4,088 matches
-
spuse provocator: — Oricum peste o sută de ani nu va mai fi nimic aici. Totul va fi distrus. Și adăugă: —Tu să taci. Cine a vorbit cu tine? Atunci amuțiră amândoi, și Yoezer, și el, până și dorința i se potoli. Îi luă locul o explozie de energie nocturnă, o luciditate tăioasă, ascuțită, un val de forță interioară și limpezime a minții. În clipa aceea se simți capabil să-i Înfrunte pe cei trei complotiști de la cafeneaua Savion și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bine, șterse cuvântul „conflict“ și expresia „cerc vicios“. Apoi tăie furios „progresia geometrică“ și „avântul catastrofal“, dar nu reuși să se hotărască ce să pună În loc. Amână pe a doua zi. Ceaiul și pastila contra arsurilor nu reușiră să-i potolească greața. Poate că ar fi trebuit chiar să facă ce propusese Dimi, să găsească o lanternă puternică, să coboare În valea Întunecată, să caute câinele rănit și să Încerce să-l salveze. La două și jumătate se dezbrăcă, intră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pentru că ei au terminat deja, iar noi, ticăloșii, continuăm. Cine te crezi? George Steiner? Radio Damasc? Ăsta e exact genul de comparație murdară pe care până și Grass, absolventul Wehrmachtului, Îl stigmatizează și Îl consideră demagogie. Furia lui Fima se potoli. În locul ei veni tristețea. Și Îi vorbi pe tonul cu care te adresezi unui copil care s-a rănit cu șurubelnița pentru că s-a Încăpățânat să se joace cu ea, cu toate avertismentele adulților. —Țvika, vezi și tu cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
masă și să caute ghemotocul. N-avea rost. Oricum totul va fi Întors cu susul În jos În cursul pregătirilor de renovare. Se duse să-și mai facă o cafea, Înghiți câteva felii de pâine neagră cu dulceață, ca să-și potolească foamea, apoi trebui să-și domolească arsurile stomacale cu două pastile, după care se duse la toaletă. Se enervă cumplit pe propriul său trup, care Îl plictisea tot timpul cu necesitățile sale interminabile și din cauza căruia nu putea duce niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din toate țările și toate timpurile. Ei totdeauna sunt lângă mine: când îi chem; când îi întreb îmi răspund... Unii mă învață să trăiesc bine; alții să mor bine. Ceilalți, prin veselia lor, îmi risipesc grijile și necazurile. Unii îmi potolesc inima în suferințe; alții mă învață să disprețuiesc poftele inimii. Unii mă poartă de mână pe drumul cunoștințelor; alții mă îndreaptă pe cărarea virtuților... Știți voi cine-mi sunt acești buni și nedespărțiți și atât de puțin pretențioși prieteni? Cărțile
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
nu mai respiri decât să nu iubești destul pe cineva. Jina a deschis ochii și-a dat pilota de-o parte. Trebuia să facă două drumuri ca să-și trezească fiul pentru școală. Deși coșmarurile de copil ale lui Danny se potoliseră, în majoritatea dimineților, băiatul încă se mai trezea cu ochii încețoșați și morocănos. Danny avea unsprezece ani, dar deseori, peste noapte, Jina îi găsea lumina aprinsă în cameră. Clopoțelul pentru întârziați sunase deja când femeia l-a lăsat în fața porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
1 lăsa să ghicească dacă a nemulțumit-o. Elena îl primea cu o mișcare din cap de bună-venire și Drăgănescu se așeza deoparte, ca o gazdă care vrea să lase oaspeților 218 libertate deplină, pe când cu mare greutate i se potoleau palpitațiile precipitate. Averea, cinstea, mulțumirea îi dau o încredere exterioară; un suflet debil se strivea mereu de pereții trupului robust. Când intra, la fiecare dată, avea același gol în piept, totuși n-ar fi întrebat pe Elena despre un lucru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ridicolă a acelei mici imbe-rile, incapabilă să se deprindă cu manierele de lume. In ziua aceea Drăgănescu simțise mai puternice acele lovituri în piept, cu o amorțeală în brațe și o îngreunare a respirației, pe care se silea să o potolească, cu buze strânse, din cauza muzicei pe care i se părea că ar putea-o turbura cu răsuflarea lui agitată. Elena fusese vădit nemulțumită de prezența sorei ei și credea, desigur, că el a adus-o acolo pe mica nesocotită. De
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
își declarase la Leysins două domicilii, prin una din acele fantezii exaltate, corectată de mențiunea tristă și prevăzătoare "în caz de accident". La vreun accident de bob-sleigh se va fi gândit sărmanul, sau totuși știa că moare? -• A! ... Așa! ... se potoli Drăgănescu, dar începură ciocăneli noi subt coastă. Era acum și el îndoit. Să-i dea Elenei telegrama tocmai în ajun de concert și după înmormîntare! O luă în mână, o întoarse, o răsuci. Cumpăni sentimentele și disciplina lor. Vroia să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spune cineva. Iar un secretar de partid e întrebat de regizor dacă aici se scutură iasomia. „Nu știu“, râde el încurcat și dă din umeri, la așa întrebare. „În Petușki, iasomia nu se scutură niciodată și cântecul păsărilor nu se potolește“, era răspunsul ca la carte. Erofeev? A, da, îl știe. „Lumea avea o părere proastă despre el.“ Și iar acasă la Erofeev, aflăm cum a venit la Moscova, cum tatăl a fost arestat, cum mama i-a părăsit, iar copiii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
mare era deznădejdea gâștei singure, încât Rodica spune că i-a venit să plângă de milă. Când deodată, stolul s-a întors și gâștele s-au așezat în jurul păsării neputincioase, au atins-o cu ciocurile, cu aripile, până s-a potolit și n-a mai strigat. Abia când le-a văzut pe toate cum înoată lin s-a liniștit și Rodica. Dar n-a putut să spună ce a pățit mai departe gâsca obidită fiindcă a trebuit să plece la colocviu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
și acum, abia dacă desluși primele semnale ce-i indicau prezența navei. Energie, materie... Impresii vagi se învălmășeau în creierul lui amorțit. Simți o durere aprigă, ca și cum un mușchi, multă vreme nefolosit, ar fi prins să-i zvâcnească. Durerea se potoli. Gândul se spulberă. Creierul se scufundă din nou în somnu-i adânc. Ixtl se întoarse în vechea și deznădăjduita lume a beznei presărate cu pete de lumină. Însăși ideea de energie și de materie deveni vagă, ca un vis. Deodată, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o clipă, înainte de a vorbi: - Domnul Grosvenor ne propunea să ne împărțim într-un număr de grupuri egal cu acela al proiectoarelor atomice de care dispunem... - Energie atomică, în interiorul navei?! exclamă un fizician. Oamenii începură să vocifereze, dar când se potoliră, Morton continua ca și cum nu l-ar fi întrerupt nimeni: - Avem patruzeci și unu de proiectoare. Dacă am accepta planul domnului Grosvenor, fiecare dintre aceste proiectoare ar urma să fie manevrat de un grup de militari, în timp ce noi, ceilalți, am lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vină, Grosvenor. Tare-aș vrea să-ți mut fălcile, înainte de-a fi iradiat de unul din proiectilele astea! - Păi, dacă o să fii omorât, o să mor și eu odată cu dumneata! îi replică, foarte calm, Grosvenor. Vorbele astea părură să-l potolească puțin pe celălalt, deși continuă să bombăne: - Ce prostie! Nu se putea găsi o metodă mai bună decât folosirea unor oameni ca momeli? - Ba da, ar mai fi o cale, zise Grosvenor. - Care anume? - Să ne sinucidem! răspunse Grosvenor, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
auditoriumului, se auzi vocea lui Smith: - Văd că domnul Grosvenor se foiește pe scaun. Nu cumva e prea politicos ca să ia cuvântul înaintea unora mai vârstnici decât el? Spune, domnule Grosvenor, ce-ți trece prin cap? Grosvenor aștepta să se potolească râsetele celorlalți (numai Kent nu râdea), apoi vorbi: - Acum câteva minute, cineva a propus să ne întoarcem acasă. Aș vrea ca omul care a făcut această propunere să ne explice motivele sale. Nimeni nu-i răspunse. Grosvenor îl văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
așa că Ionel a Încasat cîteva, dar a și dat, oprindu-l pe ăla să ajungă la mine. Eram șocat: la Rătești, nu mi se-ntîmplase niciodată să În cerce cineva să mă lovească ori să mă Înjure. Am Încercat să-l potolesc pe Grosoș, aducîndu-i aminte de trecutul nostru comun. S-a ridicat urlînd: — Ce? Mai vrei să rîzi și-acuma de mine? RÎzi dacă poți: colografie, călimărie, cali... Să-ți mai umble gura! Bine-au făcut doctorii ăia de la Cluj că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cap În cap cu noul program. Au decis să refuze Înrolarea În brigăzile de muncă și, odată ieșiți În ceată din reședința de comună, s-au pornit să cînte Pe-al nostru steag e scris Unire și altele la fel de Încinse. — Potoliți-vă, măi băieți, că vă omoară ăștia! Îi sfătuiau oamenii Întîlniți pe drum, dar ei nici pomeneală. Au intrat cu cîntec În Pișcari, oprindu-se drept la cîrciumă. După două, trei pahare de vin, și-au mai sporit repertoriul, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
naționale asupra lui Iisus de parcă Însăși mîna Maicii Domnului Înălța stindardul, tinerii, cărora li se alăturaseră și multe fete, ziceai c-au Înnebunit. CÎntau și jucau ca la sărbătoarea recuceririi Raiului. Nu mai era chip ca bătrînii să-i poată potoli, iar unii chiar se uitau cu drag la ei. Dezmeticirea a venit Însă și ea foarte curînd. Nu mai văzuse satul pînă atunci atîtea pene de cocoș la pălărie ca a doua zi. Toți premilitarii au fost adunați la Casa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Sfatului, la stradă, și-i oprea cu șuierătoarea pe bicicliști: „Stop, mă! De ce nu stai? Te prefaci că nu Înțelegi românește, ai?“ Unii chiar se prefăceau. CÎnd a auzit-o Însă pe cea cu pușca și cu ciorile, m-a potolit: — Lasă că ne Întîlnim mîine cu tata și vedem ce-i de făcut, bine? A și Închis cu ocazia asta postul, trăgînd la sfîrșit, peste toate ușile Încuiate, o alta exterioară, parcă era totuna cu peretele casei, asigurată pe deasupra cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
continua să ningă. Pădurile erau albe. Albă era și valea Bârladului peste care trecea podul de lemn. Apa râului Înghețase. Seara viscolise, iar oștenii și curtea domnească se adăpostiseră În corturile de campanie. Abia În zori, când vântul se mai potolise, putuseră fi aprinse focuri. În jurul prânzului sosiseră primii curieri de la Dunăre și de la frontiera cu Țara Românească. Joncțiunea trupelor turcești sosite dinspre Albania și dinspre Adrianopol se făcuse cu două zile Înainte. Dar În acea dimineață primele unități ale Semilunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi un aliat puternic, capabil să oprească otomanii la Dunăre. Un murmur traversă sala la auzul acestei vești. Vlad Dracula, zis Țepeș, revenit În scaunul de la Târgoviște! Se pare că, după Vaslui, se petrecea o a doua minune! Ștefan se potoli, așezându-se din nou În tron. - Mai mult, adăugă solul, voievodul Vlad a fost deja scos din temniță și, În acest moment, se află În palatul regal de la Buda. Nu ca prizonier, ci ca oaspete. - Apreciez comportarea lui Matei, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
exerciții Îndelungate și sprijinită de cercurile magice. Apoi trecu dincolo de aparențe și distinse, În forța interioară a tânărului, conturul spiritual al unui bătrân sub semnul literei Y. Apoi cercul de aer se strânse și mai mult, focul Încetă, vântul se potoli, dar aerul se adună În jurul lui, apăsându-i umerii cu o forță de neînvins. Fără să creadă el Însuși că așa ceva era cu putință, Primul Cuceritor Îngenunchie. Cei doi Cuceritori rămași În viață erau străbătuți de teama animalică a apropierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să se apropie de el. Se află cumva În rândurile Apărătorilor fiul cel mare al căpitanului Oană, pe numele său Alessandro Frassetti? De data aceasta, rumoarea crescu. Cercul Apărătorilor se strânse În jurul mesagerului. Brațul lui Angelo se ridică din nou, potolind zgomotul. - Îmi pare rău... spuse tătarul. Fără răspunsurile la aceste Întrebări nu o pot pune pe a treia. Misiunea mea s-a Încheiat. Stăpânul meu spera că dialogul cu Apărătorii e posibil. Dar se pare că nu e. Cuceritorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ridicară, cu sfială. - Apăi... mormăi unul, mai tânăr. - Ce-i, omule? Întrebă Ștefan. - Apăi io știam că măria sa Îi nalt cât bradu’ cela din deal și lat În umeri cât o căruță cu lemne! Țăranii râseră cu hohote, apoi se potoliră repede, plecând privirile În fața domnitorului. - Bă, da’ prost mai ești, Văsălie! se auzi cineva chicotind. Zgomot de copite se auzi, deodată, În partea de sus a poienii. Plăieșii se Întoarseră spre primejdie, cu topoarele În cumpănă. Tinerii cu arcuri fugiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pornise iarăși, s a Întors acasă și s-a așezat pe verandă. A stat și a tot așteptat până la căderea nopții, până ce n-a mai văzut nimic În afara siluetelor copacilor, proiectate pe Întinderea nesfârșită a mării, când s-a mai potolit. Noaptea cade grabnic pe insule, apoi nu se mai vede nimic. Lampa luminează bine În jur, Însă dincolo de acest spațiu de strălucire lăptoasă nu rămâne nimic. Dealurile, pădurile pitice, malul stâncos, plajele de nisip negru nu se mai zăresc, formele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]