4,496 matches
-
și l-a strigat Tovarășe tehnician Vlăsie, aveți o vizită, e cineva afară care dorește să vă vorbească. Tata s-a sculat, și-a tras pantalonii peste pijama, și-a pus haina și un fular și l-a urmat pe portar. În holul de la intrare, se profila o siluetă feminină, dar becul lipsea și nu a reușit să-și dea seama cine este; oricum, tatei i-a fulgerat prin minte că ar putea fi o anumită persoană și inima i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
precum spunea și poetul - să-și apere sărăcia, și nevoile, și neamul? Testul IQ Anunțul din geam era cât se poate de clar: „Angajăm fete cu picioare lungi, salarii occidentale“. Totuși, Vasle B. a intrat și l-a întrebat pe portar unde se dădea testul de inteligență pentru firma străină. Logic, portarul ar fi trebuit să-l trimită să mai citească o dată anunțul. Dar nu l-a trimis. S-a uitat cu o căutătură plictisită, de expert care știa că perfecțiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
neamul? Testul IQ Anunțul din geam era cât se poate de clar: „Angajăm fete cu picioare lungi, salarii occidentale“. Totuși, Vasle B. a intrat și l-a întrebat pe portar unde se dădea testul de inteligență pentru firma străină. Logic, portarul ar fi trebuit să-l trimită să mai citească o dată anunțul. Dar nu l-a trimis. S-a uitat cu o căutătură plictisită, de expert care știa că perfecțiunea nu există, la tenișii lui Vasile B., a clătinat sceptic din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din clădirea Vieții Satului, ca să se sărute fără întrerupere până la ceas, la Universitate. „Facem ședință - a decis Limbășanu -și punem problema.“ Probabil că nu s-ar fi ajuns până la o ședință pe linie de morală socialistă și etică profesională, dacă portarul care turna totul la Limbășanu n-ar fi raportat că Mirela și Marcel nu veneau la serviciu ca toată lumea, la ora nouă, ci la șapte. Făceau un ceas cu troleul de la gazdele lor, din Dămăroaia și din Drumul Taberei, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Făceau un ceas cu troleul de la gazdele lor, din Dămăroaia și din Drumul Taberei, pentru ca la șapte fix să urce în birou și, până la nouă, să se sature de pupat. „Poate și de alte alea“, cum foarte partinic a zis portarul nea Marin. „Măi, flăcăule - l-a luat la sentiment redactorul-șef pe Marcel -, mai țineți-vă și voi, ca să nu ajungem dracului la excluderi. Asta ne-ar mai trebui.“ Dar Marcel, fără să lase capul în jos, cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dezacorduri ale adjunctului, de suspinele mici ale Mirelei și de mângâierile discrete, consolatoare ale lui Marcel. La discuții au fost înscriși din oficiu toți redactorii, care au fost scurți, zicând, ca și cum s-ar fi vorbit, că problema era gravă. Singur portarul nea Marin, chemat ca martor, a zis că problema era groasă. Celor doi li s-a fixat un termen de dezmeticire care, în procesul-verbal, s-a numit „termen de grație“, iar după ședință redactorul-șef s-a închis în birou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe care am luat-o a fost să mergem direct la atelierul lui Austin. Aveam la noi o scrisoare de recomandare către proprietar, dar am fost neplăcut surprinși să descoperim că era Închis. L-am convins, pînă la urmă, pe portar să ne țină motocicleta, apoi ne-am dus să ne plătim prețul călătoriei cu sudoarea frunții. Munca noastră de cîrcași a avut mai multe etape: prima, deosebit de interesantă, a constat În consumarea a două kilograme de struguri fiecare, Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
acolo În anul următor. „Poate că nu voi mai ocupa acest birou atunci, dar voi fi Încă președintele societății Prietenii Insulei Paștelui“, ne-a spus, ca o mărturie indirectă a Înfrîngerii iminente În alegeri a lui González Videla. La plecare, portarul ne-a spus să ne luăm și cîinele cu noi și, spre mirarea noastră, ne-a arătat un cățel care Își făcuse nevoile pe covorul din hol și acum rodea piciorul scaunului. CÎinele probabil că ne urmărise, atras de aspectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ne luăm și cîinele cu noi și, spre mirarea noastră, ne-a arătat un cățel care Își făcuse nevoile pe covorul din hol și acum rodea piciorul scaunului. CÎinele probabil că ne urmărise, atras de aspectul nostru de vagabonzi, iar portarul și-a Închipuit că e un accesoriu al ținutei noastre excentrice. Oricum, sărmanul animal, privat de legătura cu noi, a primit un mare șut În fund și a fost aruncat afară chelălăind. Era, totuși, Încurajator să știm că binele unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
regăsi în curând la tine, cu o carte bună în mână, mă liniștea... Am ajuns pe strada ta. În colț cu bulevardul stătea un militar. Nu i-am dat atenție și am trecut prin spatele său. La intrarea în imobil, portarul prezida un cenaclu. Cu toate acestea am intrat și începusem să-mi pregătesc cheile, cugetând că pentru nimic în lume n-aș vrea ca vecinii tăi să bage de seamă fie ce-o fi. Soarta a vrut însă să mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nam plecarea, nu atât din spirit de bravură, cât din cauza unei anumite plăceri de a mă constrânge, de a nu face ceea ce aș fi vrut să fac... Am ieșit până la intrarea principală, dar, în loc să plec, am stat de vorbă cu portarul, iar apoi m-am întors. Nu voiam să plec înainte de a fi pus la punct anumite lucruri. Aveam im presia că, dacă n-aș fi făcut-o, lucrul acesta m-ar fi apăsat, mai cu seamă dacă pericolul de care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
recidivez. Nu m-ar mira deloc dacă într-o bună zi, dând colțul scării rulante, aș descoperi că manechinele ronțăie semințe de bostan ori de floarea-soarelui pe care le scot din buzunarul hainelor de sezon, așa cum făceau altădată funcționarii, milițienii, portarii, paznicii de noapte ori paznicii de câmp și de la oi. Decupând cuvinte din ziare, am cercetat cuvântul „Ladendiebin“ șhoață de magazinț și am descoperit că ascunde în el cuvintele „die bin“1, așa încât tot ce aveam de făcut era să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
borcan. „Eu sunt mulțumită“, o auzea pe Tanța. „Timpul trece, leafa merge. Și mai și pică ceva, de-oi putea să fac și parastasul ăla de Sfânta Maria, vreo douăj’ de bucăți cred că îmi ajung. Îi dau trei și portarului, închide ochii nea Petrică, băiat de comitet“. Oare de aceea se îngrămădeau toate la schimbul trei, lăsându-și copiii să doarmă singuri și uitând de bărbații lor? „Ce credeți, tovărășica ingineră, că sunteți ca și fata mea, acum trebuie să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
urma ca un cățel credincios, fetele au tras o cântare pe cinste: „Trenule, mașină mică, unde-l duci pe Ionică“, „Cine-a pus cârciuma-n drum, ăla n-a fost om nebun“, „Trandafir de la Moldova“, iar țuiculița lui nea Petrică portarul le-a încins pe muncitoare într-o horă strașnică. Nea Ilie a dansat-o pe Tanța și le-a zis bancuri, iar Rodicuța a închis ochii îngăduitoare, căci muncitoarele ei cântaseră bine în șosetele lor tricolore, iar în timpul ăsta băieții
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
spunea involuntar și numele, de groază. Am stat cu Feli în cameră de la bun început. Apoi, prin anul doi, pentru o vreme, s-a adăugat și Mirela. Căminele erau de două feluri: de fete și de băieți. Fiecare avea un portar. Singurul rol al portarului era să nu lase vreun băiat să pătrundă în căminul fetelor sau vreo fată să intre în căminul băieților. Uneori, cuplurile de îndrăgostiți stăteau în hol, în picioare, pe caloriferele întotdeauna reci sau, dacă nu era
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de groază. Am stat cu Feli în cameră de la bun început. Apoi, prin anul doi, pentru o vreme, s-a adăugat și Mirela. Căminele erau de două feluri: de fete și de băieți. Fiecare avea un portar. Singurul rol al portarului era să nu lase vreun băiat să pătrundă în căminul fetelor sau vreo fată să intre în căminul băieților. Uneori, cuplurile de îndrăgostiți stăteau în hol, în picioare, pe caloriferele întotdeauna reci sau, dacă nu era frig, afară, pe barele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
inconștienței unor preoți, chiar l-a încurajat. În mai multe rânduri am lăsat materiale și la Radio Trinitas, și am stat de vorbă cu oameni dispuși la dialog din cadrul redacției, pe tema rolului Bisericii în societate. La un moment dat portarul nu mi-a mai permis să urc în turn la redacție; primise ordin expres de la Ciprian Apetrei, șeful postului respectiv, nici să nu mă mai lase să intru, nici să nu mai primească vreun material de la mine. Pur și simplu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mai găseau pe nimeni pe-afară. La fotbal, de exemplu, cînd se întîmpla să fie băgat în vreo echipă, era pus inevitabil în poartă - normal că nimeni nu-și dorea locul acela, toți voiau să dea goluri ! însă nici ca portar nu făcea mare scofală. Dănuț își dădea tot interesul, uneori chiar se julea la genunchi (și atunci era mîndru că făcuse ceva pentru echipa lui, că se sacrificase pentru ea, și numea meciul respectiv „dramatic“, așa cum auzise pe la televizor), dar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
că această dregătorie școlară aduce, celui ce o deține, mai multe ponoase decât foloase. În capul directorului se sparg toate oalele. El este ținta învinuirilor și reproșurilor pentru tot ceea ce fac (rău) sau nu fac (ce trebuie) salariații, începând de la portar și până la prima doamnă a școlii (soția sau amanta directorului). A trebuit să treacă multă vreme până să-mi dau seama că acesta este un mod cel puțin naiv de a privi lucrurile, că de fapt fiecare școală, fie ea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
meci de fotbal sus pe platoul Sommerfrische, pe terenul de volei care era folosit și pentru fotbal. Terenul era foarte bun, acoperit cu pietriș mărunt și pe care puteai alerga excelent. Eu de obicei jucam pe postul de atacant sau portar. Atunci am jucat ca portar și încercând să apăr o minge ce venea pe jos, am dat cu piciorul în bolovanul ce juca rolul de bară laterală. Vă puteți imagina, jucam desculț. Degetul mare s-a spart, unghia abia se
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
platoul Sommerfrische, pe terenul de volei care era folosit și pentru fotbal. Terenul era foarte bun, acoperit cu pietriș mărunt și pe care puteai alerga excelent. Eu de obicei jucam pe postul de atacant sau portar. Atunci am jucat ca portar și încercând să apăr o minge ce venea pe jos, am dat cu piciorul în bolovanul ce juca rolul de bară laterală. Vă puteți imagina, jucam desculț. Degetul mare s-a spart, unghia abia se ținea în piele. L-am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și 1975 a fost dirijor al orchestrei de estradă a Casei de Cultură a Tineretului și Studenților din Iași. Chiar dacă a jucat fotbal de performanță (a făcut parte din reprezentativa de juniori a României la turneul FIFA, pe postul de portar), muzica a trecut totuși mereu pe primul plan. A constituit primul Big-Band de jazz din Iași, alături de frații săi Virgil Popovici - saxofon și Mihai Popovicibaterie-percuție. Turneele și premiile obținute i-au adus recunoașterea. Sile Dinicu, distinsul dirijor al Orchestrei de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
ușa apartamentului cu emoții apoi zise bucuros: - Bine ai venit acasă, doamna mea! După cum vezi, aici locuiesc. În momentul asta nu pot să îți ofer altceva. Te rog să te simți ca la tine acasă. Sună cineva la ușă, era portarul care îi aduse un buchet de flori comandat de Nicky, în secret. Întinse buchetul spre Julia oferindu-i-l împreună cu un sărut. Ea prinse o floricică din buchet, o desfoi agale jucânduse copilărește „mă iubește, nu mă iubește”, iar răspunsul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
luptat s-o păstreze?!... Directorii, coborîți din mașini, o salută pe Brîndușa. Ea le răspunde, apoi intră în clădire. "Păcat, Vlade!", zic eu în timp ce-mi trag mănușa stîngă și scot din buzunar legitimația de serviciu, să o arăt portarului. La poartă, în mijlocul culoarelor de trecere, stă cîte un portar cu mîinile la spate, bine înfipt pe picioare. A avut cursa pană, încearcă cineva să explice. Portarii strîng din umeri, semn că ei nu au ce face, asta le este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe Brîndușa. Ea le răspunde, apoi intră în clădire. "Păcat, Vlade!", zic eu în timp ce-mi trag mănușa stîngă și scot din buzunar legitimația de serviciu, să o arăt portarului. La poartă, în mijlocul culoarelor de trecere, stă cîte un portar cu mîinile la spate, bine înfipt pe picioare. A avut cursa pană, încearcă cineva să explice. Portarii strîng din umeri, semn că ei nu au ce face, asta le este datoria. În jurul meu încep vociferările, capitol la care, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]