7,468 matches
-
pe care i-o dă Dumnezeu de a merge înainte, orice ar fi. “Vreau o altă lume” Volumul de versuri religioase “Vreau o altă lume”, semnat de Victorita Duțu cu pseudonimul Ilinca Natanael și apărut la Editură Anamarol, relevă o poeta preocupată de dorința de a depăși nivelul superficial al cunoașterii lui Dumnezeu. Volumul exprimă concepția autoarei cu privire la Creator, creațiune, nașterea din nou, puterea de a trăi o viață cu Hristos și împlinirea destinului creștin în ziua revenirii Mântuitorului. Victorita Duțu
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
de esență perfecțiunii divine este din păcate, un dat al omului căzut în păcat, este însăși condiția să pe acest pământ. Dintotdeauna, aspirația spre perfecțiune ne-a caracterizat, iar neputința de a o atinge ne marchează în mod dramatic existența. Poeta analizează și descrie cu detalii fine miracolul genezei: “Doamne, cosmosul întreg e creația Ta,/ Tu le-ai creat, Tu ai creat stelele și lumina,/ Iar copacul acesta de care eu mă sprijin cu mâna,/ Sunt martorii Tăi, căci Tu ne-
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
Descrierea este simplă, clasică, menită să ne descopere un Dumnezeu pentru care esteticul a fost și va rămâne o preocupare majoră. Imaginile sunt exuberante, bogate, primitoare, trimitandu-ne cu gândul la frumusețea paradisiacă. Paradoxal însă, în mijlocul unui astfel de Eden, poeta experimentează un acut sentiment de izolare, de înstrăinare, marcat de imposibilitatea de a-L descoperi în creație pe Creator. În continuare, autoarea persistă în convingerea că relația ei cu Dumnezeu este departe de ceea ce ar trebui să fie. Conștientă că
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
Ca să nu Te pot exprima,/ Prin care să nu înțeleg nimic,/ Să mă rătăcesc/ Și nici eu nu mai știu unde sunt.” Aceste “cuvinte mari” indică tocmai absența sentimentului autentic de venerație față de Cel Atotputernic și vorbește despre faptul ca poeta, operă mâinilor Lui, se află încă, în conflict cu El - acel conflict primordial, trăit de primii părinți după căderea în păcat. Cuvintele mari au rolul de a dezvălui golul pe care autoarea îl poartă în suflet, dar și orbirea spirituală
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
ar aruncă” - noi transformăm într-un impediment. Ceea ce este de fapt, o invitație la cunoaștere și la a experimenta puterea Lui vindecătoare, noi prefacem într-o stavila către desăvârșire. El trebuie să crească,/ Iar eu trebuie să mă micșorez. » Preocuparea poetei de a-L cunoaște pe “Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” este intensă. Însă atâta timp cât păcătosul nu se naște din nou", deci nu primește o inimă nouă, el "nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu" (Ioan 3,3). Ceea ce este
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
zâmbi pentru prima oară,/ Căci sunt în casa Ta, căci Te iubesc./ O, Doamne, ce fericire,/ Să plutesc în jurul Tău, să Te privesc,/ Cum nu am putut niciodată să Te văd.” Certitudinea faptului că Îl vede pe Dumnezeu îi dă poetei puterea de a vizualiza cu ochii minții și de a zugravi momentul întâlnirii cu El. Apariția curcubeului, simbol al deplinei împăcări, anunță restabilirea ordinii normale a lucrurilor și este o ilustrare plastică a binecuvântării ce vine de la tronul Sau. “Îți
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
dansa/ Asemeni ploilor/ În zborul curcubeului/ Și asemeni privirilor ce/ Te văd.” “Doamne, Tu ești !” Este magistral modul în care Victorita Duțu reușește să reconstituie imaginea lui Dumnezeu și imaginea omului edenic. Dumnezeu Se recomandă pe Șine “Eu sunt”, iar poeta are capacitatea de a decodifica semnificația profundă a acestor cuvinte, atunci când le reia și le reda rostite din perspectiva omului muritor, ajuns nemuritor, ca beneficiar al vieții veșnice. Vorbele prin care Dumnezeu se recomandă sunt răsturnate asemenea imaginilor răsfrânte într-
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
simplu, cu dragoste pentru tot ce e bun și frumos” Originară din Constanța, Gabriela Petcu a văzut lumina zilei pe 12 aprilie 1960. Copilăria i-a fost vegheată de albastrul înspumat al mării, dar și de părinții săi pentru care poeta are o dragoste necondiționată: „din exigența mamei, am învățat că trebuie să fiu foarte atentă în viață, formându-mi raționamente încă din copilărie iar de la tata, am învățat să fiu veselă chiar și atunci când aș vrea să plâng”. Minunea răsăritului
“DIALOG CU GABRIELA PETCU ... DESPRE POEZIE ŞI PROZĂ LA MALUL MĂRII NEGRE” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356016_a_357345]
-
frumos, culoarea roz în armonie cu galben, verdele crud al primăverii, albastrul cerului senin, albul inocent al fluturilor... raze de soare revărsate pe o câmpie cu spice de grâu copt și maci roșii la margine de drum. Iată cum descrie poeta, întâlnirea cu marea: „Mai întâi, am auzit un freamăt... ca o șoaptă, ca o chemare, ca o mângâiere, ca o casă în care poți poposi atunci când îți este dor și vrei să plângi. Am întins mâna încercând să iau conturul
“DIALOG CU GABRIELA PETCU ... DESPRE POEZIE ŞI PROZĂ LA MALUL MĂRII NEGRE” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356016_a_357345]
-
lumii în care aceasta a evoluat, prin bucuria și iubirea ei. Monica - acesta este numele fiicei Gabrielei Petcu (vezi fotografia) - are 21 de ani și este studentă în ultimul an la Facultatea de Litere (secția română-germană). Iată cum se autocaracterizează poeta, care spune că fiica ei este o ființă cuminte, isteață și frumoasă: „Sunt o mamă extrem de fericită și așa ar trebui să fie toate mamele”. „Întrebări” Plăcerea de a se exprima s-a materializat la Gabriela Petcu odată cu primul său
“DIALOG CU GABRIELA PETCU ... DESPRE POEZIE ŞI PROZĂ LA MALUL MĂRII NEGRE” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356016_a_357345]
-
Veniți de luați Lumină/ Și clopotele bat vestind lumii întregi/ De Învierea din noaptea cea divină/ Când păcătoși fiind, de rele ne dezlegi!” Lumea revistelor virtuale este ca o familie Pe lângă activitatea literară, Gabriela Petcu este implicată și în publicistică. Poeta este membră a echipei redacționale la Curentul Internațional (http://curentul.net), ziar tipărit la Detroit pentru românii din toată lumea, avându-l ca director pe Ștefan Străjeri. „Directorul editorialului, Ștefan Străjeri, pune mult suflet în bunul mers al publicației și acest
“DIALOG CU GABRIELA PETCU ... DESPRE POEZIE ŞI PROZĂ LA MALUL MĂRII NEGRE” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356016_a_357345]
-
hârtie un cuvânt, alteori compune câteva zile la rând. Și pentru că tot am amintit de timpul liber, atunci când îl are, Gabriela Petcu preferă, pe lângă munca de creație, sa călătorească ori să asculte muzică (îi plac Andre Rieu, Ennio Morricone, Yanni). Poeta este îndrăgostită de natură și de aceea, ar sta ore întregi să privească marea, un pisc de munte... o câmpie plină cu flori. Una dintre amintirile ei cele mai frumoase este de acum câțiva ani, când mergând dinspre Paris spre
“DIALOG CU GABRIELA PETCU ... DESPRE POEZIE ŞI PROZĂ LA MALUL MĂRII NEGRE” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356016_a_357345]
-
a fost alături de când mă știu, dar și proza. Nu cunosc cât de bună sunt în extravertirea scrisă. Însă, am o plăcere deosebită să mă exprim...”, spune Gabriela Petcu despre sine însăși. Întrucât tot ce exprimă le este dedicat cititorilor, poeta îi invită pe aceștia ca de fiecare dată când văd cum în palmele întinse cu dărnicie (care sunt scrierile sale) frumosul și iubirea înfloresc în armonie, să ude cu lacrimi de bucurie aceste semințe! Pentru că numai astfel vor fi răsplătiți
“DIALOG CU GABRIELA PETCU ... DESPRE POEZIE ŞI PROZĂ LA MALUL MĂRII NEGRE” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356016_a_357345]
-
Valentina Herța să nu irosească - și nu o va face -, începutul turnării aurului unui cuplu muzical fermecător, în bijuterii și flori spirituale! Dacă va avea vreodată acest gând, sau dacă o va părăsi ardoarea, să o întărească minunatele versuri ale poetei Rodica Elena Lupu: „Omul n-o știe/ n-o vede,/ n-o ia în seamă,/ Uneori o cheamă/ sau o blesteamă,/ Atunci când devine fior/ o scrie,/ o cântă,/ o poartă/ Ca pe propria-i soartă./ Atenție dar:/ Clipa nu e
FUEGO ŞI MIRABELA, CONTRA CE PARE, FĂRĂ SĂ FIE, MUZICĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354858_a_356187]
-
a devenit “un pol al românismului”(Silvia Davidoiu), fiind prezenți reprezentanți ai asociațiilor din Diaspora și ai Mass Media din România, Austria, SUA, Franța, Italia, Anglia, Germania. Evenimentul a fost marcat de o expoziție de pictură - remarcabile fiind lucrările pictoriței - poete, prof. Victorița Duțu și cele premiate de un juriu Unifero, printre care ale elevului Daniel Iftode dar și de costumele populare românești din Bucovina. România a fost prezentă (11 mai) și în parcul Bohmischer Prater, la “Poarta maramureșană”, instalată acolo
VIENA, MAI, 2013 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 869 din 18 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354902_a_356231]
-
Ana născută la 5 ianuarie 1928, căsătorită cu Toader TUDOSE, nu a avut copii. Elena, născută la 28 septembrie 1929, căsătorită cu Constantin ANDRIEȘ cu care a avut 4 copii; Mariana, Ionel, Viorica și Adrian. Elena ANDRIEȘ fiind cunoscută ca poeta de la Rădășeni. Ioan CONDURACHE fratele mai mare al mamei a fost căsătorit de 2 ori, având din prima căsătorie un fiu; Gheorghe CONDURACHE. Mătușa Nastasia, născută la 18 martie 1914, și decedată în 3 martie 1992, sora mamei a fost
GENEALOGIA LUI MIHAI LEONTE, COMPLETĂRI LA BIOGRAFIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354907_a_356236]
-
pe azurul privirii. Montate sau nu, fărâmele de vitraliu, pot fi citite pe bucățele, în devălmășie. Împreună, alcătuiesc segmentul numit viață. Cu toate ingredientele. Nu lipsesc însă din notațiile diurne, mâhnirile adânci pricinuite de absența persoanei iubite. Jurnalul trădează sufletul poetei în toată splendoarea nudității lui. Materia parcă își pierde greutatea când poetul îi smulge sufletul vieții. Îngenunchere. Sărutatul pământului. Îmbrățișarea aerului. Pășitul pe valuri. Stavilă cascadei din creierul munților. Ce? Un vers. Atât. Poate schimba Universul. Răsturna relieful. Transforma pietrele
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
îl și scoate la liman. “Am ajuns să înțeleg că lumea seamănă cu cei lângă care stai. Uneori, vecinătatea este favorabilă, alteori nu. Dacă vrei să fii tu, trebuie să fii singur”. Aceasta este una din ideile forte ale cărții. Poeta Elena M. Cîmpan nu se sfiește să-și divulge iubirea, uimindu-se pe sine că, la vârsta (incredibil de tânără!) pe care o are, îndrăznește să spere în virtutea care stă deasupra deasuprelor tuturor celorlalte virtuți, așa cum se spune în Evanghelie
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
emisiunea ei, al cărei invitat era actorul Valer Dellakeza. Lucăcești, spațiul de grație, spațiul de meditație, Hiperboreea, amintirea paradisului. Grădina raiului, matricea spirituală, vacanța. Cuibul de cuci. Peste care autoarea zboară, zboară, face rotocoale și când obosește, se așează. Aici, poeta își are, “pontonul”, “stabilimentul”. Aici citește, visează, scrie, plânge, iubește. Aici și pretutindeni, pentru că spațiul acesta se extinde uneori, acoperind orizontul. De la zenit la nadir. Toată zarea. Și atunci, autoarea scrie pe azur, scrie pe nouri, scrie pe valuri, scrie
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
păsări. Autorul propune un Ocean al morții pentru toți cei care iau viața semenilor. Din text țâșnește un strigă liric. Autoarea ar dori să fugă de dictatura terorii. Îmbrăcată în somnul dat de frigul realităților generate de violența din familie, poeta ne sugerează drama miilor de femei brutalizate de bărbați, soți, tați sau frați. (Nu-i mai puțin adevărat că în viață sunt și femei care-și maltratează copiii, frațiii, ba și soții. Asta e viața! După noi vinovații aceștia n-
DESPRE O CARTE... de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354950_a_356279]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > OCTAVIAN CURPAȘ - LACRIMILE LUMINIȚEI AMĂRIE Autor: Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 593 din 15 august 2012 Toate Articolele Autorului Motto „Lacrimile sunt roua de pe fruntea îngerilor care păcătuiesc în cer...” (Luminița Amărie) Luminița Amărie este o poeta care incearca cu talent și demnitate să se facă cunoscută în lumea literară contemporană. S-a născut în data de 20 ianuarie 1987 în orașul Dorohoi, Județul Botoșani. La o vârstă fragedă a părăsit țara, stabilindu-se pentru un an
LACRIMILE LUMINIŢEI AMARIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355008_a_356337]
-
iar într-un târziu/ Iubește-mă în galben cum te iubesc și eu/ Iubește-mă în alb, până la Dumnezeu.” Volumul de poeme al Luminiței Amărie trebuie imaginat că o poveste de dragoste, o carte a tensiunilor sufletești în care efortul poetei este de apreciat: „M-ai ajutat să zbor deasupra sufletului tău/ și în culori să mă topesc să iți fiu curcubeu ( ... Mi-ai spus că vrei să-ți fiu mireasă, tu mirele din vis/ M-ai învățat să-ți fiu
LACRIMILE LUMINIŢEI AMARIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355008_a_356337]
-
ce aș vrea să-ți fiu/ Sunt o vioară ce te cântă în târziu/ Sunt o fântână și tu mă bei cu dor/ Sunt eu, sunt doar un suflet călător ... Povestea se resfira cu puternice pasiuni pe care le simte poeta: „Ne îmbătam în gustul de păcat/ Lanul de maci ne este tainic pat ... ” sau: „Să te sărut, să te descânt cum doar buzele-mi știu/ Să-ți fac culcuș în lut, tu mie vizitiu/ Să mă respiri încet, nebun că
LACRIMILE LUMINIŢEI AMARIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355008_a_356337]
-
mai multe cuptoare de pâine. Oltencele ar fi invidioase când ar vedea ce pâine la megațest făceau suratele din Pompei! Inscripția Cave canum (câine rău) și mozaicul de la intrare ne avertizează că intrăm într-o vilă de lux Casa del Poeta Tragico de pe Via di Mercurio. Undeva, în colțul de est, lângă poarta Sarno se află Amfiteatrul terminat în anul 80 î.Hr. Foarte bine conservat. Putea găzdui toți locuitorii Pompeiului, care asistau, cu sufletul la gură, la luptele cu gladiatori sau
CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (2) – CAPRI & POMPEI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355037_a_356366]
-
a Editurii Armonii Culturale - vă semnalează o nouă apariție editorială: Georgeta Resteman (Limassol, Cipru) - „Rătăcite anotimpuri" (poeme) În colecția LIRIK a editurii Armonii Culturale a apărut, de curând, o nouă carte de poeme, intitulată "Rătăcite anotimpuri" (poeme), ce poartă semnătură poetei clujene GEORGETA MINODORA RESTEMAN. ) Georgeta Resteman este, firesc pentru o structură poetica naturală, o ființă rezonanță spațiului la care se raportează iar poezia ei reflectă fidel relația între cele două universuri aflate în contact direct și intercondiționalitate: universul interior și
GEORGETA MINODORA RESTEMAN: „RĂTĂCITE ANOTIMPURI” ÎN COLECTIA LIRIK A EDITURII ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355281_a_356610]