3,550 matches
-
către sacru sau este înfrânt monstrul. Fecioara alungată își găsește traseul eliberator odată cu încheierea drumului diurn pe boltă: „rămâind singură, Naramza rătăci de acolo până acolo prin bungetul ăl mare de pădure. Pe la apusul soarelui, dete Dumnezeu de-ntâlni o potecă și apucă pe dânsa. Merse, merse și iar merse, pân’ ce se pomeni dodată înaintea porților unor case mari și frumoase. Pasămite ajunsese la locașul zmeilor”. Tot o epifanie are feciorul din colinde, pornit în căutarea leului distructiv: „Vâna ziua
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
antiteză față de planul uman, în care repetabilitatea gesturilor devine o mecanică rutinantă, și nu o reluare a faptelor zeilor. Orice drum urmat în contingent este deja bătătorit, ceea ce implică apartenența drumețului la colectivitate, spre deosebire de călătorul în mit, prin care fiecare potecă este smulsă din sacru și dăruită profanului. Procedeul derivării cuvintelor prin sufixare conține o altă opoziție, de data aceasta între dimensiunea negativă (malefică, distructivă) a lumii poetice și cea pozitivă (estetică, eroică), la care naratorul popular aderă. Sufixele augmentative definesc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Era încă întuneric și pentru prima dată am folosit lanterna pe drum. Pe întuneric am părăsit această localitate temându-mă sa nu-mi iasă în cale câinele cel negru și rău. Drumul urcă ușor fiind când mai îngust ca o potecă, când mai larg cât să meargă mai mulți pelerini unul lângă altul. Am un sentiment interesant în inimă: simt un fel de mister al mersului pe întuneric, al drumului luminat de o lanternă micuță împrumutată de la Iosif Dîm. Poate este
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
porțiune de drum mi s-a părut a fi cea mai pitorească, mai medievală aș putea spune, din câte am întâlnit până acum. Mereu urci și cobori, dar nu înălțimi prea mari și nici văi adânci; te încrucișezi cu alte poteci, de pe care parcă ai aștepta să apară oameni îmbrăcați în haine de acum câteva sute de ani. Trebuie să urmezi săgeata galbenă pentru a nu te rătăci în această zonă în care localitățile sunt aproape simbolice, adică foarte mici. Camino
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
așteptând să se lumineze de ziuă. Cu o cafea cu lapte în față ascult cu plăcere muzica celtică ce se aude în surdină, iar după vreo jumătate de oră plec din nou la drum. Pentru un timp, camino continuă pe poteci flancate de ziduri joase de piatră și de copaci. După alți câțiva km însă începe să flancheze șoseaua națională și nu mai are același farmec. însă, fiind duminică, traficul este destul de redus. Ajung apoi la Portomarin, un mic oraș pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Alexandru Macedon. Imperiul incaș se întindea până la Pasto, în Columbia, Tucuman și fluviul Maule, în Argentina și în Chile. Inginerii incași au fost cei care, se pare, au avut o importantă contribuție la extinderea nemaiîntâlnită a imperiului. Ei au creat "Poteca Incașă" de peste 80 de kilometri, care leagă Cuzco de Machu Picchu, prin "Valea Sacră". De asemenea, ei au construit cea mai lungă cale de comunicație care leagă Quito, capitala Ecuadorului, cu Santiago de Chile, numită "El Camino Inca", pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și apoi toți trei ne Îndreptam spre Sinaia sau Predeal, stațiuni pe care le suportam și eu și care ne atrăgeau mai mult. Milly și Corneluș În fața cabanei salariaților Institutului Agronomic de la Pârâul Rece Hoinăream zi de zi pe toate potecile turistice și adesea ne Înapoiam doar pe Înserate, obosiți, dar dornici de-a ataca În dimineața următoare un alt traseu, recomandat de turiștii care ne Însoțeau, deveniți prieteni de o viață. Frumosul era Întâlnit peste tot și cele 10-12 zile
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
doar o biată făcătură. Criticul literar care nu face cu poezia precum somelierul cu vinul, păcălește pe toată lumea. Somelier te naști, indiscutabil. Ca "să vezi" vinul îți trebuie organ. Așa și cu poezia, așa și cu critica, așa cu oricare potecă în ținutul literaturii. Dumnezeu când a făcut potecile pentru Gheorghe Grigurcu, i-a dat două și i-a spus să meargă pe amândouă, alternativ și deodată, până la capăt. "Egal în călcătură...!", i-a mai strigat Dumnezeu din urmă. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
face cu poezia precum somelierul cu vinul, păcălește pe toată lumea. Somelier te naști, indiscutabil. Ca "să vezi" vinul îți trebuie organ. Așa și cu poezia, așa și cu critica, așa cu oricare potecă în ținutul literaturii. Dumnezeu când a făcut potecile pentru Gheorghe Grigurcu, i-a dat două și i-a spus să meargă pe amândouă, alternativ și deodată, până la capăt. "Egal în călcătură...!", i-a mai strigat Dumnezeu din urmă. Nu-i treabă ușoară, dar dacă ai două posibilități de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai poate îndura o viață atât de grea; de acasă nici o știre, de bărbatul ei nu mai afla nimic, tatăl ei murise în spital după drumul de la Buzău la București. Se hotărâse să plece cu copiii, să treacă granița pe poteci de munte și să-și regăsească vatra părăsită. În deșert îi arătai primejdiile unui astfel de drum iarna și cu patru copii. Nimic nu o convinse. Credeam că nu-i voi mai revedea în viață. Peste un an însă, când
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
schimba“. O judeca după inima lui. Ce iluzie! și cum urmarea l-a dezmințit și a justificat temerile mele. Bietul Ionel! de ar putea reveni în casa părăsită, în grădina dimprejur părăginită, să vadă bujorii scoși de unde i-a pus, poteca, pavată cu lespezi de el spre pădurea din dreapta, cu trandafirii și liliacul uscați din neîngrijire, iarba crescută peste pietre și poteca prin frumoasa pădure nu numai invadată de lăstari, dar tăiată de vie prin baricade de crăci uscate... Mai bine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de ar putea reveni în casa părăsită, în grădina dimprejur părăginită, să vadă bujorii scoși de unde i-a pus, poteca, pavată cu lespezi de el spre pădurea din dreapta, cu trandafirii și liliacul uscați din neîngrijire, iarba crescută peste pietre și poteca prin frumoasa pădure nu numai invadată de lăstari, dar tăiată de vie prin baricade de crăci uscate... Mai bine că nu le poate vedea... Iubea prea pasionat Florica pentru a putea îndura un astfel de spectacol. Nu mai vorbesc de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
între Moldova Nouă și Reșița, pe malul Dunării. Traversam acest drum și mai aveam de mers vreo 150 metri până la un stufăriș foarte mare, ce se întindea pe malul Dunării pe o lungime de vreo 4-500 metri. În zona aceasta poteca se desfăcea în mai multe poteci care traversau tufărișul, și la un moment dat potecile erau suspendate pe niște piloni improvizați, peste care era pusă o bandă transportoare veche și scoasă din uz, lată de vreo 50 cm. Ici colo
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
malul Dunării. Traversam acest drum și mai aveam de mers vreo 150 metri până la un stufăriș foarte mare, ce se întindea pe malul Dunării pe o lungime de vreo 4-500 metri. În zona aceasta poteca se desfăcea în mai multe poteci care traversau tufărișul, și la un moment dat potecile erau suspendate pe niște piloni improvizați, peste care era pusă o bandă transportoare veche și scoasă din uz, lată de vreo 50 cm. Ici colo era pusă chiar și o balustradă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
mers vreo 150 metri până la un stufăriș foarte mare, ce se întindea pe malul Dunării pe o lungime de vreo 4-500 metri. În zona aceasta poteca se desfăcea în mai multe poteci care traversau tufărișul, și la un moment dat potecile erau suspendate pe niște piloni improvizați, peste care era pusă o bandă transportoare veche și scoasă din uz, lată de vreo 50 cm. Ici colo era pusă chiar și o balustradă improvizată. După ce traversam stufărișul, ajungeam la largul apei, și
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
ce mi se cuvenea. În legătură cu traseul ce îl aveam de parcurs eram bine informat, având cu mine și o hartă turistică cu marcajele traseelor din zona munților Semenic. Din totdeauna am fost atras de munte, îmi plăcea să calc pe poteca marcată urmărind cu atenție semnele de marcaj, cutreierând diferite zone pitorești unde la fiecare câțiva pași priveliștea se modifică devenind o altă imagine care te atrage încântându-ți ochii cu frumusețea ei, să aud doar ciripitul păsărilor, foșnetul frunzelor sau
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de mic copil am urcat pe această muchie care face parte din munții Făgăraș, pentru a culege bujori de munte, din care mama mea făcea un excelent ceai, sau o dulceață de-ți lingeai buzele. Dacă urci mai sus pe potecă, ajungi după un drum lung și istovitor care poate ține și până la 7-8 ore, la cabana Podragu, situată la altitudinea de peste 2100 m, în căldarea alpină cu același nume, unde te poți oglindi în apa rece a lacului glaciar Podragu
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
la zona numită Sumernă, un grup de case situate chiar la poalele muntelui, de aici se bifurcă în două: drept înainte se ajunge chiar la poalele muchiei Tărâța, la circa 2 km de la intersecție, unde drumul se termină și începe poteca abruptă. Dacă de la bifurcație mergi la dreapta, ajungi în valea Ucei Mari, unde dai de Cabana Fata Pădurii, sau cabana Arpaș, denumirea mai oficială, din păcate închisă de mai mulți ani, din motive neștiute încă de mai nimeni. Acolo drumul
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
Fata Pădurii, sau cabana Arpaș, denumirea mai oficială, din păcate închisă de mai mulți ani, din motive neștiute încă de mai nimeni. Acolo drumul urcă spre munți pe malul pârâului Ucii până se termină și el, de aici continuând o potecă ce urcă pe firul văii până la Cabana Turnuri, la 1500 și ceva de metri altitudine, iar de aici până la cabana Podragu, după vreo 2.5 ore de gâfâială. De cabana Fata Pădurii și de împrejurimile sale mă leagă foarte multe
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
Podragu, după vreo 2.5 ore de gâfâială. De cabana Fata Pădurii și de împrejurimile sale mă leagă foarte multe amintiri pe care le voi pomeni ceva mai încolo, dar să mă întorc la muchia Tărâța și la frumusețile ei. Poteca urcă mai întâi în stânga foarte abrupt vreo 150 metri până ce ajunge într-un fel de șea, apoi pieptiș în dreapta, direct spre crestele Făgărașilor, printr-o pădure de foioase, de unde au fost retezate mai multe exemplare mari în urmă cu vreo
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
vreo 150 metri până ce ajunge într-un fel de șea, apoi pieptiș în dreapta, direct spre crestele Făgărașilor, printr-o pădure de foioase, de unde au fost retezate mai multe exemplare mari în urmă cu vreo 20 de ani, mai ales în dreapta potecii. Astfel că lumina ajunge la sol oarecum din această direcție, creând o imagine feerică a zonei. Toată coasta este brăzdată de șanțuri prin care au fost trase la vale trunchiurile de pom tăiate pe vremuri, astfel că în urcuș poți
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
metri, dar întorcându-te întotdeauna spre linia principală de urcuș, care de altfel este și marcată cu un triunghi roșu, cam vechi, culoarea ne mai fiind prea vizibilă. Îmi aduc aminte că în urmă cu doi ani, prin 2007, urcam poteca spre Tărâța, fiind împreună cu alți doi turiști, tată și fiu, care mergeau mai departe, până la cabana Podragu. Urcând pe potecă spre zona alpină, pe la cota 800, ajungeam pe vremuri la o poiană pe care o străbăteam cam în 15 minute
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
cam vechi, culoarea ne mai fiind prea vizibilă. Îmi aduc aminte că în urmă cu doi ani, prin 2007, urcam poteca spre Tărâța, fiind împreună cu alți doi turiști, tată și fiu, care mergeau mai departe, până la cabana Podragu. Urcând pe potecă spre zona alpină, pe la cota 800, ajungeam pe vremuri la o poiană pe care o străbăteam cam în 15 minute, la capătul căreia de regulă făceam un binemeritat popas de vreo 15-20 de minute. La vreo câțiva metri de locul
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
păduri de „coada calului” și alte plante care profitau la maximum de umezeala din zonă și creșteau foarte înalte. Îmi aduc aminte de asemenea de un copac trăsnit care te fascina prin ramurile lui uscate, scheletice ce se întindeau deasupra potecii, făcându te să te simți mic și neajutorat în fața puterii naturii. De multe ori mă gândeam ce peisaje ar putea prinde pe pânza sa un pictor ce-și instalează șevaletul într-o asemenea zonă, mai ales toamna, când contrastau culorile
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
aminte că pe vremuri, când eram pe la liceu, coboram spre casă dinspre zona alpină prin vegetația înaltă până la brâu, când, la un moment dat, era cât pe-aci să calc pe un cocoș de munte ce a adormit chiar în potecă. M-am speriat și eu dar și cocoșul, care a zburat făcând un zgomot foarte puternic cu aripile lui mari. Știu că am admirat culorile de un verde închis ale aripilor, sau așa mi s-a părut mie, dar toată
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]