3,246 matches
-
limbajul” este dezideratul lui Gellu Naum, dar chiar și așa tot limbaj rămâne, oricât de mutilat. Fără a fi o premieră în literatura universală, d. popularizează și instituționalizează în perioada modernă antidotul literar ca metodă a distrugerii programate cu intenții polemice, creatoare de forme inverse, intenționat contrafăcute, care încep să concureze genurile literare tradiționale. Pentru poeții dadaiști antipoemul este un avertisment la adresa suprasaturării literare, convenționale, reconvertită în caricatură insidioasă. D. și avangarda în general refac la scară mică, prin raportare la
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
1885 în oficiosul liberal „Voința națională”. El are la D. ocazia de a-și perfecționa uneltele de analist și pamfletar politic: scrie practic număr de număr cel puțin un articol, începând cu acelea de fond și adăugându-le comentarii, note polemice, reportaje (Întâia aniversare a „Revistei noue”) ș.a., cel mai adesea fără să semneze, dar întrebuințând și pseudonimele Sic, Un cetățean, Viator. Tot Delavrancea pare a fi redactorul rubricilor de cultură, în care apar, nu prea des, alături de cronici literare sau
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
nostalgicele sale versuri din volumele Intermezzo (1939) și Flori de hârtie (1947). Dar reacțiile criticii au fost contradictorii: Pompiliu Constantinescu va aprecia nuvelele, dar va găsi romanele schematice, Perpessicius va metaforiza pe marginea lirismului prozatoarei, iar G. Călinescu, în replică polemică, va ironiza „vaporozitatea” și „lirismul” ca inadecvate analizei psihologice, considerând că aceasta sfârșește uneori în „trivialitate”. În fapt, proza scrisă de D. este mai degrabă una de tip naturalist în sens superior, adică o analiză sufletească a individului, îndeosebi a
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
la mai toate revistele literare din țară și a mai semnat cu un singur pseudonim: Speusip. Cu Aproape sonete, D. încearcă să reimpună forma fixă de poezie într-un moment în care versul liber aproape se clasicizase. Gestul nu este polemic, cum ar putea să pară, ci dovedește o intuire exactă a propriilor disponibilități. Bun meșteșugar al alcătuirii versurilor, el se arată aici preocupat exclusiv de forma lor, universul liric limitându-se la câteva obsesii de tipul: plecarea, întoarcerea, trecerea ireversibilă
DRAGANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286846_a_288175]
-
poezii de V. Alecsandri și M. Eminescu. Schița Din trecut îi aparține Izabelei Andrei (Izabela Sadoveanu). Începând cu numarul 2 din 1888, se publică o traducere fragmentara a românului Crimă și pedeapsă de Dostoievski. În gazeta au apărut și articolele polemice ale lui I. N. Român, îndreptate împotriva orientării literare de la revista „Contemporanul”. R.Z.
DRAPELUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286867_a_288196]
-
de colaboratori ca Gina Gogoiu, Constantin Antonovici, Ion Nicolae, I. Brăileanu, N. Ion, D. Ichim, Marcel Hodărnău, I. Ardeleanu, Honoria Șerban Popescu, Constantin Berbec, Elena Răduță de Ușlar, Elena Grigoraș, Corneliu Coposu (cu traduceri în versuri din Kipling și articole polemice). Pe lângă poemele lui D. Ichim, pot fi semnalate și polemicile contra lui Eugen Ionescu, Mircea Eliade și Paul Goma, precum și pledoaria pentru impunerea Mesei tăcerii de Constantin Brâncuși, sub denumirea ei originară, Masa apostolilor sau Cina cea de taină. Alți
DREPTATEA (THE JUSTICE). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286869_a_288198]
-
Stancu, Nicolae Baciu, Nicolas Nagy-Talavera, Alexandru Micle, Anton Crihan, N. Carandino, Alexandru Ghika, Iustin Ilieșiu, Ion Isaiu. Se republică scrieri semnate de Șt. Pascu, Ana Blandiana, Vasile Netea. O parte dintre colaboratori nu-și dezvăluie numele. Fiind o revistă eminamente polemică, D. a avut un larg ecou în presa exilului, dându-i-se mereu replica sau fiind recenzată partizan. În literatură, ea contează ca promotoare a marilor valori clasice naționale și ca un for de impunere a unor talente. I.O.
DREPTATEA (THE JUSTICE). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286869_a_288198]
-
personalitate formată, fără șovăielile și stridențele începutului de drum, care își descoperise tema principală, ce va rămâne aceeași în toate scrierile ficționale: tema responsabilității morale și a ecourilor afective ale șocului etic. O ingenuitate bine temperată alterna cu un gust polemic și ironic inclus în text și etala o spontaneitate metaforică devenită cu timpul o caracteristică a scriitoarei: „De ce atâta tăcere, surâs vinovat și umil,/ De ce nu mă priviți drept în față? / În sufletul vostru nu-i nici un copil?.../ Cercetați dacă
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
Barzon), fac parte mai mulți scriitori tineri (Dimitrie Nanu, Vasile Pop, Ludovic Dauș), dar și alții cu experiență (C. Dimitrescu-Iași, G. Dem. Teodorescu). Li se vor alătura, atunci când meandrele vieții politice o vor pretinde, colaborând cu articole de atitudine sau polemice, V.A. Urechia, B. Delavrancea, P. Grădișteanu ș.a. O rubrică de pe prima pagină, intitulată „Coloana V-a”, era dedicată actualității culturale. Aici scriu alternativ V.A. Urechia (semnează și U.V., Vau), C. Dimitrescu-Iași (cu pseudonimul Faust), Th. D. Speranția
DRAPELUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
pe cât se pare, lui C. Rădulescu-Motru) ș.a. În D. sunt tipărite și discursurile parlamentare ținute de B. Delavrancea, începând cu cele din toamna și iarna anului 1897 și sfârșind cu acelea din prima parte a anului 1900, precum și articolele lui polemice (Un răspuns „Constituționalului” ș.a.), unele nesemnate, în care respinge acuzații cu caracter personal avansate de ziarul conservator. Un spațiu larg este consacrat, din primele numere, ideilor critice ale lui C. Dobrogeanu-Gherea (modul în care înțelege și comentează literatura română; sursele
DRAPELUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
Horia Stamatu susține ultima serie a publicației cu o suită de eseuri și pamflete pe marginea dezastrului economic, politic și social din România ceaușistă (Scrisoarea unui european, Altă revoluție culturală, Independență, libertate, cultură, Cum se anunță desființarea literaturii). Spiritul incisiv polemic al autorului se convertește deseori într-unul reflexiv, pentru a evalua consecințele și a descoperi soluția salvării: „un lucru este sigur: numai prin ceea ce va supraviețui în spirit de la țăranii români va asigura supraviețuirea poporului român, popor prea puțin numeros
DRUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
n-am ucis, / N-am lăsat repetent nici un râu”, autorul anticipează o temă ce va fi dezvoltată în toate celelalte volume: aceea a degradării cosmosului în lumea modernă, lume de care el ține să se departajeze, nu o dată, în chip polemic. Dimineața cuvântului (1980) privilegiază valorile candorii, ale prospețimii și purității, într-o cromatică mereu maramureșeană, cu trimiteri etnofolclorice, dar și cu metaforizări moderne: „Cerga toamnei” tăinuiește „incendii de rodiri”, „Fata care trece pe drum / E prelungirea razei de soare.” Paralel
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
să semneze pagini de critică în „Ateneu” (1970), colaborează la „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Steaua”, „Tomis”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. Editorial debutează în 1977, cu volumul Poezia lui Vasile Voiculescu. Cartea dedicată lui V. Voiculescu dezvoltă o pledoarie pasională și polemică pentru cunoașterea și mai dreapta prețuire a liricii voiculesciene, „citită” atât în tabloul liricii românești moderne, cât și în interiorul creației scriitorului. Fervoarea justițiară, uneori patetică, a autorului vizează (re)considerarea reliefurilor ocultate de comentatorii anteriori. Demersul critic, îmbinând abordarea cronologică
GRASOIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
la edițiile Poezii (I-II, 1983) și Poezii alese (1996), îndeosebi aceasta din urmă recuperând o parte notabilă din lirica religioasă scrisă de V. Voiculescu după 1944. St. O. Iosif. Doinirea ca vocație și destin (1985) revizuiește, într-o tonalitate polemică proprie criticului, opinii tradiționale și mai ales poncife provenite din definirea poetului „prin ceea ce nu are el și au ceilalți”. Miezul demonstrației stă în interpretarea doinei ca pattern al întregii creații și în decelarea deschiderilor către modernitate induse de reinterpretarea
GRASOIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
o carte, La Littérature sans estomac, În care acuză lipsa de vlagă a minimalismului, exaltă cîțiva scriitori care-i sînt prieteni, rămîne circumspect cu Houellebecq, mătură cu autoficționarele gen Christine Angot. Cartea este continuată de o alta, cu titlu oarecum polemic, dar ai cărei autori nu fac decît să caute literatură franceză “cu sînge” exact acolo unde poți spera să găsești așa ceva după ce te-ai lăsat convins de lipsa de vlagă a minimalismului, constatată de Jourde : Le Cadavre bouge encore. Précis
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din arta avangardistă, Noul roman francez și muzica serială, spectrală, pictura abstractă și arta plastică minimalistă sînt hipermoderne. Nu putem numi, În consecință, prezentul cultural francez postmodern. Corolar: nu putem, În mod pertinent, lucra cu o cronologie dată de succesiunea polemică modernism-postmodernism atîta vreme cît nu ne luăm măsuri metodologice de prevedere prin care să specificăm În ce decupaj operăm cu acest instrument, pentru că nu există o definiție transculturală a vreunui instrument cultural. Nu putem, apoi, opune, atunci cînd vorbim de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Viart, sub semnul minimalismului. S-a vorbit mult despre acest curent, prezent În pictură, de exemplu, ca expresie mai degrabă a unui refuz (Don Judd, de exemplu), trecut apoi În muzică și, În sfîrșit, În literatură cu aceeași intenție polemică, disimulată diferit. Minimalismul În literatură nu reprezintă mai mult decît o dominantă, tehnic vorbind. Dar el naște un ethos, construiește reprezentări, și acestea sînt poate cele mai spectaculoase noutăți ale literaturii franceze contemporane, poate singurele. Din punct de vedre etic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
indignări și avertismente) acesta, deși propus pentru primele două premii literare În ordinea importanței pecuniare și simbolice (Goncourt și Médicis) a dispărut din listele cu nominalizările finale. Procedînd astfel, establishmentul cultural francez n-a făcut altceva decît să justifice derapajele polemice ale incriminatului. Houellebecq a demonstrat astfel că politicul comandă literarul (deși această subordonare se regăsește uneori În propria-i carte) și că obiectul principal al criticii sale acide - homo occidentalus - nu este departe de minabilul portret pe care i-l
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
omului”, The Americam Way, Le Guide du routard, musulmanii, chinezii, islamul și monoteismul În general, sociologia, arta contemporană, Jacques Chirac, Jacques Attali, sado-masochismul. Acuzațiile sînt tranșante, nuanțele nu-și au aici locul. Sentința proferată Împotriva monoteismului rămîne antologică pentru maniera polemică “În bloc” a lui Houellebecq: “Plus une religion s’approche du monothéisme songez-y bien, cher monsieur -, plus elle est inhumaine et cruelle” (p. 261). Aserțiunea citată, gravă, nu suferă de o formulare scandaloasă. Dar Houellebecq știe să treacă fără regrete
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
construcției de dragul polemicilor, a autenticității de dragul tezei (Valérie este puțin credibilă), suspendarea pe termene exagerate a naraținii de dragul prelungirii scenelor “de lucru” din industria turistică (În scopul denunțării capitalismului sălbatic), dozajul uneori greșit dintre ficțiune și realitate (tot În scop polemic). În ciuda tuturor defectelor, cel de-al treilea roman al lui Houellebecq rămîne, probabil, În ciuda radierii de pe listele nominalizărilor la premii, cel mai proeminent măcar din anul apariției sale. Autorul Își confirmă reputația, literatura sa rămîne foarte percutantă. Într-un Occident
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să o exprime corespunde celei În curs. SÎntem În plină “istorie a ființei umane care trebuie și vrea să fie singură”, așa sună diagnosticul unui strălucitor filozof contemporan, Peter Sloterdijk. Autoficțiunea poate fi privită așadar ca o formă de neorealism polemic - una care contestă În primul rînd pretenția realismului holist, fie ea socială, psihologică sau metafizică. Ea Încearcă să reducă obstacolul spațiului mediator dintre viață și reprezentarea ei literară În exercițiul conversiunii acestuia În timp printr-o sintaxă incantatorie și hipnotizantă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate de umanistă În fond, a unui individ care se definește În primul rînd sexual. Reprezentantele sexului mult-rîvnit au ajuns acum la conștiința unei autonomii sociale, la o emancipare identitară care le permite să nu mai scrie pornind de la masculin, polemic (cum făcea bunăoară o Simone de Beauvoir) ci, dimpotrivă chiar, să definească masculinul prin raportare la feminin. Cu alte cuvinte, Altul poate fi Bărbatul, pentru că nimic nu mai Îndrituiește eticheta de minoritate aplicată femeilor, măcar din rațiuni demografice Înainte de toate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1974-1978), culegeri pentru liceu și bacalaureat, pe care le-a coordonat. O notă aparte în contextul creației sale aduce eseul Eminescu versus Dumnezeu, apărut postum, în 1999. Subintitulat Blestemul în genunchi, el se constituie ca o patetică (și nu rareori polemică) discuție privind „religiozitatea lui Eminescu, a geniului răzvrătit nu numai la nivelul umanului, al socialului, ci în absolut” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). SCRIERI: Literatura română în lume (în colaborare cu Victor Crăciun), pref. Pierre de Boisdeffre, București, 1969; Ieșirea din metaforă, București
CRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286497_a_287826]
-
sau, mai probabil, de a-și comanda „extrasul”). Altfel, retușurile ce survin sub pana (încă) anonimului traducător („rescrierea”, în cazul unor contexte favorabile, ori ocultarea altora, ce stânjenesc) sunt, previzibil, în profitul conaționalilor poloni; de-aici și câteva izbucniri ironice, polemice ce contrastează cu stereotipia cronicii. Ediții: Descrierea cronicii despre Țara Moldovei și despre domnii ei, cum au venit mai întâi românii în Țara Moldovei și cine a fost primul lor domn sau voievod, de la anul întâi de la facerea lumii 6860
CRONICA MOLDO-POLONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286526_a_287855]
-
clasificate drept literatură satirică și implicit eliminate din discuțiile serioase despre raportul dintre autor și textul produs de el. Lumea văzută de un român rupt în fund (1996) aplică tehnica eliberării de complexe la relatările de călătorie, care devin astfel polemice față de „complexul Dinicu Golescu” (mirare, admirare și comparare în raport cu ce ai lăsat acasă). Expresia căutat vulgară e consonantă cu „românul rupt în fund”, care nu se mai miră de nimic și nu dă doi bani, la propriu, pe rafinamentele civilizației
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]