3,799 matches
-
-am venit? Asta nu se poate! DUMITRAȘ: Și de ce nu, mă rog? BABA RADA: Păi n-ai auzit, dom' șef, că sfinția sa a venit de-a dreptul din Rai? Și are darul să facă minuni, pentru care nimic alta nu poftește decât murături. Și când a fi gata, să-l pomenim cu praznic la călindar. NIȚĂ: Cu praznic la călindar? ILINCA: Nu te spăimânta, părinte, că pân-atunci mai este. Mai are treabă pe-aici sfinția sa. DUMITRAȘ (supărat): Ilincă, ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
măcar câteva, să le cunoști gustul. Și ne bucurăm aici cu toții, și nănașul Dumitraș e om șugubăț, și Rada, și Safta, și Luța, și Fira m-au rugat să-ți spun că vă așteaptă pe toți de pe-acolo să poftiți pe la noi. Iară acuma mă grăbesc, că-i gata masa... CORTINA ÎNTOARCEREA DIN PUSTIU Versiune scenică după romanul Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupèry Personajele Omul Micul Prinț Vocea Florii Regele Vanitosul Bețivul Afaceristul Fanaragiul Geograful Acarul Negustorul Șarpele Vulpea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Nu sunt aici ca să vă fac necazuri. Vreau doar să-i pun niște întrebări fiicei dumneavoastră. E posibil să poată să descrie un bărbat, un criminal. Revenindu-i un pic însuflețirea, Herr Hirsch se dădu la o parte și mă pofti în tăcere într-un hol care era plin cu vaze chinezești, bronzuri, farfurii cu model albastru și sculpturi din lemn de plută în vitrine de sticlă. Am admirat astea în timp ce a închis și a încuiat ușa de la intrare, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-o era brunet și avea o înfățișare posomorâtă. Recunoscându-l pe Becker, a scos un oftat și a strigat-o pe soția sa. Apoi a privit din nou înăuntru și l-am văzut dând din cap posomorât: — Mai bine ați pofti înăuntru, zise el. Îl priveam cu atenție. Fața lui rămase congestionată și în timp ce m-am strecurat pe lângă el i-am putut zări micile broboane de transpirație de pe frunte. Intrând mai mult înăuntru, am simțit un miros cald de săpun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la menționarea numelui lui Heydrich: — Cum vă pot ajuta? zise el foarte serviabil. — Vreau să văd dosarul acestui om. Îl cheamă Otto Rahn. Caporalul mă rugă să aștept și apoi intră în camera de alături, unde căută în fișierul corespunzător. — Poftiți, iată-l, zise el, întorcându-se după câteva minute cu dosarul. Din păcate, mă tem că va trebui să vă rog să-l examinați aici. Un dosar poate fi luat din acest birou numai cu aprobarea scrisă a Reichsführer-ului însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Sunt foarte de acord, zise Heydrich, și tu ești monstrul. Weisthor se ridică în picioare, tremurând din tot corpul: — Mincinos mic și ovreu! scuipă el. Heydrich îi aruncă un surâs leneș: — Kommissare, zise el cu o voce puternică, poți să poftești aici acum, te rog? Am intrat agale în cameră, cu pantofii răsunând pe podea precum un actor neliniștit pe cale să participe la o audiție pentru o piesă. Toate capetele se întoarseră când am intrat și, în timp ce cincizeci dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în râu (cu o clipă mai devreme, Podul Bercy ni se păruse pustiu), și imediat eu și Bernadette începusem sa-l batem cu palmele pe spinare pe Jojo, aplecat, cu capul și mâinile atârnând peste parapet, iar eu: - Varsă cât poftești, mon vieux, și ți se vor limpezi ideile! - exclam, și susținându-l, cu brațele lui pe spatele nostru, îl transportăm până la mașină. În acea clipă, gazele care se adună în stomacul cadavrelor au ieșit cu mare zgomot: cei doi polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dar și străine memoriei mele pustii. Primul gând ce-mi vine în minte i-l strig în față Anacletei, apucând-o pe fiica ei de păr: — Atunci eu sunt stăpânul vostru, stăpânul fiicei tale, și o voi lua când voi pofti! — Nu! strigă Anacleta. Mai înainte de a o atinge pe Amaranta vă omor pe amândoi! Și Amaranta se retrage, cu o grimasă care-i descoperă dinții, nu știu dacă într-un geamăt sau un surâs. Sufrageria familiei Alvarado e prost luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
călătoresc, nu cred că trei e o cifră realistă. — Și ce, ai de gând să ți-o tragi cu câte un tip din fiecare țară în care o să mergi? râse Leigh. Adică, “uite pașaportul meu și cheia camerei de hotel, poftește”? — Mă gândeam mai degrabă cu câte un tip de pe fiecare continent. — Fugi de-aci! exclamară Leigh și Adriana în tandem. — Ce? E chiaaar așa de greu de crezut? — Da, zise Leigh clătinând din cap. — E ridicol, încuviință și Adriana. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o investiție. Ei, cu asta păru s-o liniștească pe biata femeie. Adrianei i se părea umilitor că se află la cheremul părinților ei deoarece apartamentul era al lor. Puteau veni oricând, fără s-o anunțe, și să stea cât pofteau. Puteau să-i ceară socoteală pentru fiecare dolar pe care îl cheltuia pe haine sau cosmetice sau deplasări cu avionul numai pentru că ei plăteau facturile. Iar ea, femeie de treizeci de ani, era obligată să se justifice pentru Toby. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu poți să-l oprești, e timp, n-are stații ca tramvaiu’. Ne boșorogim. Ies pe stradă, văd numai fătuci, toate frumoase. Că avem femei, orice s-ar spune, nu ca alții... Țâță de mâță. Te uiți. Rămâi cu uitatul. Poftești. Rămâi cu poftitul. Ai gânduri. Da’ nu perverse, că suntem oameni serioși. Îți pare rău că-mbătrânești și că n-ai decât o viață. Sandu soarbe din paharul cu Tămâioasă și Îi face semn lui Gicu să dispară din decor
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
L-A CERCETAT UN MOMENT ȘI L-A ASIGURAT ÎN SFÂRȘIT CĂ NU FUSESE NICIODATĂ VORBA DE NIMIC DE FELUL ACESTA ȘI CĂ, DE ALTFEL, EL ERA AICI CA SĂ-ȘI APERE BOLNAVUL. COTTARD PĂRU SĂ SE DESTINDĂ ȘI RIEUX ÎL POFTI PE COMISAR. Lui Cottard i s-a citit mărturia lui Grand și a fost întrebat dacă putea preciza cauzele acțiunii sale. El a răspuns doar atât și fără să-l privească pe comisar că "necazuri intime, era foarte bine . Comisarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
devotată dintre colaborări. Afișul anunța apoi măsuri generale, printre care o deratizare științifică prin injectare de gaze toxice în canalele de scurgere și o supraveghere riguroasă a alimentării cu apă. Recomanda de asemenea locuitorilor cea mai mare curățenie și erau poftiți în sfârșit purtătorii de pureci să se prezinte la dispensarele municipale. Pe de altă parte, familiile trebuiau în mod obligatoriu să declare cazurile diagnosticate de către medic și să consimtă la izolarea celor bolnavi în sălile speciale ale spitalului. Aceste săli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
după ultima ei telegramă. Dar știu că ea spune așa pentru ca să mă liniștească. LA UȘĂ SE AUDE SONERIA. MEDICUL ÎI SURÂDE MAMEI ȘI SE DUCE SĂ DESCHIDĂ. ÎN PENUMBRA CULOARULUI, TARROU PĂREA UN URS MARE, ÎMBRĂCAT ÎN CENUȘIU. RIEUX ÎL POFTEȘTE SĂ SE AȘEZE ÎN FAȚA BIROULUI SĂU. EL ÎNSUȘI RĂMÂNE ÎN PICIOARE, ÎN SPATELE FOTOLIULUI. ÎI DESPĂRȚEA SINGURA LAMPĂ APRINSĂ ÎN ODAIE, PE BIROU. ― Știu că pot vorbi deschis cu dumneavoastră, spune Tarrou direct. Rieux aprobă în tăcere. \ Peste două săptămâni sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pămîntenilor din partea Domnului: ceea ce făptuiseră urmașii Evei și ai șarpelui trecuse dincolo de orice Închipuire. Ce altceva ar fi avut Noii Dioscuri de făcut În Noua Sodomă decît ceea ce le fusese dat? Doar pederaști nu fuseseră; și nici la copii nu poftiseră, la capre ori la maimuțe. Se Însoțiseră cu femei, pe care nu le iubiseră cu adevărat niciodată, doar Jesper, Într-un rînd; lasă că nici femeile Întîlnite nu fuseseră cu mult mai de soi; cele deosebite, rare, Îi ocoliseră, găseau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
i se părea ei, veneau mai toate păcatele. După ce s-a uitat mai bine În jur și-a dat seama că păcatul venea de peste tot, chiar și din mintea ei, din carnea ei; se Îngrozea atunci, pentru că, uneori, Încă mai poftea la bărbat, Îi venea cîteodată să se arunce peste Thomas; dacă ar fi făcut una ca asta, ar fi Închis, rotund, povestea din Amsterdam și lumea s-ar fi aprins singură. Numai că Dumnezeu veghea, se vede, și nu Își
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era nemuritoare, o Întîlniseră și bunicii lor, și străbunicii, toți Înaintașii, mii de ani, chiar și maimuțele din pom ; din ea și un urangutan se născuse, probabil, primul om, asta trebuia să mai audă Antonia. Eva Adanil! Și Eva știută poftise. Își Înfipsese dinții În mărul ispitei imediat, i-l vîrÎse În gură și lui Adam. Ce se alesese de urmașii lor? Dacă nu cumva doar ai ei și ai nenorocitului de șarpe; poate și pocitul de urangutan se vîrÎse În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bunicuța vroia să piară prima! Thomas și Antonia, singurii pămînteni! Mai ceva decît, odinioară, Lot și fetele lui! Atunci mai scăpaseră oameni, În alte cetăți. Iar stricăciunea avea totuși o margine, copiii erau lăsați În pace, nimeni, se pare, nu poftea la ei; acum, destrăbălarea trecuse de orice Închipuire; În America, și nu doar, fuseseră dovediți și judecați pentru pedofilie slujitori ai celui care, cîndva, pîrjolise Sodoma! Nu pățiseră nimic; predicau mai departe; nu fuseseră Închiși, mulțimea nu-i omorîse cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
doi, dădeau Încredere celor aflați În preajmă, trecătorilor. Dacă unora dintre aceștia le-ar fi mers rău pe urmă, asta, desigur, s-ar fi datorat unei fufe care tot străbătea aleile, pentru a fi acostată de vreun babalîc pofticios. Ann poftise la Thomas, se Întîmpla și astfel. Dar străinul pe care, mai Înainte, chiar mamele ei Îl folosiseră Împreună o noapte era Încă tînăr, arătos, puternic, un bărbat adevărat, nu ca pisoiul ei, coleg de clasă, care o mai pătrundea, nepriceput
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi uitat bine, l-ar fi zărit. Thomas nu mai asculta. Uite, Rusoaico, ai urmașă pe pămînt, mîine-poimîine va Începe să refuze sexul, chiar și cu iubita ei Maricrisa, soț, cum zice că-i este, va urî tot ce a poftit cîndva, poate și ea va chema potop și foc, dar nici glasul ei, Antonia, nu se va ridica la cer, lumea va fi tot mai mult a noastră, a păcătoșilor de tot felul, cum ne considerați voi, Wagner a fost
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
adesea nu o plătesc, deoarece se pare că proprietarul acceptă și alte forme de plată. De exemplu, dacă îl las să urce la mine pentru un triplu espresso, îmi face o reducere de peste 100%. Deviza mea este: nu irosi, nu pofti! Știu că sună ca un înfiorător slogan inventat de britanici în timpul războiului, pentru a-și obliga odraslele să-și mănânce toată porția de pâine din făină integrală, dar pentru mine asta înseamnă: nu cheltui banii pe enervanta aia de chirie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
risipă totală de haute couture de la Paris!“ 4tc "4" În noaptea în care l-am întâlnit pe Zach, mi s-a-ntâmplat ceva. Pe cuvânt, nu m-am mai atins de profiterol de atunci încoace. Pur și simplu, nu mai poftesc, ceea ce chiar înseamnă ceva, pentru că e mâncarea mea preferată, după brioșele cu cremă de vanilie de la cofetăria Magnolia. M-am îndrăgostit de Zach din clipa în care l-am văzut. Ceva înlăuntrul meu a făcut ping! și, iată-mă, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Din partea tatălui sau a mamei? — Nu știu decât că-i sunt unchi și mătușă. Destul, ba chiar prea mult. — Dă lecții de pian. — Și cântă bine? Asta nu mai știu. — Bine, bine, destul; ține pentru osteneală. — Mulțumesc, domnule, mulțumesc. Mai poftiți ceva? Doriți să-i duc ceva? Poate... Poate... Da’ nu acum... Rămâi sănătoasă! — Vă stau la dispoziție, domnule, și nicio grijă, contați pe discreția mea. „Prin urmare, așa vasăzică, domnule,- își spunea Augusto despărțindu-se de portăreasă -, iată ce obligații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
înspăimântat înăuntru. Augusto urcă în imobil, cu canarul agitându-se în colivie și cu inima în dinți. Doamna îl aștepta. Oh, vă mulțumesc, vă mulțumesc, domnule! — N-aveți pentru ce, doamnă. — Pichín, dragule, Pichinito! Hai, liniștește-te! Nu vreți să poftiți înăuntru, domnule? — Cu multă plăcere, doamnă. Și Augusto intră. Doamna îl conduse în salon și, după ce-i spuse: „Așteptați puțin, mă duc să-l pun la loc pe Pichín al meu“, îl lăsă singur. În acel moment intră în salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a fost nimic; mulțumesc, Eugenia, mulțumesc - și se ștergea de apă pe barbă. — Bine, luați loc acum - și, după ce se așezară amândoi, ea continuă -. Vă așteptam de pe-o zi pe alta și i-am dat ordin servitoarei să vă poftească înăuntru și să mă anunțe, chiar dacă n-ar fi fost acasă rudele mele, cum se întâmplă uneori după-amiaza. Oricum voiam să vorbim între patru ochi — Oh, Eugenia, Eugenia! — Bun, să discutăm mai la rece. Nu mi-am putut niciodată închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]