3,510 matches
-
atenția asupra unui aspect important. Legal aceștia nu ar fi avut dreptul de a-și extinde domeniul dacă nu ar fi fost considerați împământeniți, deci nobili ai regatului cu toate drepturile și obligațiile acestui statut. Un alt detaliu important în legătură cu posesiunile transilvănene este transmiterea acestora. În mod normal numai achizițiile urmau calea moștenirii nu și donațiile care aveau caracter viager. După A. Rusu trebuie deci luată în calcul posibilitatea dobândirii în timp de către moldoveni a unor privilegii suplimentare. Cert este ca
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
Gheorghe Martinuzzi în 1544. Petru Rareș reușește ulterior să reintre în stăpânirea domeniului, iar unii dintre succesori săi la tron îl revendică fără succes. Alexandru Lăpușneanu este ultimul domn moldovean care mai reușește să stăpânească, în parte prin forța armelor, posesiunile ardelene.
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
un rol important în viața din regiune au început sa-l joace triburile iraniene venite din stepele sudice rusești, care au năvălit aici, probabil, la granița dintre mileniile II și I î.e.n. Manna și-a extins într-o măsură însemnată posesiunile în perioada împăratului Ahșeri (care a condus țara până în anii 50 sec. VII î.e.n.). Ultima mărturie despre Manna din cunoscuta „"Cronică Ghedda"” se referă la anul 616 î.e..n. La jumătatea sec. al VI-lea î.e.n. imperiul Midia a
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
numai nouăsprezece ani. În perioada în care el a urcat pe tron, Imperiul Portughez se afla la culmea puterii sale mercantile și coloniale, iar capitala lui, Lisabona, ocupa o poziție de importanță globală din punct de vedere comercial. În timpul domniei sale, posesiunile portugheze din Asia și Lumea Nouă au fost extinse, în special prin colonizarea portugheză a Braziliei. Politica lui Ioan al III-lea de întărire a bazelor portugheze din India (precum Goa) a asigurat monopolul portughez asupra comerțului cu mirodenii, și
Ioan al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310534_a_311863]
-
de localități din Transilvania atestate documentar. Cea de-a doua localitate menționată în documentele scrise ale vremii este satul Fărcașa și apare sub denumirea “La lupi”, în anul 1424. Localitatea Sîrbi este atestată documentar în anul 1424, cu numele tradus “posesiunea românească a lui Toth”. Denumirile maghiarizate sau germanizate pe care le-a avut de-a lungul timpului se leagă de dominația străină asupra Transilvaniei. Cea de-a patra localitate componentă a comunei Fărcașa, Buzești, este cea mai recentă, primele mențiuni
Comuna Fărcașa, Maramureș () [Corola-website/Science/310638_a_311967]
-
stăpâniri a lui Mihai Viteazul (1599 - 1601), când Țara Oltului revine la Mitropolia de Alba Iulia care, împreună cu întreaga biserică românească din Ardeal, este pusă sub ascultarea Mitropoliei din Târgoviște. Câteva decenii mai târziu, principii calvini, Gabriel Bethlen, care aveau posesiuni în Racovița, precum și cei doi Rakoczi: Gheorghe I și Gheorghe al II-lea, trec din nou biserica din aceste ținuturi românești sub jurisdicția superintendentului calvin, scutind preoții români care dădeau ascultare acestuia, de dijme și robotă. Primul document cunoscut privind
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
dureroasă, lăsând imperiul în mâinile fiului său, regele Filip al III-lea. Filip a moștenit un imperiu considerabil extins de către tatăl său. Filip al II-lea a cucerit Portugalia în 1580; în Europa, în ciuda revoltei olandeze în curs de desfășurare, posesiunile spaniole din Italia și de-a lungul "Drumului Spaniol" au fost securizate; la nivel global, combinația de castiliană și teritoriile portugheze coloniale au acordat conducătorului spaniol posibilitatea de a ajunge de la America la Filipine și dincolo prin India. Chiar și
Filip al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310722_a_312051]
-
a rămas sub controlul "Confederației Pârâului Indien", conform originalului Creek Indian Confederation, până la Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii 1775 - 1783). Colonia a pornit extrem de lent la început, mai ales datorită stricteții regulilor impuse de primul guvernator, James Oglethorpe. Acesta limitase posesiunile la maximum 200 de acri de pământ și interzise total orice formă de alcool tare. După sondarea pulsului coloniștilor, care începuseră să devină din ce în ce mai nemulțumiți, Oglethorpe a realizat că trebuie să devină mai flexibil. Când el însuși și limitările impuse
Provincia Georgia () [Corola-website/Science/310844_a_312173]
-
ansamble reprezentative separate care urmau să se întrunească separat. Reprezentativi coloniei Delaware urmau să aibe sediul ansamblului la New Castle, iar cei ai provinciei Pennsylvania urmau să se întrunească în Philadelphia. Zona care care reprezintă actualmente statul Delaware a fost posesiunea lui William Penn, Quaker-ul care a fost și posesorul "Provinciei Pennsylvania". În final, Penn a donat partea inferioară a coloniilor reunite, care era aproximativ de suprafața statului Delaware de azi, fratelui Regelui Iacob al II-lea (în engleză, ). În
Colonia Delaware () [Corola-website/Science/310843_a_312172]
-
sistematizează în modul următor: Prima măsură a sărăciei perfecte a lui Christos... a fost că a dorit să trăiască fiind lipsit de lucrurile materiale ale acestui pământ, neavând nici casă, nici teren, nici vie, nici proprietate, nici bani nici alte posesiuni personale...""""A doua măsură a sărăciei - mai mare decât prima - era că era lipsit de rude și de prieteni și de orice prietenie pământească, astfel încât nu a existat niciun prieten și nicio rudă care să-l fi apărat dacă nu
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
invazia niponă. Cum aliații occidentali ai Japoniei, în special Regatul Unit erau ocupați cu războiul din Europa, niponii au continuat să-și întărească poziția în China, prezentând acesteia în ianuarie 1915 așa-numitele „21 de cereri”. În afară de extinderea controlului asupra posesiunilor germane, a Manciuriei și Mongoliei Interioare, Japonia a cerut să obțină controlul asupra complexurilor miniere și metalurgice din China centrală, interzicerea unor viitoare concesionări de către chinezi a unor zone de coastă către o a treia putere și diferite alte avantaje
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
cuprins și pe cel din sud, Kent, dar la mijlocul aceluiași secol mare parte din Essex, inclusiv Londra a fost cucerită de către Mercia, iar după pierderile cauzate de înfrângerea suferită în fața regelui Merciei, Beornwulf în jurul anului 825, regatul a intrat în posesiunea regatului Wessex, condus de către Egbert. În anul 870 teritoriul a fost cedat , în urma Tratatul de la Wedmore, Angliei de Est , pe atunci sub stăpânire daneză. Datele, numele și realizările regilor Essex-ului, sunt de fapt convenții, ca în cazul multora dintre regii
Regatul Essex () [Corola-website/Science/308800_a_310129]
-
și Sphrantzes s-au întâlnit în secret și au hotărât să facă o a doua tentativă de capturare a Patrasului. Dacă reușeau, Constantin ar fi rămas în Morea. Dacă nu, s-ar fi întors la apanajul său de la Marea Neagră, păstrând posesiunea asupra Clarentzei și a celorlalte locuri din Morea care îi reveniseră ca zestre a soției. Sphrantzes descrie în detaliu ceea ce a urmat. El și Constantin au mărșăluit de la Vostitza, de a lungul coastei, ocolind Patrasul, pentru a ajunge la Clarentza
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
pe de altă parte, refuzaseră politicos să contribuie la cheltuieli; iar prețul în mână de lucru și în bani fusese așa de mare, încât mulți dintre grecii autohtoni și dintre stăpânii de pământ au ales mai degrabă să fugă în posesiunile venețiene decât să fie secătuiți de muncă sau sărăciți din cauza dărilor. Alții au pornit să se răscoale și a trebuit să fie supuși cu forța. O serie ciudată de profeții aveau să fie asociate cu Hexamilionul. S-a spus că
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
puterile creștine fuseseră prea fărâmițate ca să-l sprijine. Numai Filip din Burgundia îi sărise în ajutor. Venețienii, care aveau corăbii de luptă ancorate la Modon, ar fi putut pleca în sprijinul său. Dar nu puteau uita cum le atacase Constantin posesiunile din Grecia. În feb 1446, flota lor din Mediterana a primit ordin să revină acasă.Punând afacerile înaintea gloriei, venețienii și au reînnoit armistițiul cu sultanul otoman. Mai târziu, avea să fie răspândită o poveste potrivit căreia Constantin fusese de
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Toma, nu erau în situația de a-i cere sultanului încheierea unui armistițiu. Au fost obligați să-l accepte ca stăpân al lor și să-i plătească un tribut anual pentru privilegiul de a le fi salvat rămășițele pământurilor și posesiunilor; și au trebuit să jure că nu vor reface niciodată ruinele zidului Hexamilion. Ajutorul care nu a venit niciodată sau care a venit prea târziu a fost un laitmotiv trist al vieții lui Constantin. Poate că i-a adus oarece
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
încheierea luptelor celui de-al Doilea Război Mondial și începutul unei lungi perioade de reconstrucție pentru țară. Uniunea Sovietică devenea responsabilă pentru Coreea de Nord, Sahalin și Insulele Kurile, în timp ce forțele Statelor Unite și ale Commonwealthului Britanic erau responsabile pentru Coreea de Sud și restul posesiunilor japoneze din Oceania. Republica China a primit controlul asupra Taiwanului și a insulelor Pescadore. Au fost înființate „Comisia pentru Orientul Îndepărtat” și „Comisia Aliată de Control pentru Japonia” însărcinate cu supravegherea ocupației militare a Japoniei. Pe 15 august, președintele american
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
găsit un document semnat de Mircea cel Bătrân care sugerează că veniseră cu un secol înainte de acea dată. O atestare documentară a romilor de pe teritoriul României actuale, datează din anul 1385, când domnitorul Țării Românești, Dan I, dăruiește Mănăstirii Tismana posesiunile care aparținuseră mai înainte Mănăstirii Vodița de lângă Turnu Severin, posesiuni primite de la unchiul său Vladislav I, între care și 40 de sălașe de „ațigani”. Curând după sosirea lor în România, romii au devenit sclavi ai boierilor care deja locuiau acolo
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
că veniseră cu un secol înainte de acea dată. O atestare documentară a romilor de pe teritoriul României actuale, datează din anul 1385, când domnitorul Țării Românești, Dan I, dăruiește Mănăstirii Tismana posesiunile care aparținuseră mai înainte Mănăstirii Vodița de lângă Turnu Severin, posesiuni primite de la unchiul său Vladislav I, între care și 40 de sălașe de „ațigani”. Curând după sosirea lor în România, romii au devenit sclavi ai boierilor care deja locuiau acolo. Condițiile romilor au fost neînduplecate. Pedeapsa cu moartea a fost
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
și Siciliei, în favoarea celui de-al doilea fiu al său, Ferdinand I al celor Două Sicilii. Ca rege al Spaniei, politica sa externă a fost marcată de alianța cu Franța ("Pacte de Famille") și de conflictul cu Marea Britanie privind controlul posesiunilor din America. Susținerea oferită Franței la sfârșitul Războiului de șapte ani (după ce britanicii ocupaseră Honduras și Franța pierduse Quebecul), a dus la pierderea Floridei în favoarea britanicilor, deși această pierdere a fost parțial compensată de achiziționarea Louisianei franceze. Rivalitatea cu Marea Britanie
Carol al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310363_a_311692]
-
al Hoardei de Aur, care i se considera „moștenitor” de iure. Înainte de moarte, Genghis Han a împărțit Imperiul Mongol între cei patru fii ai săi. Giuci, cel mai în vârstă murise în momentul decesului părintelui sau, iar cele mai vestice posesiuni mongole și Rusia sudică au fost împărțite între fiii lui: Bătu (Hoarda Albastră (estică)) și Orda (Hoarda Albă (vestică)). Bătu a reușit să preia controlul asupra moștenirii teritoriale a lui Orda și a cucerit litoralul nordic al Mării Negre, incluzând în
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
baza unor tratate ""foedus"" care le permitea nou-veniților să se instaleze că ""hospites"" ai imperiului. Imperiul renunța la o treime din pământurile din anumite regiuni și la o treime din sclavi, unii istorici considerând că migratorii dețineau teritorii că simple posesiuni, alții susținând că germanicii dețineau cu titlu deplin pământurile cedate, alții considerând că românii deținători de pământuri plăteau o treime din taxe către germanici. În primele secole ale erei noastre, triburile germanice se aflau între Rin, cursul superior și cel
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
la istoria Archidiocezei". La 15 august 1920 Raymund Netzhammer l-a consacrat ca episcop de Iași pe Alexandru Theodor Cisar. Din cauza protestelor sale repetate față de confiscarea unor imobile ale Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București de către autoritățile române în timpul primului război mondial (posesiunile parohiei din Râmnicu Vâlcea și școlile confesionale maghiare din București) Arhiepiscopul Netzhammer și-a atras antipatia politicienilor naționaliștilor români, în frunte cu Nicolae Iorga. Acesta i-a reproșat ani de-a rândul o pretinsă atitudine filogermană și în special faptul
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
După încheierea primului război mondial, harta Europei Centrale și Răsăritene s-a schimbat în mod radical. Tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918), prin care Rusia ceda în favoarea Imperiului German toate posesiunile europene pe care Imperiul Rus le cucerise în ultimele două secole, a fost denunțat de guvernul bolșevic în noiembrie 1918, după armistițiul și capitularea Germaniei în fața aliaților occidentali, la sfârșitul primului război mondial. Germania, până în momentul capitulării, acordase tuturor teritoriilor
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
din statul lui Burebista, aflându-se sub stăpânirea triburilor tracice a tyrageților. Totodată au existat strânse legături economice și culturale cu vechile colonii grecești din zonă: Olbia și altele. Spre sfârșitul sec. I e.n., ținutul devine zonă de graniță între posesiunile romane și stepele pontice bântuite de triburi nomade. În acest sens au fost construite fortificațiile romane cunoscute astăzi sub denumirea de „Valul lui Traian”, care se termină pe malul drept al Nistrului în apropierea localităților din actualul raion Slobozia. Odată cu
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]