care verbul a spune să aibă sensuri diferite Iași, mândră cetate... Steagul cu cap de lup Dumitru Almaș Cel mai viteaz și mai înțelept
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Rodos, să-i facă o grădină alcătuită exclusiv din trandafiri, de diverse specii, organizată în șapte cercuri concentrice. În primul cerc, trandafiri cu șaizeci de foi, din specia menționată de Herodot, care era preferata regelui Midas. În al doilea, trandafiri pitici, cu florile aurii, din ce în ce mai închise spre centru și cu vinișoare de culoarea sângelui. În al treilea, trandafiri sălbatici, cu miros puternic și cu florile ca purpura imperială. În al patrulea, trandafiri de Damasc, în al cincilea, trandafiri de China, care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aceste meleaguri. Totul pornise de la o provocare în grup: că nu poate urca acel versant iar ea îl urmase fără cea mai mică ezitare. S-au scurs neauziți în vârf și s-au trezit pe un podiș întins, printre molizii pitici plantați în rezervație care-i fereau de privirile celorlalți; se opri brusc întorcându-se spre ea; intraseră într-un con de umbră jilavă și ea, își ciocni voit, violent, trupul fremătând de al lui; își lăsă sânii puternici să-l
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ca o scenetă ce se repeta la nesfârșit și în destinul oamenilor. În dreptul străzii unde era așezată școala ca un U imperfect, malul se termina brusc descoperind o faleză înaltă îmbrăcată în verdeață, castraveciori de mare țepoși, arbuști minusculi, sălcii pitice și buruieni. Din ierburi apărea pe neașteptate ca într-un film, o scară nesfârșită parcă a timpului și oboseai numai coborând zigzag-urile cenușii din beton până pe plajă. Cam așa au fost acele dimineți liniștite când eroul nostru Stani mergea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și avea pentru băieți o adversitate neînțeleasă! Bănuia, că profesorul fiind chel, nu suporta băieții cu părul lung. Când îi asculta stătea pe scaun atent la ce scriau pe tablă, iar când termina cu ei se cocoța pe catedră, era pitic, se întindea să ajungă mai mare decât ei care stăteau în bănci, se relaxa și pe fața lui se lăbărța un zâmbet insidios; ochii îi deveneau blânzi, placizi și începea să scoată fetele la tablă; îl studia cu uimire cum
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lume... s-au deschis aproape concomitent; yala atârna într-un cui, iar ușa, aproape zbură când se dădu la o parte, invitându-ne înăuntru cu un scârțâit misterios. Trebuia să pătrundem într-un dormitor mic fără nicio fereastră. O veioză pitică întreținea obscuritatea camerei. După ce am intrat pe rând, nu știu cum a reușit Giulia să închidă ușa. Edy sărise în pat, deja se dezbrăcase din mers cu nivelul politic ridicat și a hotărât: - Costumul lui Adam nu îl dau jos în ruptul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de ani irosiți. Nimic nu mi-ar face mai mare plăcere decât să-l văd dizolvându-se sub ochii mei. Alegerea conducerii a fost o farsă și acum avem un nou chiriaș la Numărul Zece, care nu e decât un pitic politic, care habar n-are să guverneze și nici nu e mandatat de popor. Fiecare vot necesită o bătălie pe viață și pe moarte și va trebui să-și petreacă cea mai mare a timpului încercând să-i împace pe liberali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ale gurii atenția celui care mort-copt îl vrea pe Ko-ko-to, îi întinde băiatului o napolitană. Ia cu mama, ia un Joe. ─ Jo-e! Jo-e! cântă cel mic și năvălește la napolitană. Lângă ceas, ferită de șosea printr-un tufiș de laur pitic e o bancă verde, din lemn, modelul curbat cu tălpi de fier. Pe ea șade pensionarul Costache Popa. N-a fost niciodată căsătorit, habar n-are de copii, de nepoți, de sugari, de Benjamin Spock, însă, martor fără voie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mult, a murit de tânăr, înaintea lui Oacheș și a rămas Zavastia văduvă de tânără. Oacheș l-a jelit mult pe Chiorul, că era cuminte, dar tuberculoza pulmonară l-a răpus. Zavastia s-a dat în dragoste cu Alecu, zis Pitic, că avea o înălțime de vreun metru și 35 cm. Zavastia trăgea plapuma de pe Chioru lui Oacheș și fugea cu ea în timpul nopții și se întâlnea cu Alecu de „se dădeau în bărci” până în ziuă. Când începeau zorile să mijească
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
zorile să mijească Zavastia se întorcea cu plapumă cu tot la Chioru ei. S-a mai lăsat și cu flocăieli între Zavastia și Piticoaica, soția lui Alecu, că doar și Piticoaia avea nevoie să-și petreacă nopțile în desfătări cu Piticul ei și nu era de acord să-l împartă cu altă femeie. Când a murit Chioru lui Oacheș nu a avut parte nici să fie scăldat, l-au întins pe iarbă afară în ogradă și au aruncat vreo trei găleți
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu trei capete mai înalt și bine legat, îl privea de sus pe acesta. Motivul pentru care în acea clipă sergentul fierbea de furie nu era răspunsul lui Toaibă în afara „reglementului”, ci faptul că el ditai comandantul arăta ca un pitic în fața unui uriaș... Orice putea face sergentul, dar ca să schimbe acest raport nu avea nici o șansă. A stat câteva clipe cu umilința întipărită pe chip, gândind înfrigurat ce să facă să rupă această stare. Până la urmă, a găsit... „Când stau
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
reluai, dar fui Întrerupt: - E partea noastră de miracol, domnule judecător. - E adevărat. - Eu, de exemplu, mă văd de cele mai multe ori bunică, odihnindu-mă pe o bancă Într-un parc mare, plin cu flori, cu statui, cu fîntîni arteziene, cu pitici decorativi În iarba tunsă scurt, un parc pe care nu l-am văzut niciodată În viață, aparținînd altei lumi, venind din subconștient. - Acolo, sau poate mai În adînc, sînt cele mai mari depozite ale memoriei, spusei, iar eu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Ce mult a trecut de când am ciocnit un pahar cu prietenul meu, bătrânul sticlar. Erau artă: vasele și țoiul cu acel gât subțire de mire! Sticlele rotunde, ovale, mai mari și mai mici se jucau în mâna lui ca niște pitici. Era un fel de Dumnezeu înfierbântat, în lumea lui de slavă, strălucitoare și suavă. Azi la cimitir eu și Minel am fost întâmpinați de iarba crescută înaltă și păgân împodobită cu flori răstignite în miresme, Imnuri înlăcrimate păreau crucile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cel puțin în penal... Pe-a cui listă sunteți ? Pe-a administrației. Aha ! Serviți puterea ! Care putere, că n-am servit decât un ceai și un sfert de ou de prepeliță ! Și vi se pare puțin ? Da, că era prepeliță pitică. Mă rog. Și al câtelea ești matale pe listă ? Al treizecișicincelea în ordine și primul ca valoare. La senatori sau la deputați ? La întreținere. Iar chestia asta care pe alții îi copleșește, îi întristează, pe mine mă bucură.îmi dă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]