3,697 matches
-
Din București?" "Nu, n-am avut impresia... A propos de telefon. Puteți să-l luați în cameră o oră, două și să felicitați pe cine doriți." "Nu, zisei... ba da, ași vrea să dau un telefon unui prieten din București..." "Poftiți, zise, și când nu mai aveți nevoie mi-l înapoiați." Și se ridică, trase aparatul din priză și mi-l puse în brațe. Bineînțeles, gândii, pe urmă, doamna inginer, când o veni nota de plată, o să-mi adauge într-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe Acheron. Sub care un autohton șugubăț adăugase fără autorizație oficială: Vă doresc o ședere plăcută, cu vopsea indelebilă. Vânturile ignorau această urare. Firele de nisip pe care le purtau corodaseră în mare parte placa de oțel și o nou-venită, poftită pe Acheron de către epuratoarele de atmosferă, mai pusese și semnătura ei brună: primele ploi erau răspunzătoare de primele pete de rugină. În spatele acestei plăci se găsea colonia ― structuri de metal și de plastobeton legate între ele prin tuburi ce păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
primitoare. Ea își apăra populația de vânturi și de atmosfera încă rarefiată. Tractoare cu roți enorme și alte vehicule se deplasau lent pe drumurile dintre clădiri, intrau, ieșeau din garajuri subterane, ca niște colportori. Pe imobilele comerciale luceau firme neonice, poftind populația să se bucure de distracțiile nu multe și nu grozave în schimbul unor sume nu mici. Acolo unde salariile sunt mari, se ivesc micile bisnisuri ale unor femei sau bărbați cu inițiativă. Compania nu considera astfel de activități deosebit de lucrative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu era o garnizoană. Apone intervenise în anumite cazuri, ca în ziua în care Crowe sosise cu imaginea ultimei sale pipițe pe spate, reprezentată în cel mai sumar costum. Dar în general își lăsa oamenii să-și decoreze echipamentul cum pofteau. Hei, șefu', întrebă Hudson. Ce-i cu misiunea asta? ― Așa, întări Frost șorbăcăind în ceai. Știu numai că m-am îmbarcat așa repede că nici n-am apucat să-mi iau rămas bun de la Myrna. Rangul doi Wierzbowski ridică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ale sicilienilor. „Să trăiți, dom’ doctor!“ I-am zâmbit portarului, examinând cum se cumințește. Puterea legitimațiilor ăstora era mare, nelimitată, transmisă din vechime. Dacă le lipeai de parbriz, intrai cu mașina și-n curtea interioară. „Scuzați, nu v-am recunoscut, poftiți înăuntru, vorbesc io la fochist să dea mai cald...“ Îndemnul suna anapoda. Mă aflam deja înăuntru, carena holului se închisese în urma mea, iar nava de ciment și marmură huruia din toate încheieturile, pregătindu-se să plece cu pasagerii ei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tinerimei Românilor sentimentul civilizației" (Albineț, 1845, p. XXX). În spiritul formulei de încheiere a rugăciunilor creștine amin! -, Albineț își încheie Precuvântarea cu această năzuință: "Fie ca lucrul început întru renașterea morală și politică a Românilor se ajungă la ținta dorinților poftite de toți bine cugetătorii și adevărații patrioți" (Albineț, 1845, p. XXXII). Criptic și evaziv, nu putem decât intui că ținta dorințelor adevăraților patrioți este unirea celor două Românii, Moldo-România și Munteno- România, într-o singură entitate politică. Manualul... lui Moldovan
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ambiție nu s-ar fi înjosit într-atâta, încât să stea cu lacheul în vestibul, destăinuindu-și problemele; deci, și într-un caz, și în celălalt, el, valetul, nu va trebui cumva să dea socoteală? — Și totuși ar trebui să poftiți în anticameră, spuse el cât putu de stăruitor. — Păi, dacă aș fi stat acolo, nu ți-aș fi explicat toate acestea, remarcă prințul cu veselie, și deci încă ai mai fi fost îngrijorat din pricina pelerinei mele și a boccelei. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i trimiteți Elizavetei Prokofievna o scrisoare, din Elveția, parcă? — Întocmai. În cazul acesta sunteți cunoscut aici și își vor aminti de dumneavoastră. Doriți să vorbiți cu Excelența Sa? Imediat îl înștiințez... Îndată va fi liber. Numai că... ar fi bine să poftiți deocamdată în anticameră... De ce a stat aici prințul? îl întrebă el sever pe valet. — V-am spus că așa a dorit dumnealui... În acest timp, ușa cabinetului se deschise brusc și ieși un militar cu o servietă în mână, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acesta îl știu, e elvețian. Sunt sigur că artistul l-a pictat după natură, am văzut și eu locul, e în cantonul Uri. — Se poate, deși tabloul l-am cumpărat aici. Ganea, dă-i prințului hârtie; aveți condei și hârtie, poftiți la masa de aici. Ce-i asta? îl întrebă generalul pe Ganea, care între timp scosese din servietă un portret fotografic de format mare. Oho! Nastasia Filippovna! Ea, chiar ea ți l-a trimis? îl întrebă el pe Ganea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a mărinimiilor. Prințul striga: A ta să fie! Eu strig: A ta! Într-un cuvânt... într-un cuvânt... ați venit la noi... în gazdă? — Da, pentru câtva timp, probabil, zise prințul, parcă bâlbâindu-se puțin. — Prințe, mama vă roagă să poftiți la dânsa, strigă Kolea, crăpând ușa. Prințul dădu să se ridice ca să plece, însă generalul își puse mâna dreaptă pe umărul lui și, cu acest gest prietenesc, îl făcu să rămână pe canapea. — Ca adevărat prieten al tatălui dumneavoastră, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lună nu vorbim aproape deloc. Ptițân mi-a spus totul, iar portretul zăcea pe dușumea, la piciorul mesei; l-am ridicat. — Prințe, i se adresă brusc Nina Alexandrovna, aș vrea să vă întreb (la drept vorbind, de asta v-am poftit aici!): îl cunoașteți de mult pe fiul meu? Mi se pare că zicea că de-abia astăzi ați sosit de undeva, nu-i așa? Prințul povesti pe scurt despre sine, omițând o bună parte din istorisire. Nina Alexandrovna și Varia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sunt mama și sora, îl susținu Lebedev pentru a-i da curaj. Domnul cu pumnii, presupunând probabil că acum e momentul, începu să mârâie ceva. Totuși! ridică Ganea deodată vocea, parcă nepermis de mult. În primul rând, vă rog să poftiți în sală și apoi permiteți-mi să aflu cu cine... — Uite, nu mă recunoaște! rânji cu ură Rogojin, rămânând pe loc. Pe Rogojin nu l-ai recunoscut? — Să zicem că v-am întâlnit undeva, dar... — Vezi, ne-am întâlnit undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
veselie. — Să zicem că toate acestea s-au întâmplat din pricina inocenței lui, conchise Ivan Feodorovici Epancin, și în orice caz e destul de primejdios să încurajezi asemenea porniri, dar în clipa de față nu-i rău că s-a gândit să poftească, deși a făcut-o într-o manieră atât de originală; după cât îl cunosc, sper ca măcar să ne distreze un pic. — Mai ales că a venit neinvitat! adăugă imediat Ferdâșcenko. — Și ce-i cu asta? întrebă cu răceală generalul, care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vă voi aduce aminte de asta. Îl prezentă pe prinț musafirilor, dintre care mai mult de jumătate îl cunoșteau deja. Toțki strecură imediat o amabilitate. Toți parcă se mai înviorară puțin, începură să discute și să râdă. Nastasia Filippovna îl pofti pe prinț să ia loc lângă dânsa. — Totuși, ce e de-a mirării în apariția prințului? strigă Ferdâșcenko mai tare decât toți. Lucrurile-s clare, lucrurile vorbesc de la sine! — Lucrurile-s prea clare și prea vorbesc de la sine, îl susținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
marginea „problemei femeii“, iar a doua oară în privința anotimpului când e mai bine să prinzi cintezoi. Oricât ar părea de incredibil, a treia zi după ceartă, Lizaveta Prokofievna îl trimisese la el pe lacheu cu o scrisoare, rugându-l să poftească neîntârziat. Kolea nu se fandosise și venise de îndată. Cine știe de ce, numai Aglaia nu era binevoitoare cu el și îl privea tot timpul de sus. Tocmai pe ea îi era hărăzit lui Kolea s-o uimească întrucâtva. Odată, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și să se gândească la mine, ca și cum și-ar schimba un pantof. Te rog să mă crezi că n-am văzut-o de cinci zile pentru că mi-e frică să mă duc la ea; m-ar întreba: „De ce-ai poftit?“. Parcă nu m-a făcut destul de rușine... — Cum te-a făcut de rușine? Ce spui? Parcă n-ai ști? Păi m-a părăsit și a fugit cu tine când eram “în fața altarului“, doar singur ai spus-o mai înainte. — Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Gorski și Danilov 45 nu sunt decât cazuri deosebite, pe când aceștia doar... se înșală... Numai că n-aș fi vrut aici, de față cu toată lumea. Scuzați-mă, Lizaveta Prokofievna, vor intra, vi-i arăt, apoi îi conduc în altă cameră. Poftiți, domnilor! Era mai degrabă neliniștit de alt gând care îl chinuia. Se întreba: oare n-o fi pus cineva dinadins la cale această tărășenie, potrivind-o anume la această oră, în această seară, ca să fie de față chiar acești martori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și deodată, parcă înrăit de faptul că nu reușește să spună tot ce vrea, zise tare și iritat: Excelență! Am onoarea să vă invit la înmormântarea mea, firește, numai dacă veți considera că merit să-mi faceți cinstea, și... vă poftesc pe toți, domnilor, împreună cu generalul! Râse din nou; dar era deja râsul unui smintit. Lizaveta Prokofievna înaintă speriată până la el și-l apucă de mână. Ippolit o privea fix, cu același râs, care însă nu mai continua, ci parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
suntem oricând în cele mai bune relații de prietenie, nu numai în împrejurări ieșite din comun; mă înțelegeți? În vreo două ore se vor împrăștia; iar eu o să vă răpesc vreo douăzeci de minute, cel mult o jumătate de oră... — Poftiți, vă rog; mă bucur oricum peste poate și fără explicații; iar pentru frumoasele dumneavoastră cuvinte despre relațiile de prietenie vă mulțumesc foarte mult. Scuzați-mă că astăzi sunt distrat; știți, nu pot nicidecum să fiu atent în momentul de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rând. — Știi sigur că ieri a fost acasă? — A fost. Câteodată intră pe ușa din față și nu-l mai vede omul. — Dar Nastasia Filippovna n-a fost ieri aici cu el? — Asta n-am cum s-o știu. Nu poftește prea des pe la noi. Cred că aș fi aflat dacă ar fi poftit. Prințul ieși și se plimbă câtva timp pe trotuar. Ferestrele camerelor ocupate de Rogojin erau închise; ferestrele părții din clădire, în care locuia mama lui, erau aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ușa din față și nu-l mai vede omul. — Dar Nastasia Filippovna n-a fost ieri aici cu el? — Asta n-am cum s-o știu. Nu poftește prea des pe la noi. Cred că aș fi aflat dacă ar fi poftit. Prințul ieși și se plimbă câtva timp pe trotuar. Ferestrele camerelor ocupate de Rogojin erau închise; ferestrele părții din clădire, în care locuia mama lui, erau aproape toate deschise; ziua era senină, călduroasă; prințul traversă strada, se opri pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Absurditatea că maioritatea ar fi voit împămîntenirea în masă sau chiar pe categorii este vădită; daca ea ar fi voit în adevăr aceasta, ar fi făcut-o, deoarece era maioritate. Auzi d-ta? Va să zică era maioritate și putea face orice poftea. Da, în adevăr era maioritate, dar nu maioritate de revizuire, nu 2/3. Aci e aci, onorabililor. Daca roșii ar fi avut două treimi în Adunări, nu categoriile, întreg paragraful Tractatului de la Berlin trecea în Constituție. D-nii redactori ai "Romînului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mii de franci ce acest consumator le ia pe an, evident din munca altora. Înaintarea pe scara societății române nu este dar datorită meritului, științei, activității; ci un leneș ignorant care învîrtește șurupuri patriotice ajunge prin intrigă și neadevăr oriunde poftește. Acești oameni declasați sunt totodată instrumentele cele mai bune, pentru că cele mai coruptibile, cu cari se servesc străinii pentru a exploata țara, populațiile ei autohtone. Iată nervul răului în contra căruia nu ajută nici proclamarea Independenței, nici coroana de oțel a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
construcții, lucrări publice, fie ele oricât de hazardate. Odată titlurile desfăcute prin manipulații de bursă, treaba acționarilor dacă ele produc ceva sau nu. Din parte-ne se 'nțelege că nu putem opri pe nimenea de a-și întrebuința capitalul cum poftește. Dar orice capital nu se poate întrebuința decât în anume moduri: sau în exploatare, servind a plăti pentru muncă, sau plasat în împrumuturi ipotecare, sau în negoț, ajutând schimbul de mărfuri, sau în fine... în speculă. Pentru milionari, pentru Rotschild
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Națională deoarece capitalul lui nu poate fi nicicând atât de ieften precum e cel de hârtie privilegiată pe care aceasta din urmă are dreptul de a o emite. Prin urmare ținta Creditului e evidentă: speculațiunea. [3 - 4 august 1881] ["CE POFTEȘTE "L'INDEPENDANCE ROUMAINE"? "] Ce poftește "L'independance roumaine"? Crede că prin declarații în contra tezei deosebirei de rasă din România se înlăturează un adevăr? Că se supără mulți asupra unui adevăr atât de izbitor, înțelegem; ne pare rău pe de altă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]