5,162 matches
-
cursuri universitare, lucrări românești de interpretare și critică, polemici în revistele de cultură, precum și o mai largă difuzare a textelor de bază ale postmodernismului prin intermediul traducerilor, astfel încât se poate vorbi cel puțin de conturarea unei istorii proprii în ceea ce privește receptarea fenomenului postmodern și hermeneutica aferentă acesteia. Cât despre conturarea unei "tradiții", anii ce vor urma vor da seama, probabil, și de acest lucru. Rămâne de văzut, de asemenea, ce terminologie va fi general acceptată la noi dintre cele propuse: fracturism (Eugen Simion
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Braga). Și, bineînțeles, adecvându-ne caracteristicilor spațiului românesc, în contextul în care admitem, sub oricare dintre formulări, existența postmodernismului în varianta românească, stăruie totuși paradoxul: va rezista un postmodernism fără modernitate, dar și fără postmodernitate? Capitolul 2 Disputa dintre moderni și postmoderni 2.1. Cum se poate obține o "definiție" a postmodernismului? Excursul în problematica periodizării postmodernismului ne-a oferit și sumare înțelegeri cu care diferiți teoreticieni au "încărcat" semantic conceptul, dar pentru a ne putea stabili propriile puncte de plecare în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
într-o perioadă pe care am putea-o denumi post-post-modernism. Între cele două extreme se situează teoreticieni ca Jürgen Habermas ("modernitatea un proiect neterminat") sau Anthony Giddens, care este de părere că epoca pe care o parcurgem nu este una postmodernă, ci una a modernității târzii (high modernity), deși utilizează termenul de postmodernism și face afirmații potrivit cărora se pot "identifica contururile unei ordini post-moderne și există tendințe instituționale majore care sugerează faptul că o astfel de ordine ar putea fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
96. Tocmai deoarece controversele legate de postmodernism continuă să existe și să suscite vii dezbateri, indicarea unor trăsături simptomatologice fenomenului reprezintă un mijloc important de a ne apropia de conținutul său ideatic. Demarcațiile care ne vor ajuta să creionăm fenomenul postmodern constituie deja locuri comune ale dezbaterii; astfel, poate cea mai cunoscută problematică discutată este cea a relației dintre modernism și postmodernism, respectiv modernitate versus postmodernitate. Accentul pus pe prefixul "post-" transmite o cu totul altă orientare a interpretului decât cea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în timp ce alți teoreticieni ai postmodernității discută despre dispariția spațiului și timpului cauzată de creșterea valorii instantaneității, a efemerității, a unicei folosințe, a perisabilității, a bombardamentului mediatic etc. În acest context, Baudrillard discută despre hiperrealitate și simulacru drept caracteristici ale lumii postmoderne, astfel încât lumi diferite pot fi regăsite în același spațiu sau timp, introducând ambiguitatea, lipsa reperelor și chiar denaturarea ideii de istorie. Unul dintre primii teoreticieni care au semnalat trecerea către un alt tip de societate este Daniel Bell prin descrierea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sublinia intruziunea crescândă a mijloacelor tehnice în aproape orice tip de proces, inclusiv (sau mai ales) în cel cultural. În viziunea lui Gianni Vattimo, revoluțiile tehnologice au făcut ca lumea să devină "transparentă", plurală și complexă, astfel încât însuși "termenul de postmodern are un sens și acest sens e legat de faptul că societatea în care trăim este o societate a comunicării generalizate (o societate de mass-media)"107. Spre deosebire de Theodor Adorno care a prezis omogenizarea societății prin mass-media, dezvăluind un ideal de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau superpanopticonul social, atomizarea, preeminența valorilor narcisist-hedoniste, apariția societăților postmoraliste, a "erei vidului", "dizolvarea datoriei" (Lypovetsky) sau dezvoltarea unei "moralități fără cod etic" (Bauman) sunt, după cum ne atenționează mulți autori, doar o parte infimă a pericolelor unei astfel de orânduiri postmoderne. 2.2.2. Modernitate versus postmodernitate? Conceptul de postmodernitate, la fel ca și cel de postmodernism, nu a fost unul acceptat în unanimitate sau cu ușurință de către cercetătorii contemporaneității; unii dintre ei nu sunt de acord cu terminologia în sine
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernității este Jürgen Habermas, despre care criticii au afirmat că a încercat să construiască o nouă dialectică a Iluminismului, ce intenționează să revigoreze valorile moderne, în special pe aceea a raționalității. Încă din anii 1980, Habermas a intrat în dezbaterea postmodernă, articolul "Modernity An Incomplete Project"109 și Discursul filosofic al modernității 110 putând fi lecturate ca reflecții constante asupra modernității și răspunsuri mai mult sau mai puțin directe aduse criticilor postmoderniste. În viziunea lui Habermas, teoriile postmoderne reprezintă un atac
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
intrat în dezbaterea postmodernă, articolul "Modernity An Incomplete Project"109 și Discursul filosofic al modernității 110 putând fi lecturate ca reflecții constante asupra modernității și răspunsuri mai mult sau mai puțin directe aduse criticilor postmoderniste. În viziunea lui Habermas, teoriile postmoderne reprezintă un atac la adresa modernității și a caracteristicilor ei progresive, cum ar fi democrația, diferențierea culturală sau rațiunea critică; de asemenea, critica pe care o va întreprinde asupra unor autori precum Nietzsche, Derrida sau Foucault va avea la bază ideea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dintre antimoderni și premoderni, astfel încât susținerea proiectului încă nedesăvârșit al modernității va căpăta o alură centrală printre preocupările filosofului german, chiar dacă aceasta a fost interpretată de multe ori ca fiind ambivalentă. Astfel, Kellner consideră că atacul habermasian îndreptat asupra discursurilor postmoderne "își asumă frecvent o vină prin asociere (cu Nietzsche, Heidegger și fascismul), iar apărarea modernității, a Iluminismului și a moștenirii universale a filosofiei și a rațiunii eșuează adeseori în a răspunde criticilor puternice aduse acestor discursuri de către Foucault, Derrida, Lyotard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modernității de raționalitate" este unul dintre principalele riscuri pe care Habermas le observă la teoriile postmodernilor; din punctul său de vedere, "critica radicală a rațiunii plătește un preț scump pentru despărțirea de modernitate"117, dintre principalele consecințe enumerând sustragerea discursurilor postmoderne din categoriile diferențiatoare ale modernității, lipsa încadrărilor (este binecunoscută opoziția lui Habermas în ceea ce privește teza nivelării diferenței de gen dintre filosofie și literatură), instalarea criticii autoreferențiale, ce conduce la desființarea interpretărilor concurente și a failibilismului, inexistența diferențelor și a contradicțiilor și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o serie de amendamente ce țin de filosofia socială și politică, pentru a da o nouă formă discursului modernității. 2.2.2.2. Disputa Habermas Lyotard. Scurtă privire de ansamblu O exemplificare a relației dintre abordarea filosofului german și teoriile postmoderne este reliefată de intens discutata dispută Habermas Lyotard, precum și de alte asemenea tipuri de discuții întreținute cu gânditori precum Foucault sau Rorty. Rămâne însă exponențială pentru lupta dintre susținătorii postmodernității și cei ai modernității, după cum consemnează majoritatea interpreților fenomenului, prima
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
consensul sau dezacordul drept valori în sine, contextul, miza dialogului, cauza sa și chiar calitatea dialogului fiind foarte importante într-o asemenea relaționare 123. De asemenea, cei doi critici resping atât cvasi-fundaționalismul habermasian, cât și aversiunea regăsită în majoritatea teoriilor postmoderne în ceea ce privește construcțiile universale (deși acestea pot fi provizorii, contextuale, utilizarea lor poate fi benefică). În pofida dezacordurilor teoretice dintre cei doi filosofi, Best și Kellner insistă mai degrabă pe similaritățile dintre teoriile propuse, oferind o interpretare interesantă a raporturilor dintre acestea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
posibil de lecturat "drept o metanarațiune care utilizează o construcție literară, o retorică bogată și o frecventă pasiune morală și politică. În timp ce luptă pentru consens, textul său adoptă disensiunea, atacând atât anumite forme ale teoriei moderne, cât și oponenții săi postmoderni. Tonul său este în mod clar polemic și el caută foarte rar elemente comune sau puncte de acord, preferând să se angajeze în polemici de obicei pasionate și câteodată chiar exagerate. Chiar dacă Habermas apără consensul, textele sale filosofice de dată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la injustiție 126 (consecință pe care Habermas o reclamă din abolirea principiilor tari). Intervenind în această triadă discursivă, Hassan afirmă că accentul lyotardian pe diferend și incomensurabilitate în domeniul discursurilor noastre, precum și inserarea metaforei, ludicului, dorinței sau puterii în interiorul raționalității postmoderne sunt în concordanță cu propriile sale opinii în legătură cu postmodernitatea și cu discursivitatea sa proprie. Cu toate acestea, consideră că Lyotard nu a dus până la ultimele consecințe, în special de ordin moral și politic, concepțiile sale referitoare la "jocurile de limbaj
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nouă, ci rescrierea câtorva trăsături revendicate de modernitate și în primul rând pretenția sa de a-și fonda legitimitatea pe proiectul de emancipare a umanității prin știință și tehnică"129. În susținerea aceleiași idei a schimbării registrului înțelegerii noțiunii de postmodern, Mike Featherstone citează un fragment din articolul "Rules and Paradoxes or Svelt Appendix" semnat de Lyotard, în care acesta consideră că termenul postmodern indică "o dispoziție sau mai degrabă o stare mentală"130. Aceste schimbări de raportare a postmodernității la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a umanității prin știință și tehnică"129. În susținerea aceleiași idei a schimbării registrului înțelegerii noțiunii de postmodern, Mike Featherstone citează un fragment din articolul "Rules and Paradoxes or Svelt Appendix" semnat de Lyotard, în care acesta consideră că termenul postmodern indică "o dispoziție sau mai degrabă o stare mentală"130. Aceste schimbări de raportare a postmodernității la modernitate sunt simptomatice pentru dificultatea relaționării ca atare. Dacă, în general, oponenții postmodernității rămân ferm pe poziție în a contesta existența a noi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de ansamblu asupra societății și teoriei care o explică, de multe ori modificările de opinie în ceea ce privește poziționarea postmodernismului intervin chiar în lucrările susținătorilor noului curent de gândire. Acest lucru este îndeobște explicat prin faptul că scriitorii și teoreticienii cunoscuți drept postmoderni nu se consideră pe ei înșiși ca fiind înregimentați în vreun curent anume, astfel încât libertatea lor de exprimare este de obicei neîngrădită de amendamentele vreunui soi de coerență pe care "susținătorii" unei idei trebuie să o promoveze. 2.2.2
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei faze de "auto-clarificare a gândirii moderne", de "radicalizare" a sa. Autorul propune o reîntoarcere la studiul modernității înseși și a naturii sale sfera ei nu este nicidecum epuizată și, deși se poate percepe dincolo de modernitate posibilitatea conturării unei lumi postmoderne, aceasta, din punctul său de vedere, este destul de diferită de ceea ce mulți alți teoreticieni numesc "postmodernitate". Prin urmare, schimbările observate față de modernitatea "clasică" decurg din "reflexivitatea extensivă" a "modernității radicalizate", ideea de "depășire" fiind astfel anulată: "A vorbi despre post-modernitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mass-media, al societății, al reflecției în genere. Tocmai de aceea, ne atenționează Lyon, "socialul și culturalul trebuie luate împreună", cercetarea speculativă trebuind să se raporteze și la condițiile socio-economice și politice, relația postmodernism postmodernitate afirmându-se drept necesară. Cunoașterea lumii postmoderne și înțelegerea mecanismelor sale de funcționare pot reprezenta o cheie a lecturii și interpretării reflecțiilor postmodernismului, dar și a reevaluării lumii moderne. Întrebările incomode lansate din perspectivă postmodernă au drept efect reîncadrarea și regândirea modernității înseși înainte de a accepta sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
socio-economice și politice, relația postmodernism postmodernitate afirmându-se drept necesară. Cunoașterea lumii postmoderne și înțelegerea mecanismelor sale de funcționare pot reprezenta o cheie a lecturii și interpretării reflecțiilor postmodernismului, dar și a reevaluării lumii moderne. Întrebările incomode lansate din perspectivă postmodernă au drept efect reîncadrarea și regândirea modernității înseși înainte de a accepta sau nu schimbarea de eră sau de paradigmă trebuie să definești în raport cu ce anume se produce această modificare. Astfel, indiferent dacă postmodernitatea a fost asumată ca atare sau se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de ordin istoric, social, economic și politic, există autori care inversează caracteristicile termenilor sau care îi utilizează interșanjabil, argumentând că tipul de condiționare dintre cele două concepte este suficient de puternic pentru a nu se putea discuta coerent despre fenomenul postmodern decât facând referire la ambele discursuri. Sesizând riscurile confuziilor posibile, Linda Hutcheon consideră că postmodernismul este o "noțiune culturală", conceptualizată în special în legătură cu modernismul, în timp ce postmodernitatea desemnează o perioadă sau o "condiție" de ordin social și filosofic 136. Astfel, incluzând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
culturale îl oferă Fr. Jameson, pentru care postmodernismul desemnează "logica culturală a capitalismului târziu". Criticând această glisare conceptuală de la postmodernitate la postmodernism, Hutcheon recunoaște totuși că atât Jameson, cât și Lyotard și Habermas, deși au perspective foarte diferite asupra fenomenului postmodern, "au ridicat importanta problemă a fundamentării socio-economice și filosofice a postmodernismului în postmodernitate. Dar a presupune o relație de egalitate între cultură și fundamentul ei, mai degrabă decât a admite cel puțin posibilitatea unei relații de contestare și subversiune, înseamnă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
îl instituie trebuie să poată fi din principiu criticabil și contestabil, instituind astfel o dialectică interesantă între stabil și subversiv. Un alt exemplu în ceea ce privește lipsa unei înțelegeri unitare a acestui cuplu terminologic este oferit de The Routledge Critical Dictionary of Postmodern Thought, în care postmodernitatea este prezentată ca descriind "situația culturală pe care tocmai o trăim, în zorii colapsului modernității ca ethos cultural"138, iar postmodernismul drept "o mișcare culturală cuprinzătoare care adoptă o atitudine sceptică în legătură cu multe dintre principiile și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de progres, de continua exploatare a mediului etc. Astfel, chiar dacă sunt utilizate două cuvinte distincte, asemănările de conținut sunt mai puternice decât diferențierile care ar putea clarifica delimitările dintre ele. Această situație este oarecum radicalizată de către Ihab Hassan în The Postmodern Turn, care deși introduce în interpretarea postmodernității și sensul de eră istorică, îi conferă și înțelesul de fenomen cultural, în vreme ce oferă postmodernismului în special sensul de tendință artistică contemporană. Recunoscând importanța distincției, dar și insuficienta ei dezvoltare în propriile studii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]