3,461 matches
-
(cunoscut anterior și sub alte nume, printre care "FC Politehnica AEK Timișoara", "FCU Politehnica Timișoara", "Poli Timișoara" și "FC Politehnica 1921 Știința Timișoara") a fost un club de fotbal din România, fondat în 1921, care s-a desființat în 2012. Acest club a folosit între 2007 și 2010, pe durata litigiului cu Claudio Zambon
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
(cunoscut anterior și sub alte nume, printre care "FC Politehnica AEK Timișoara", "FCU Politehnica Timișoara", "Poli Timișoara" și "FC Politehnica 1921 Știința Timișoara") a fost un club de fotbal din România, fondat în 1921, care s-a desființat în 2012. Acest club a folosit între 2007 și 2010, pe durata litigiului cu Claudio Zambon, numele de FC Timișoara. În februarie
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
fondat în 1921, care s-a desființat în 2012. Acest club a folosit între 2007 și 2010, pe durata litigiului cu Claudio Zambon, numele de FC Timișoara. În februarie 2011, Curtea de Apel București a decis că "SC Fotbal Club Politehnica Timișoara SA", societatea la care Zambon era acționar, nu a intrat la data înființării sale în posesia mărcii, culorilor și a palmaresului clubului, acestea rămânând în proprietatea "Asociației Fotbal Club Politehnica Timișoara". Culorile si palmaresul au fost preluate de ACS
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
de Apel București a decis că "SC Fotbal Club Politehnica Timișoara SA", societatea la care Zambon era acționar, nu a intrat la data înființării sale în posesia mărcii, culorilor și a palmaresului clubului, acestea rămânând în proprietatea "Asociației Fotbal Club Politehnica Timișoara". Culorile si palmaresul au fost preluate de ACS Poli Timisoara. Echipa studențească, fondată odată cu crearea [[Universitatea „Politehnica” din Timișoara|universității politehnice]] de către [[Traian Lalescu]] în [[1921]], a stat în conul de umbră al marilor echipe ale orașului din perioada
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
a decis mutarea echipei la [[București]]. Clubul proaspăt promovat în prima ligă, AEK București, s-a mutat, în urma deciziei managerului [[Anton Doboș]], la [[Timișoara]]. Acest club, prin asociere cu membrii fondatori ai , a preluat numele și culorile vechiului club, redenumindu-se Politehnica AEK Timișoara. Revenirea în [[Divizia A]] a fost urmată la scurt timp de venirea unui sponsor puternic, în persoana fostului președinte al clubului, [[Marian Iancu]], și a firmei cu sediul la [[Londra]], [[Balkan Petroleum]]. Sponsorii respectivi au început să investească
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
serie de controverse între Claudio Zambon, patronul clubului de [[liga a IV-a]] și conducerea clubului mutat la Timișoara. Claudio Zambon a susținut că palmaresul și culorile clubului îi aparțin și că AEK nu avea dreptul să preia numele de "Politehnica" și să folosească culorile alb-violet. Clubul "Politehnica AEK" a susținut că a primit dreptul de utilizare a culorilor prin contractul de asociere semnat cu membrii fondatori. Litigiul a ajuns până la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la [[Lausanne]], care a dat dreptate
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
clubului de [[liga a IV-a]] și conducerea clubului mutat la Timișoara. Claudio Zambon a susținut că palmaresul și culorile clubului îi aparțin și că AEK nu avea dreptul să preia numele de "Politehnica" și să folosească culorile alb-violet. Clubul "Politehnica AEK" a susținut că a primit dreptul de utilizare a culorilor prin contractul de asociere semnat cu membrii fondatori. Litigiul a ajuns până la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la [[Lausanne]], care a dat dreptate lui Zambon, obligând gruparea lui [[Marian Iancu
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
până la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la [[Lausanne]], care a dat dreptate lui Zambon, obligând gruparea lui [[Marian Iancu]] să-și schimbe numele și să folosească alte culori. Astfel, în [[2007]], echipa lui Marian Iancu și-a schimbat numele în "FC Politehnica Știința 1921 Timișoara", dar Tribunalul de Arbitraj Sportiv a considerat că noua denumire este în continuare ușor de confundat cu cea a clubului din liga a IV-a, dând ca termen limită pentru schimbarea numelui data de [[30 iunie]] [[2008
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
a fost redenumit "Fotbal Club Timișoara", iar culorile clubului au devenit mov-alb-negru. Curtea Constituțională a respins apelul făcut de Claudio Zambon în instanță pentru recunoașterea palmaresului despre care afaceristul italian susținea că ar fi de drept în posesia lui. Universitatea Politehnica a câștigat astfel în instanță recunoașterea faptului că numele și culorile înregistrate la OSIM sunt „marcă înregistrată” și aparțin de drept acesteia. La începutul lunii septembrie, www.banateanul.ro dezvăluia în exclusivitate faptul că Oficiul de Stat pentru Invenții și
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
OSIM sunt „marcă înregistrată” și aparțin de drept acesteia. La începutul lunii septembrie, www.banateanul.ro dezvăluia în exclusivitate faptul că Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a trimis o adresă clubului FC Timișoara, prin care certifica faptul că „Politehnica 1921 Știința Timișoara” este marcă înregistrată, iar culorile, stema și toate celelalte însemne aparțin de drept clubului. La [[28 iunie]] [[2008]], în urma modificării înregistrate la Registrul Comerțului, FC Timișoara a redevenit Politehnica Timișoara, iar începând cu sezonul 2010-2011 va avea
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
clubului FC Timișoara, prin care certifica faptul că „Politehnica 1921 Știința Timișoara” este marcă înregistrată, iar culorile, stema și toate celelalte însemne aparțin de drept clubului. La [[28 iunie]] [[2008]], în urma modificării înregistrate la Registrul Comerțului, FC Timișoara a redevenit Politehnica Timișoara, iar începând cu sezonul 2010-2011 va avea dreptul să folosească din nou denumirea de la data înființării clubului. În februarie [[2011]], Curtea de Apel București a decis că "SC Fotbal Club Politehnica Timișoara SA", societatea la care Zambon era acționar
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
înregistrate la Registrul Comerțului, FC Timișoara a redevenit Politehnica Timișoara, iar începând cu sezonul 2010-2011 va avea dreptul să folosească din nou denumirea de la data înființării clubului. În februarie [[2011]], Curtea de Apel București a decis că "SC Fotbal Club Politehnica Timișoara SA", societatea la care Zambon era acționar, nu a intrat la data înființării sale în posesia mărcii, culorilor și a palmaresului clubului, acestea rămânând în proprietatea "Asociației Fotbal Club Politehnica Timișoara", condusă de [[Marian Iancu]]. În motivarea deciziei se
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
de Apel București a decis că "SC Fotbal Club Politehnica Timișoara SA", societatea la care Zambon era acționar, nu a intrat la data înființării sale în posesia mărcii, culorilor și a palmaresului clubului, acestea rămânând în proprietatea "Asociației Fotbal Club Politehnica Timișoara", condusă de [[Marian Iancu]]. În motivarea deciziei se precizează că "Asociația Fotbal Club Politehnica Timișoara" nu a operat nicio transmitere a patrimoniului către societatea pe acțiuni deținută de [[Claudio Zambon]] și că a continuat să existe și să funcționeze
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
suferit numeroase lucrări de modernizare. În prezent, are capacitatea de 32 019 de locuri (pe scaune) și instalație de nocturnă de 1 456 de lucși. Stadionul poartă numele fotbalistului timișorean [[Dan Păltinișanu]] (1951-1995) care a jucat 10 sezoane la FC Politehnica Timișoara. Fotbal Club Politehnica Timișoara II a fost echipa a doua a Politehnicii Timișoara. Înainte de desființare, clubul evolua în [[Liga a III-a]] Seria 5. [[Fișier:Poli Timisoara 0 - 0 Steaua Bucuresti (meciul vazut din tribuna) - 2 aprilie 2011 30
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
modernizare. În prezent, are capacitatea de 32 019 de locuri (pe scaune) și instalație de nocturnă de 1 456 de lucși. Stadionul poartă numele fotbalistului timișorean [[Dan Păltinișanu]] (1951-1995) care a jucat 10 sezoane la FC Politehnica Timișoara. Fotbal Club Politehnica Timișoara II a fost echipa a doua a Politehnicii Timișoara. Înainte de desființare, clubul evolua în [[Liga a III-a]] Seria 5. [[Fișier:Poli Timisoara 0 - 0 Steaua Bucuresti (meciul vazut din tribuna) - 2 aprilie 2011 30.jpg|thumb|300px|Suporterii
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
locuri (pe scaune) și instalație de nocturnă de 1 456 de lucși. Stadionul poartă numele fotbalistului timișorean [[Dan Păltinișanu]] (1951-1995) care a jucat 10 sezoane la FC Politehnica Timișoara. Fotbal Club Politehnica Timișoara II a fost echipa a doua a Politehnicii Timișoara. Înainte de desființare, clubul evolua în [[Liga a III-a]] Seria 5. [[Fișier:Poli Timisoara 0 - 0 Steaua Bucuresti (meciul vazut din tribuna) - 2 aprilie 2011 30.jpg|thumb|300px|Suporterii echipei la meciul cu Steaua București (0-0)]] Commando Viola
FC Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298929_a_300258]
-
Perieni (Tutova), unde părinții săi aveau o moșie, cât și la Iași. A urmat liceul ,Sf. Gheorghe“ din București și, la dorința părinților, s-a înscris la Școala de Poduri și Șosele, pe care a părăsit-o, mutându-se la Politehnica din Dresda. Theodor Pallady a studiat mai întâi ingineria la Politehnica din Dresda (1887-1889), luând în același timp lecții de desen și pictură cu Erwin Oehme, care, recunoscându-i înzestrarea artistică, îl sfătuiește să plece la Paris. În capitala Franței
Theodor Pallady () [Corola-website/Science/297777_a_299106]
-
Iași. A urmat liceul ,Sf. Gheorghe“ din București și, la dorința părinților, s-a înscris la Școala de Poduri și Șosele, pe care a părăsit-o, mutându-se la Politehnica din Dresda. Theodor Pallady a studiat mai întâi ingineria la Politehnica din Dresda (1887-1889), luând în același timp lecții de desen și pictură cu Erwin Oehme, care, recunoscându-i înzestrarea artistică, îl sfătuiește să plece la Paris. În capitala Franței lucrează în atelierul lui Jean Arman și se înscrie la Académie
Theodor Pallady () [Corola-website/Science/297777_a_299106]
-
de trecere și modernitatea. În al doilea rând, toate trenurile au fost fabricate în România, nefiind făcute după modelul sovietic, folosit în celelalte state ale blocului estic. Fiecare stație avea o culoare predominantă (multe erau alb-gri - Piața Unirii 2, Universitate, Politehnica, Armata Poporului, dar și albastru deschis - Obor și Gara de Nord, portocaliu - Tineretului și altele), un design diferit și volum mare. Cu toate acestea, multe stații sunt întunecate, datorită politicii de economisire a energiei de la sfârșitul anilor 80. Modernizările succesive nu au
Metroul din București () [Corola-website/Science/298423_a_299752]
-
(n. 19 august 1941, Hunedoara - d. 29 aprilie 2005, București) a fost inginer chimist, profesor la Catedra de Chimie Organică din Institutul Politehnic București (Universitatea POLITEHNICA din București), membru titular al Academiei Române (2000) și președintele Secției de Științe Chimice a Academiei Române (2002-2005). Este descendent pe linie paternă dintr-o veche familie de transilvăneni din Săliște, comună emblematică din Mărginimea Sibiului, din care s-au ridicat un
Mircea Desideriu Banciu () [Corola-website/Science/307086_a_308415]
-
efectuat un stagiu post-doctoral la Universitatea Köln din Gemania cu profesorul Emanuel Vogel. În Catedra de Chimie Organică a Facultății de Chimie Industrială ( în prezent Facultatea de Chimie Aplicată și Stiinta Materialelor) din cadrul Institutului Politehnic din București ( în prezent Universitatea POLITEHNICA din București) a parcurs toate treptele ierarhiei universitare: asistent titular (1962-1972), șef de lucrări (1972-1980), conferențiar (1980-1990) și profesor (1990- 2005) la Catedra de Chimie Organică. A avut colaborări științifice internaționale în Franța (Centre de Catalyse, Lyon, prof. M. Besson
Mircea Desideriu Banciu () [Corola-website/Science/307086_a_308415]
-
(n. 27 martie 1905, Porumbacu de Sus, Sibiu, d. 17 octombrie 1960, Timișoara) a fost un inginer român, profesor universitar la Universitatea Politehnica Timișoara, membru corespondent al Academiei Române. Este considerat întemeietorul școlii românești de mașini hidraulice. S-a născut în Porumbacu de Sus, lângă Sibiu, ca fiu al lui Nicolae Bărglăzan, preot, și al Martei, născută Frîncu. Între anii 1910-1914 a urmat, împreună cu
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
a devenit student al Școalei Politehnice din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1928. Tot aici își susține în anul 1940 doctoratul, cu teza „Transformatorul hidraulic. Studiu teoretic și experimental”, fiind a doua persoană (după acad. Ștefan Nădășan) căreia Politehnica din Timișoara i-a decernat titlul de doctor inginer, iar subiectul tratat a făcut obiectul unui brevet de invenție. După obținerea diplomei este reținut în corpul profesoral al Școlii ca asistent la Catedra de Electrotehnică (1928-1930) și Catedra de Mașini
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
au fost încercate diverse rotoare pentru mașini hidraulice, care formau temele de diplomă ale studenților, rotoare executate la Atelierele CFR din Timișoara, fiind sprijiniți de cei ce conduceau aceste Ateliere: Ioan Zăgănescu, Marin Bănărescu și Ștefan Nădășan, viitori profesori ai politehnicii timișorene. Rezultatele obținute în acest laborator au permis proiectarea unor pompe și turbine hidraulice realizate la Uzinele și Domeniile Reșița, acestea acumulând astfel experiența necesară producerii după cel de al Doilea Război Mondial a echipamentelor pentru hidrocentralele din România. În
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
în timpul vieții sale sunt "Turații maxime și minime posibile în cazul unei stațiuni de pompare date" (1943), "Beitrag zur Berechnung von Axialpumpen mit positiver Sanghöhe" (1947) și "Fenomenul de cavitație la mașinile hidraulice" (1954), toate publicate în „Buletinul Științific” al politehnicii. Ca urmare a activității sale științifice, începând cu data de 22 iulie 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Cursuri și tratate publicate: Pentru activitatea sa a fost recompensat cu:
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]