3,116 matches
-
au fost "Constanța" și "Galați" construite în "Japonia" în anul 1964, de atunci flota românească de pescuit oceanic s-a dezvoltat continuu, astfel că până la Revoluția din 1989, existau 32 de nave trauler și 11 nave frigorifice colectoare de tip „Polar” (I-XI). Printre acestea era și primul supertrauler românesc, "Parâng" de 5 200 tdw, construită în anul 1982 la șantierul naval Brăila. Nava "Parâng" are următoarele caracteristici: lungime 102 m, lățime 15 m, viteza 17 Nd. Pe navă sunt instalate
Trauler () [Corola-website/Science/323540_a_324869]
-
Relieful periglaciar reprezintă un relief climatic dezvoltat la contactul dintre regiunile polare și cele temperate (în tundra) și în munții înalți din etajul alpin. Se află dincolo de limita pădurii. Termenul a fost introdus în 1909 de polonezul M. Lozinski. Fiind o zonă de tranziție, între climatul polar și cel temperat, periglaciarul apare
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
dezvoltat la contactul dintre regiunile polare și cele temperate (în tundra) și în munții înalți din etajul alpin. Se află dincolo de limita pădurii. Termenul a fost introdus în 1909 de polonezul M. Lozinski. Fiind o zonă de tranziție, între climatul polar și cel temperat, periglaciarul apare cu o serie de nuanțe (arctic continental, arctic propriu-zis, climatul rece oceanic și cel alpin), care se răsfrâng în ritmul, intensitatea și ponderea proceselor cât și în tipul de forme și structuri rezultate. În aceste
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
ale Globului. Ghețarii situați în zonele marilor latitudini, ajungând până la nivelul bazinelor oceanice și marine, constituie în ansamblul lor ghețarii de calotă sau caontinentali. Masele de gheață cantonate pe vârfurile munților înalți formează ghețarii montani. Cele două calote de gheață polare, ale Groenlandei și Antarticii, însumează 97% din volumul gheții de pe Glob. Rezultă că numai 3% din această masă revine ghețarilor montani. Ghețarii montani apar în general pe suprafețe restrânse, ajungând până în regiunile ecuatoriale, unde stau instalați pe cele mai semețe
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
dacă se consideră că ar fi mai sugestiv se poate face proiectat (pe planul vertical) sau pseudoprofil (proiecție reală pe ordonată, proiecție ”negociată” pe abcisă). Apoi în funcție de acuratețea urmărită pe hîrtie se poate alege desenarea lor în plan prin coordonate polare absolute ori relative, sau coordonate carteziene absolute ori relative. Ghidat de aceste măsurători se desenează planul, profilul și secțiunile. Se folosesc semne, grosimi și tipuri de linii convenționale pentru diferitele caracteristici cum ar fi puțurile, scurgerile parietale, speleoteme, etc. Trebuie
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
geologică propice din viața planetei. La data la care Wells a scris "Războiul lumilor", Marte fusese deja observat prin telescop timp de trei secole. Galileo, în 1610, a observat fazele planetei, iar în 1666 Giovanni Cassini a identificat calotele glaciare polare. În 1878, astronomul italian Giovanni Schiaparelli a observat caracteristicile geologice pe care le-a denumit canali (termenul italian pentru conducte de origine naturală sau artificială). Termenul a fost tradus eronat în engleză și, de acolo, în alte limbi, ca însemnând
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
Percival Lowell. În 1895, Lowell a publicat cartea "Mars" în care specula pe marginea peisajului arid, muribund, care îi forțase pe locuitori să construiască o serie de canale cu lungimi de mii de mile pentru a aduce apă de la calotele polare în vederea irigării pământului arabil rămas. Pe această idee s-au bazat majoritatea ideile științifice legate de condițiile planatei roșii la care a avut acces Wells. Ulterior, observațiile făcute cu instrumente mai performante au demonstrat că ipoteza canalelor pline cu apă
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
Piticii care locuiesc la Cercul Polar, în nordul îndepărtat al Norvegiei, Suediei, Finlandei și Rusiei, se numesc uldra. Ca și barbegazii, vegetează sub pământ în timpul verii. apar în nopțile de iarnă ca să aibă grijă de renii și de elanii care se hrănesc cu licheni și mușchi
Uldra () [Corola-website/Science/323263_a_324592]
-
concedierea vărului lui Conan Doyle, Arthur Vicars. Conan Doyle a combinat evenimente din viața reală într-o nouă versiune. Unul dintre principalii suspecți ai furtului bijuteriilor Coroanei Irlandeze era Frank Shackleton, un individ dubios al cărui frate era cunoscutul explorator polar Sir Ernest Shackleton, care ajunsese în anul precedent la 90 de mile de Polul Sud. S-a remarcat faptul că Frank Shackleton este model pentru colonelul Valentine Walters, omul care i-a ajutat pe spioni să fure planurile în "Planurile
Planurile Bruce-Partington () [Corola-website/Science/324154_a_325483]
-
Bradbury menționează influența literară a seriei Barsoom și a romanului "Winesburg, Ohio" a lui Sherwood Anderson. Cadrul marțian prezent în majoritatea povestirilor - o planetă deșertică străbătută de canale gigantice construite de o civilizație antică pentru a aduce apă din calotele polare - este un scenariu prezent în mai multe opere SF ale începutului de secol XX și își are originea în primele observații prin telescop făcute asupra planetei Marte de astronomii secolului al XIX-lea, cărora li se părea că văd linii
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
Criticul Tudor Caranfil a dat acestui film două stele din patru și a comentat astfel: ""Steno (Stefano Vanzini), cineast prolific, vechi scenarist al lui Monicelli și regizor al unor filme cu Sordi, Totò, De Sica și Bardot deschide, cu acest polar, o lungă serie de succes comercial cu un polițist “de fier” care-și plimbă agil silueta masivă printre primejdii și își învinge adversarii cu cea mai redutabilă și mai puțin sofisticată armă de care dispune în panoplia sa: umorul. Comediograf
Piedone - comisarul fără armă () [Corola-website/Science/326621_a_327950]
-
cu aminoacidul valină (hidrofob). Gena β-globinei se găsește pe cromozomul 11. Asocierea a 2 lanțuri de α-globină cu două lanțuri mutante de β-globină rezultă în formarea hemoglobinei S. În condiții hipoxice (de exemplu, la o altitudine mare), lipsa unui aminoacid polar în poziția a șasea în lanțul β-globinei duce la agregarea moleculelor de hemoglobină, care denaturează structura hematiilor, trecând din forma de disc biconcav în forma de seceră. Astfel, scade elasticitatea hematiilor. Hematiile normale din sânge sunt destul de elastice, proprietate ce
Anemia falciformă () [Corola-website/Science/326845_a_328174]
-
regizat de Robert Zemeckis. Scenariul scris de Neil Gaiman și Roger Avary a fost inspirat de poemul epic omonim în engleza veche. Filmul a fost realizat printr-un proces de captură de imagini similar tehnicii folosite de Zemeckis în "The Polar Express". Rolurile principale sunt interpretate de Ray Winstone, Anthony Hopkins, Robin Wright Penn, Brendan Gleeson, John Malkovich, Crispin Glover, Alison Lohman și Angelina Jolie. El a fost lansat în Marea Britanie și SUA la 16 noiembrie 2007 și a fost disponibil
Beowulf (film din 2007) () [Corola-website/Science/326836_a_328165]
-
cu Uranus, Pluto se rotește cu polii săi aproape în planul orbitei. Axa de rotație a lui Pluto este înclinată cu 122 grade față de planul orbitei. Când a fost descoperit Pluto, imaginea văzută de pe Pământ a fost regiunea sa sudică polară, relativ luminoasă. Pluto apărea din ce în ce mai slab pe măsură ce unghiul nostru de privire trecea de la aproximativ perpendicular pe pol, în 1954, la aproximativ perpendicular pe ecuator, în 1973. În perioada 1985-1990 Pământul a fost aliniat cu orbita lui Charon, astfel încât pe Pluto
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
care a declarat că Poe l-a influențat foarte mult, a lăudat romanul ca fiind „cea mai bună operă a lui Poe”. H. G. Wells considera că „"Pym" ne arată ce își putea imagina cu un secol în urmă despre regiunea polară sudică o minte foarte inteligentă”. Cu toate acestea, majoritatea erudiților nu s-au angajat în discuții sau analize serioase ale romanului până în anii 1950, deși mulți cercetători literari din Franța au recunoscut valoarea operei mai repede. Eșecul financiar și literar
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
Chlidonias niger"), rață de ghețuri ("Clangula hyemalis"), ciocănitoarea de grădină ("Dendrocopos syriacus"), egretă mică ("Egretta garzetta"), egretă albă ("Egretta alba"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), vânturelul roșu ("Falco tinnunculus"), șoim-de-iarnă ("Falco columbarius"), lișiță ("Fulica atra"), cufundar mic ("Gavia stellata"), cufundar polar ("Gavia arctica"), codalb ("Haliaeetus albicilla"), acvilă pitică ("Hieraaetus pennatus"), piciorong ("Himantopus himantopus"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), pescăruș mic ("Larus minutus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), ferestraș mic ("Mergus albellus"), ferestraș mare
Lacul Stânca - Costești (sit SPA) () [Corola-website/Science/325739_a_327068]
-
sau sedentare; dintre care: egretă ("Egretta garzetta"), egretă mare ("Egretta alba"), barză neagră ("Ciconia nigra"), gaia neagră ("Milvus migrans"), exemplare de rațe mici din specia "Mergellus albellus", lebădă cântătoare ("Cygnus cygnus"), eretele vânăt ("Circus cyaneus"), cufundar mic ("Gavia stellata"), cufundar polar ("Gavia arctica") sau șorecarul mare ("Buteo rufinus"), codalb ("Haliaeetus albicilla"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), strigă ("Tyto alba"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), erete de stuf ("Circus aeruginosus") Fauna
Divici - Pojejena () [Corola-website/Science/325759_a_327088]
-
care depășește timpul obiectiv. La noua înțelegere a timpului se adaugă și una a spațiului fabulos: corabia plutește mereu în "negura nopții eterne" și într-un haos de apă fără spumă, până când va fi înghițită în măruntaiele pământului prin golful polar. Cu această povestire, Poe intră în universul cunoașterii romantice, în lumea căutărilor menite să depășească mărunta, nesatisfăcătoarea condiție umană. Pornit de aici, mânat de neistovita sete de cunoaștere, de curiozitatea luciferică a artistului romantic, precum și de o uriașă fantezie, el
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
Louis de Funès interpretează rolul unui industriaș pe nume Hubert Barrère de Tartas. În anul 1970, în nordul Groenlandei, un om congelat în gheață la Polul Nord este în mod miraculos găsit în viață după 65 de ani de către o expediție polară franco-daneză. După investigații, reiese că acesta este un tânăr de 25 de ani de nume Paul Fournier (Bernard Alane), care se afla în anul 1905 pe un vapor care s-a ciocnit de un aisberg. Vasul avea o încărcătură de
Hibernatus () [Corola-website/Science/325826_a_327155]
-
cadou de nuntă. Martin află apoi că Jacqueline l-a mințit că ar fi fiica lui Barnier, ceea ce provoacă o dispută între cei doi și ruperea relației. După plecarea Jacquelinei, Barnier, care a aflat că Oscar plecase într-o expediție polară cu durata de șase ani în urma unei decepții amoroase, îi promite lui Martin că-i va restitui valiza cu bijuterii dacă se va căsători cu fiica lui. Martin ezită, dar, aflând apoi că fiica lui Barnier nu este în realitate
Oscar (film din 1967) () [Corola-website/Science/325830_a_327159]
-
este de 10 , în timp ce abundența hidrocarburilor ușoare, ca etanul sau acetilena raportată tot la hidrogenul molecular este de doar 10. Termosfera lui Jupiter se află la o presiune mai mică de 1 μbar și demonstrează fenomenele ca incandescența aerului, aurorele polare și emisiile de raze X. Înăuntrul acesteia are loc o creștere a densității electronilor și a ionilor, ce formează ionosfera. Cea mai mare temperatură dominantă în termosferă (800-1000 de Kelivn) nu a fost încă explicată de-a binelea , deși există
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
și Nordice (CES și CEN), ce se întind între 18°N și respectiv 18°S. Mai depărtat de Ecuator se găsește Zona Tropicală Sudică (ZTS) și Zona Tropicală Nordică (ZTN). Modelul alternativ al zonelor și al centurilor continuă până la regiunile polare la aproximativ 50 de grade latitudine, unde aspectul lor vizibil devine întunecos și închis. Diferența dintre aspectul zonelor și aspectul centurilor este cauzată de diferența de opacitate și de întuneric dintre norii pe care acestea îi conțin. Concentrația de amoniac
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
Nordică Temperată la 23°N. Cu toate acestea, culoarea și viteza unor benzi se poate schimba regulat. Centurile și zonele ce divid atmosfera lui Jupiter se deosebesc prin caracteristici unice și fiecare au numele său propriu. Acestea încep de sub regiunile polare sudice și nordice, ce se extind de la poli cam 40-48° N/S. Aceste regiuni albastre-gri sunt adesea caracterizate. "Regiunea temperată nord-nordică" (RTNN) prezintă mai multe detalii decât regiunile polare, datorită abundenței de caracteristici generale. Pe de altă parte, "Centura Temperată
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
unice și fiecare au numele său propriu. Acestea încep de sub regiunile polare sudice și nordice, ce se extind de la poli cam 40-48° N/S. Aceste regiuni albastre-gri sunt adesea caracterizate. "Regiunea temperată nord-nordică" (RTNN) prezintă mai multe detalii decât regiunile polare, datorită abundenței de caracteristici generale. Pe de altă parte, "Centura Temperată Nord-Nordică" (CTNN) este cea mai distinctă curea din nord, ce se pare că dispare ocazional. Însă, tulburările par să fie minore și de scurtă durată. "Zona Temperată Nord-Nordică" (ZTNN
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
cardul unui comitet al Societății Regale și al Societății Geografice Regale (RGS), aceasta viza efectuarea unor cercetări științifice și a unei explorări geografice a ceea ce era în mare parte, pe atunci, un continent neatins. Aceasta a lansat carierele multor exploratori polari, care vor deveni figuri cunoscute în Epoca Eroică de explorare a Antarcticii, inclusiv Robert Falcon Scott, care a condus expediția, Ernest Shackleton, Edward Wilson, Frank Wild, Tom Crean și William Lashly. Rezultatele științifice ale acestei expediții au fost unele remarcabile
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]