3,904 matches
-
de imaginație, este prezentă și la Hesiod<ref id=”2”>Theog. 738 și 809.</ref> „Sursele și extremitățile tuturor elementelor“ (panton pegai kai peirata) - deci ale pământului, Tartarului, mării și cerului - converg într-un unic punct, dincolo de care se deschide „prăpastia imensă“ (chasma mega), imaginea poetică a vidului sau a neființei, care nu poate fi străbătută nicicum, de vreme ce nu cunoaște limite. Despre o „limită a pământului“ (peiras gaies), „cea de sus“ (tode ano), este vorba și la Xenophan<ref id=”4
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
acestei apolinii divine, funcționând terapeutic față de Creatorul ei, este reeditat întocmai în Geneză. Înainte de a deveni cumpănire, stare proiectivă a Facerii, plutirea lui Dumnezeu peste ape este pura bântuire care însoțește plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie adevărată cunoaște crisparea ce rezultă din contemplarea unei lumi fără repere. Neliniștea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
bântuire care însoțește plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie adevărată cunoaște crisparea ce rezultă din contemplarea unei lumi fără repere. Neliniștea existențială pe care o sugerează prăpastia (Abgrund, „realitate fără de temei“) provine din faptul că spiritual și conștient nu se poate trăi decât într-o lume în care spațiul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie adevărată cunoaște crisparea ce rezultă din contemplarea unei lumi fără repere. Neliniștea existențială pe care o sugerează prăpastia (Abgrund, „realitate fără de temei“) provine din faptul că spiritual și conștient nu se poate trăi decât într-o lume în care spațiul și timpul sunt marcate. Voința de limitare, mergând până la înscrierea fiecărui gest în timp sau până la demarcarea spațiului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
limitare, mergând până la înscrierea fiecărui gest în timp sau până la demarcarea spațiului în care îți propui să te așezi, este un principiu de sănătate spirituală, un chip de a aduce ordine în lume, de a crea un cosmos. Iată de ce prăpastia întunecată, abyssos sau chaos, devine simbolul nevrozei dinaintea Facerii, melancolia fundamentală a divinului care nu și-a dat încă o determinare. Un Dumnezeu care nu s-ar elibera în actul Facerii trebuie imaginat ca devenind duh rău, sinucigaș sau killer
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pe care o acordau împărații credinței chaldeene, nu a întrerupt șirul persecuțiilor la care legea romană o supunea. Chiar în timpul lui Tiberiu, o mulțime dintre astrologi au fost executați, iar unul numit Pituanius, a fost aruncat de pe o stâncă în prăpastie. Sub Claudiu, urmașul lui Tiberiu la purpura imperială, au urmat noi "Senatus Consultus" atroce, dar tot atât de nefolositoare, ca și cei dinainte. Tacit spunea: "Cărțile lor sunt prohibite; dacă erau descoperite, erau arse în public și posesorul lor deportat dacă făcea
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
mâna stângă sau cu dreapta au zornăit lanțurile și au fost închiși mult timp. Dacă nu a fost niciodată închis, este un om oarecare. Dar dacă a văzut moartea de aproape, dacă a scăpat ca prin urechile acului de stâncile prăpastiei Serif, este foarte căutat de cei mulți." Fig.23 -In lucrarea sa "Cometografia", astronomul-astrolog Hevelius, desenează aceste forme ciudate de comete. Aceste astre apăreau în ochii oamenilor înfricoșați cu săbii de foc sau globuri aprinse. Crudul Nero nu a fost
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
războiului. Nici regimul țarist nu a fost scutit de criticile virulente ale acestei militante socialiste. Ecaterina Arbore vedea marile probleme pe care le avea Rusia, spunând că: ”Imperiul absolutist al țarului Nicolae al - II - lea se află astăzi pe marginea prăpastiei.” Articolul va fi publicat în ”Lupta zilnică” din 27 februarie 1915. Într-un alt articol, semnat în același ziar, din 14 ianuarie 1915, Ecaterina Arbore spunea că: ”vinovați de acest război nu sunt nici poporul german, nici cel francez, englez
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
pe un ton apoftegmatic - și premonitoriu în ceea ce privește povestea pe care i-o va relata Ioana Olaru - "Orice e posibil... Mereu tracasați, reduși la biologic, oamenii caută diverse refugii." 33. Și imediat, comentând parcă tabloul Parabola orbilor, încă neevocat: Evitând unele prăpăstii, cad în altele"34. Al doilea nivel decelabil în structura fragmentului ekphrastic este invenția unei lumi în baza unui element al discursului vizual. În acest caz, biserica aflată în centrul planului secund este detaliul - pretext al unui fragment intertextual (Probabil
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
din versuri nu poate fi rezolvata separat de problema sensului și notele meri acordate de Birkhoff unor poeme de Edgar Allan Poe par să confirme acest lucru. Dacă ar fi acceptate, ideile lui ingenioase n-ar face deci să lărgească prăpastia dintre însușirile esențial "literare" ale poeziei și însușirile celorlalte arte, pe care le unește faptul că au mult mai multa "măsură estetica" decât literatura. (a) Problema paralelismului artelor a sugerat de timpuriu aplicarea la literatură a unor concepte stilistice elaborate
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
cu a lupoaicei din sălbăticie, care În preajma fătării, Însoțită de viitorul tată al puiului de lup, Își caută cu multă insistență un loc retras și liniștit În Întunericul crăpăturilor dintre stânci sau În fundăturile adânci din malurile unor râpe sau prăpăstii. Spre deosebire de aceștia, tatăl viitorului cățel nu are asemenea preocupări pentru a-și sprijini partenera, de fapt, după Împerechere, rare ori o mai vizitează, eventual Îi mai face o vizită În următoarele zile după Împerechere, dar tot În scopul de a
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
învățați și în pământul nostru al Moldovei, precum sunt și prin alte țări și părți de loc. Hrisovul avut probabil în vedere de cronicar este din 9 mai 1746, care ordonă înființarea de școli: pentru ca să nu rămână de tot în prăpastia învățăturii și să fie mai jos decât alte neamuri, după împrejurul țărei noastre. preocupări și comparații asemănătoare se constată și la Gr.Al. Ghica. El admiră neamurile care au de mult școli, care te minunează prin rânduiala lor înflorită și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de a înțelege și aprecia condițiile propriei sale vieți și ale prosperității sale. Trebuie să înțelegem că puterea mulțimii este oarbă, nesăbuită, nu raționează, ascultă în dreapta și în stânga. Un orb nu poate conduce pe un orb fără să ajungă la prăpastie; la fel membrii ieșiți din popor, fie chiar dotați de o inteligență ideală, din cauză că nu înțeleg nimic din politică, nu pot pretinde s-o călăuzească fără să piardă toată națiunea. Numai un individ pregătit din copilărie pentru autocrație poate cunoaște
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
decide prin cifre. Un anumit timp, până în momentul când vom putea fără primejdie să încredințăm posturile responsabile ale statelor noastre fraților noștri evrei, vom încredința aceste posturi unor indivizi al căror trecut și caracter să fie astfel încât să existe o prăpastie între ei și popor, unor oameni care, în caz de nesupunere la ordinele noastre, nu vor putea să aștepte altceva decât condamnarea sau exilul, pentru ca să ne apere interesele până la ultima lor suflare. Sumar: Aplicarea principiilor masonice în scop de a
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
profesorul universitar doctor Dumitru Buiuc, a unei microcolecții, cuprinzând medaliile și plachetele dedicate personalităților care au lucrat aici: Ion Cantacuzino, Alexandru Slătineanu, Mihai Ciucă. GRIGORE Ț. POPA „Cântau ierburile sure cu liane, a netrăire În amurgul mort de flăcări și prăpastii de lumini, În pădurile din crește șuierau cânt de pieire Spre stihiile vrăjmașe, șerpilor ascunși în spini”. Având că preambul aceste versuri, s-ar părea că prezentăm nu un medic și profesor de excepție, ci un poet și publicist „cel
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
operația cosmetizării noilor granițe ale fostei Romanii Mari . Dictatul de la Viena (30 august 1940) a constituit alături de cucerirea ulterioara a Iugoslaviei cea mai funesta acțiune a politicii germane în Europa de sud-est si cea mai grea povară pentru relațiile germano-române. Prăpastia care exista deja între România și Ungaria, s-a adâncit și mai mult. Pe cât de lipsit de importanță era Arbitrajul de la Viena pentru conducerea germană, pe atât de vital era el pentru politica celor două state în cauză. Energiile României
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
esențial și definitoriu. Pornind de la răscoalele țărănești care au zdruncinat puternic întreaga societate românească, Rebreanu caracterizează prin figuri reprezentative mentalitatea și comportarea celor mai variate straturi sociale. Cresc însă din roman două realități mari fumdamental deosebite și despărțite printr-o prăpastie de netrecut:una aparține exploatatorilor și uneltelor lor, cealaltă țăranilor.”
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
Femeia adoarme și, când se trezește, constată că este înconjurată de un zid mare din piatră, străjuit de "oameni negri, urâți". Condiția ca să scape din prizonierat ar fi: "daca vrei sa scapi de-aici așa - că în jos era o prăpastie mare, fără fund, întunerec mare în timpu ăla [ ... ], să ne dai nouă ce ai tu mai scump în tine!" Femeia este nevoită să promită, fără să-și dea seama că este gravidă. Termenul stabilit este de 12 ani, după care
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
tatăl ei s-o lase măcar un ceas în lume. Împăratul, în cele din urmă, a fost de-acord: cum i-o fi ursita! Un vârtej a luat fata și a dus-o la casa zmeului, întoarsă cu gura spre prăpăstii. Aserțiunea Așa-i fusese scris! exprimă nu numai acceptarea datului inițial, ci imprimă și o notă de regret, de neputință. Doi feciori frumoși de crai vrură să-și încerce și ei norocul, pentru că împăratul făgăduise jumătate din împărăție și pe
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
străinătate, copii nostri sunt prea mici pentru a realiza ce se întâmplă. Nu uitați mame că rupeți în felul acesta o legătură din lantul transgenic, si copilul vostru rămâne suspendat de un fir care se termină brusc. Suspendat deasupra unei prăpăstii educaționale care este media, societatea cu carențele lor de repere morale - carențe ce sunt ignorate sau poate chiar intenționate.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
plăsmuire ridicolă. Această nostalgie după unitate, această sete de absolut ilustrează mișcarea esențială a dramei umane. Dar faptul că o asemenea nostalgie există nu-l implică neapărat și pe acela că ea trebuie de îndată potolită; căci dacă, trecând peste prăpastia care desparte dorința de cucerire, afirmăm împreună cu Parmenide realitatea acelui Unu (oricare ar fi el), cădem în ridicola contradicție a unui spirit care afirmă unitatea totală și dovedește prin chiar această afirmație propria sa diferență și diversitatea pe care pretindea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
toate chipurile pe care știe a le lua și pe toate cele ce i-au fost atribuite, educația, originea, înflăcărarea sau tăcerile, măreția sau josnicia.Dar nu poți adiționa chipuri. Propria-mi inimă va rămâne totdeauna pentru mine de nedefinit. Prăpastia dintre certitudinea pe care o am că exist și conținutul pe care încerc să-l dau acestei certitudini nu va fi niciodată umplută. Pentru totdeauna îmi voi fi mie însumi străin. În psihologie ca și în logică există adevăruri, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
șî comode", dar saltul final ne restituie, în filosofia sa, eternitatea și confortul ei. Saltul nu înseamnă o primejdie extremă, cum pretinde Kierkegaard. Dimpotrivă, primejdioasă e clipa subtilă care precede saltul. A ști să te menții pe această muchie de prăpastie, iată onestitatea; tot restul nu-i decât subterfugiu. Mai știu, de asemenea, că nicicând neputința n-a inspirat acorduri mai emoționante ca acelea ale gândirii lui Kierkegaard. Dar, dacă neputința își are locul său în peisajele indiferente ale istoriei, ea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
C. Stere sau de G. Diamandy și, foarte des, comentarii aparținând lui Vintilă Brătianu. O contribuție susținută are Sofia Nădejde, cu intervenții de atitudine socială, povestiri, nuvele și traduceri din opera lui Henryk Sienkiewicz (romanul Potopul, în foileton), Leonid Andreev (Prăpastia, Câinele), Maxim Gorki (Omorul, Loico și Radda), A. P. Cehov (Mucenicii, Băieții), E.A. Poe (Portretul, Leonora, Sfinxul ș.a.), H.G. Wells (Casa roșie), Selma Lagerlöf (Sfânta icoană din Lucca, după o versiune în limba germană) ș.a. Transformată din ianuarie 1913 într-o
VOINŢA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290632_a_291961]
-
popor, „dându-i nota specifică a geniului său”, ceea ce nu s-a întâmplat cu noi, deși „de o sută de ani [...] am început să ne împărtășim mai cu dinadinsul de civilizația popoarelor din Apus”. Cauza ar fi „starea înapoiată”, „anormală”, „prăpastia adâncă” dintre „clasele de sus” și „poporul de jos”, singurul care este „o clasă pozitivă și a păstrat mai curat sufletul românesc”. În lipsa contactului cu cei mulți, „clasele de sus” ce acced la o cultură străină sunt „asimilate”, nu pot
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]